Pensie de serviciu. Recalculare.
- Legea nr.119/2010: art.1 lit: a)-h);
- Constitutia Romaniei:art.14,16, 44
- Protocolul nr.1 aditional la CEDO: art.1
-Decizia nr.29/12.12.2011 a I.C.C.J
Prin adoptarea si aplicarea dispozitiilor Legii nr. 119/2010 pensiile speciale au devenit pensii in intelesul Legii nr. 19/2000, iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurari sociale de stat, cu consecinta diminuarii cuantumului pensiei pana la limita corespunzatoare unui beneficiu contributiv, statul suprimand achitarea partii necontributive (suportata pana atunci de la bugetul de stat), aceasta lege reprezinta o "ingerinta" din perspectiva respectarii dreptului de proprietate al reclamantilor, in raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Pentru ca ingerinta sa nu conduca la incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ea trebuie sa fie legala, sa urmareasca un scop legitim si sa respecte un rezonabil raport de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit a fi realizat.
Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizie civila nr. 159/19 ianuarie 2012.
Prin contestatia inregistrata la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. 4494/85/2010, contestatorul C.I. a chemat-o in judecata pe intimata C.J.P. Sibiu, solicitand anularea deciziei de pensionare nr.139516 emisa de intimata la 1.09.2010.
In motivarea contestatiei sale contestatorul arata ca, decizia atacata este nelegala contravenind atat prevederilor art. 15 din Constitutia Romaniei cat si prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
Arata ca decizia contestata afecteaza drepturi patrimoniale stabilite anterior. Intrarea in vigoare a dispozitiilor Legii nr.119/2010 care impune anularea pensiilor de serviciu pentru persoanele care au facut parte din personalul auxiliar in sistemul de justitie, nu poate afecta drepturile la pensie deja stabilite. Este perfect adevarat ca norma juridica noua nu afecteaza pensia pentru lunile scurse anterior intrarii sale in vigoare, urmand sa afecteze pensia incepand cu luna septembrie 2010, insa acest fapt nu se datoreaza faptului ca legea nu are caracter retroactiv, ci a insasi naturii obligatiei pe care si-a asumat-o prin art. 68 din Legea nr.567/2004. Pensia speciala este o prestatie periodica, lunara, pe care statul s-a angajat sa o plateasca fostilor angajati in serviciile auxiliare din justitie, nu o suma stabilita lunar prin acte normative diferite. Obligatia statului este unica, cu executare periodica, nu o suma de obligatii care pot fi modificate de la luna la luna. Potrivit dispozitiilor Legii 567/2004, persoanele pensionate au dreptul de a primi lunar o indemnizatie de 80% din salariul avut. O norma care intervine ulterior si modifica acest cuantum este, in mod inevitabil, o norma care se aplica retroactiv, modificand o valoare care era deja stabilita.
Or, orice norma juridica care se aplica retroactiv, contravine dispozitiilor art. 15 din Constitutie, care interzice retroactivitatea normelor juridice.
Din deciziile nr.57/2006 si 120/2007 ale Curtii Constitutionale, rezulta ca, o norma care sa conduca la reducerea pensiilor, este in vadita contradictie cu Constitutia romana, astfel incat se impune anularea acesteia.
Faptul ca prin decizia nr.873/2010 Curtea Constitutionala a respins obiectia de neconstitutionalitate a Legii nr.119/2010 nu poate conduce la o alta concluzie. In primul rand, trebuie subliniat ca, potrivit art. 147 din Constitutie, numai deciziile prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi, produc efecte in plan juridic. O decizie prin care se constata constitutionalitatea unei norme juridice nu produce nici un efect.
Pe de alta parte, in aceeasi zi si in aceeasi decizie, judecatorii Curtii Constitutionale au decis ca reducerea pensiilor magistratilor prin anularea pensiei speciale a acestora, este neconstitutionala.
De asemenea, decizia contestata contravine si dispozitiilor art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO care se aplica cu prioritate fata de orice alta dispozitie de drept comun in temeiul art.20 alin.2 din Constitutie, intrucat ii impune o privare de proprietate discriminatorie si lipsita de proportionalitate.
Arata ca dificultatile economice intampinate in raport cu plata pensiilor au ajuns sa fie suportate de doar cateva categorii sociale, a caror selectie este lipsita de orice fundament obiectiv si rezonabil. Guvernul avea la indemana numeroase alte variante de a rezolva aceasta problema, precum impozitarea tuturor pensiilor, insa a ales sa afecteze doar cateva categorii de pensionari de o maniera extrem de radicala. O astfel de situatie, in care un grup de persoane suporta o reducere a pensie,in timp ce imensa parte a pensionarilor, indiferent de cuantumul pensiilor acestora, nu suporta absolut nici un fel de reducere, este o situatie incompatibila cu prevederile Conventiei Europene, asa cum a decis de altfel si Curtea in cauza BUCHEN c. CEHIA din 2002. Operand o reducere masiva a pensie unor categorii de persoane determinate, statul roman a supus aceste persoane la o discriminare prin raportare la celelalte categorii de pensionari, discriminare realizata pe criterii pur subiective.
Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata intrucat prin emiterea deciziei atacate s-au aplicat dispozitiile legale asupra carora Curtea Constitutionala s-a pronuntat si a retinut ca nu incalca legea fundamentala pentru ca afecteaza pensia speciala numai pentru viitor si numai in ceea ce priveste cuantumul.
Se arata ca nu se incalca nici dreptul la proprietate pentru ca dreptul la pensie nu e afectat si nici componenta contributiva a acestuia.
In drept, se invoca Legea nr.119/2010, Codul de procedura civila, H.G. nr.737/2010 si Legea nr.19/2000.
Prin sentinta civila nr. 54/18.01.2011 pronuntata de Tribunalul Sibiu in cauza s-a respins contestatia formulata in cauza.
Pentru a hotari, astfel, Tribunalul a retinut cu referire la probele dosarului si dispozitiile legale incidente urmatoarele:
Contestatorul este pensionar, beneficiind de o pensie de serviciu in baza art. 68 din Legea nr.567/2004, ca fost angajat in serviciile auxiliare ale justitiei.
Urmare a adoptarii Legii nr.119/2010 pensia de serviciu a devenit pensie in intelesul Legii nr.19/2000, iar pensia contestatorului a fost recalculata conform acestei din urma legi, suferind o reducere.
Se sustine ca aceasta reducere incalca atat constitutia cat si art. 1 din Protocolul aditional nr.1 la CEDO, intrucat ii afecteaza dreptul de proprietate asupra pensiei; se incalca principiul neretroactivilitatii legilor si principiul nediscriminarii, pentru ca dificultatile economice ale statului se rasfrang asupra unui grup restrans de pensionari (care isi vad redusa pensia) in timp ce ceilalti pensionari nu suporta nici o reducere (cauza Buchen c/a Cehia, pronuntata de CEDO in 2002).
Nici unul dintre aceste argumente nu este justificat.
In primul rand, prin Legea nr.119/2010 categoriile de pensionari vizate nu si-au pierdut dreptul la pensie, ci le-a fost afectat doar cuantumul pensiei, masura fiind impusa de resursele sistemului de pensii si de indicatorii socio - economici care arata nivelul de sustenabilitate al acestui sistem.
Chiar Curtea Europeana a Drepturilor Omului sesizata cu incalcari ale dreptului de proprietate ca urmare a diminuarii pensiilor, a apreciat ca o astfel de ingerinta nu este de tipul "privarii de proprietate" (hotararea din 2.02.2010 Aizupurua Ortiz c/a Spaniei).
Necesitatea asigurarii unui just echilibru intre exigentele intereselor generale ale comunitatii si interesele de aparare a drepturilor fundamentale ale individului, se reflecta si in structura art. 1 din Protocolul nr.1 si se concretizeaza in necesitatea existentei unui raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul urmarit. Ca urmare, verificarea acestui echilibru presupune analiza diferitelor interese in cauza si a conditiilor socio - economice generale care au impus luarea masurii respective.
De asemenea, Curtea Europeana a admis ca, statele au posibilitatea de a aduce anumite limitari (in cazul despagubirilor acordate) raportat la situatia sa economico - financiara.
In ceea ce priveste retroactivitatea se retine ca, Legea nr.119/2010 produce efecte numai pentru viitor si numai in ceea ce priveste cuantumul pensiei, nefiind afectate sumele obtinute cu titlu de pensie de serviciu anterior intrarii in vigoare a legii.
Nici principiul nediscriminarii nu este incalcat intrucat prin recalcularea pensiei impusa de Legea nr.119/2010 sunt afectate pensiile tuturor persoanelor aflate in situatii similare (beneficiari ai unor pensii de serviciu), iar pensia recalculata este identica cu cea prevazuta pentru toate categoriile de pensionari, conform Legii nr.19/2000.
De altfel, asupra acestor aspecte s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin decizia nr.873/2010 prin care s-a retinut ca dispozitiile Legii nr.119/2010 sunt constitutionale.
Invocarea unor hotarari de admitere a contestatiilor in cazuri similare (hotarari care nu sunt irevocabile) nu constituie un argument pentru admiterea actiunii intrucat in sistemul juridic romanesc practica judiciara nu constituie izvor de drept.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal reclamantul C. I. solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
In dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arata ca instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca pensia este o proprietate conform Constitutiei Romaniei si jurisprudentei CEDO prevazuta de art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO si ca in Romania dreptul de proprietate este garanta.
De asemenea, nu s-a tinut cont ca prin decizia de recalcularea pensiei emisa de casa de pensii s-a incalcat principiul neretroactivitatii legii si ca prin aplicarea acestei legii se face o discriminare in raport cu alte categorii profesionale si reducerea substantiala a pensiei ar putea fi considerata ca afectand dreptul de proprietate.
Considera ca sentinta atacata este netemeinica pe considerentul ca pentru a fi emisa s-a bazat numai pe considerentul ca o anumita categorie de pensionari trebuie sa suporte unele principii ale guvernantilor care vor sa refaca economia tarii pe spatele lor.
Instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca art. 68 din legea nr. 567/2004 este inca in vigoare nefiind abrogat.
Ataseaza ca si practica judiciara hotarari judecatoresti pronuntate de alte instante din tara in cauze similare.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimata Casa Judeteana de Pensii Sibiu solicita respingerea recursului ca nefondat, mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si temeinica raportat si la Decizia I.C.C.J nr.29/2011.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art.304 indice 1 cod procedura civila in limitele statuate de art.306 alin.(2) cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul pe urmatoarele considerente:
Prin art. 1 lit.a)-h) din Legea nr. 119/2010 privind unele masuri in domeniul stabilirii pensiilor, publicata in Monitorul Oficial, partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, s-a stabilit ca pensiile militare de stat, pensiile de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, ale personalului diplomatic si consular, ale functionarilor publici parlamentari, ale deputatilor si senatorilor, ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviatia civila si ale personalului Curtii de Conturi devin pensii in sensul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare.
De asemenea, potrivit art.2 din acelasi act normativ, procedura de recalculare vizeaza si pensiile anticipate de serviciu, pensiile anticipate partiale, pensiile de invaliditate si pensiile de urmas stabilite in baza actelor normative speciale.
Potrivit art.3 alin. (1) din lege, procedura de recalculare a pensiilor prevazute la art.1, stabilite potrivit legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate in plata se efectueaza prin utilizarea algoritmului prevazut de Legea nr. 19/2000, pentru determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii.
Cuantumul pensiilor rezultate in urma recalcularii se plateste potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 119/2010, de la data de intai a lunii urmatoare expirarii perioadei de recalculare prevazute la alin. (1) lit.a) sau b), dupa caz.
Acest act normativ a facut obiectul controlului a priori de constitutionalitate, exercitat in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie, Curtea Constitutionala pronuntand deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 si, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
Astfel, prin decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial, partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea Constitutionala, a constatat ca dispozitiile Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor sunt constitutionale in raport cu criticile formulate ce vizau, in esenta, incalcarea principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, a principiului egalitatii in drepturi, instituit prin art. 16 alin. (1) din Conventie, a principiului garantarii dreptului de proprietate, prevazut de art. 44 din Constitutie si art.1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, precum si din perspectiva drepturilor si principiilor consacrate de art. 47 alin. (1), art. 135 alin. (2) lit.h) din Constitutie.
Din punct de vedere al principiului neretroactivitatii legii, CURTEA constitutionala a retinut, intr-o jurisprudenta constanta ca efectele produse in timp ale unei situatii juridice vor fi cele stabilite de legea in vigoare in momentul in care se realizeaza fiecare efect in parte.
Or, Legea nr.119/2010 nu dispune pentru trecut si nu intervine asupra unor drepturi dobandite, pensiile incasate in temeiul legii vechi nefiind afectate. Procesul de recalculare priveste doar cuantumul pensiei de care va beneficia contestatorul pentru viitor, asadar prestatiile viitoare, acestuia nefiindu-i recalculate drepturile dobandite anterior in baza unei alte legii. De altfel plata pensiei reprezinta o prestatie periodica, iar statul in virtutea dreptului sau suveran de a dispune cu privire la modalitatea de organizare a sistemului de asigurari sociale, poate oricand interveni pentru viitor, asupra cuantumului pensiei asa cum a mai facut-o de a lungul timpului, cu ocazia fiecarei recalculari.
In ceea ce priveste notiunea de "drept castigat", in analiza efectuata de Curtea Constitutionala (dec. 871/2010) s-a pornit de la constatarea ca pensiile de serviciu se bucura de un regim diferit in raport cu pensiile acordate in sistemul public de pensii, iar spre deosebire de acestea din urma sunt compuse din doua elemente si anume: pensia contributiva si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit prin legea speciala.
Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat, pe cand partea care depaseste acest cuantum se suporta din bugetul de stat.
Reamintind jurisprudenta sa anterioara (dec. 20/2000) instanta de control constitutional a aratat ca acordarea acestui din urma supliment tine de politica statului in domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, ca element constitutiv al acestuia.
Din aceste perspective, Curtea Constitutionala a statuat ca exista un drept castigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale realizate pana la intrarea in vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificatia unei incalcari a principiului retroactivitatii legii si nici a unei exproprieri.
De asemenea, pe calea consideratiilor formulate s-a aratat si ca" masura nu impune o sarcina excesiva asupra destinatarilor ei, aplicandu-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv" si nu prevede diferentieri procentuale pentru diverse categorii carora li se adreseaza pentru a nu determina ca una sau alta sa suporte mai mult sau mai putin masura de reducere a venitului obtinut dintr-o atare pensie".
Pornind de la natura speciala a pensiei de serviciu, a celor doua componente, contributiva si necontributiva, ale sale, precum si faptul ca ultima componenta este supusa practic conditiei ca statul sa dispuna de resursele financiare pentru a putea acorda si alte drepturi de asigura sociale fata de cele pe care Constitutia le nominalizeaza expres, Curtea constitutionala retine ca desi partea necontributiva a pensiei de serviciu poate fi incadrata potrivit interpretarii pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat-o art.1 din Primul Protocolul aditional la Conventie in notiunea de " bun" ea reprezinta totusi, din aceasta perspectiva, un drept castigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale realizate pana la data intrarii in vigoare a legii noi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificatia exproprierii, asa incat prevederile acestei legi nu incalca dispozitiilor constitutionale si internationale referitoare la dreptul de proprietate.
Observam, asadar, ca, pe calea unei jurisprudente constante, instanta de contencios constitutional a efectuat un examen de compatibilitate a dispozitiilor Legii nr.119/2010 cu normele constitutionale si, implicit, un examen de proportionalitate a masurii instituite cu scopul urmarit, concluzionand in sensul existentei unui asemenea raport si a conformitatii sale cu garantiile art. 6, art. 14 din Conventie si art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
Or, deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorie de la data publicarii sale si nu pot fi ignorate, instanta fiind tinuta de cele stabilite de instanta de contencios constitutional, potrivit dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie. Asa cum a retinut constat in jurisprudenta sa Inalta Curte de Casatie si Justitie, se are in vedere faptul ca atat dispozitivul, cat si considerentele deciziilor Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept, deopotriva, in cazul deciziilor prin care se constata neconstitutionalitatea unor norme, dar si in ipoteza celor prin care se resping obiectii sau exceptii de neconstitutionalitate (dec. 3/2011, 12/2011).
Toate aceste aspecte sunt retinute de Inalta Curte de Casatie si Justitie si in DECIZIA nr.29/12.12.2011 publicata in Monitorul Oficial nr. 925 din 27 decembrie 2011 prin care s-a respins recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind aplicarea dispozitiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constitutie, art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului si art. 14 din Conventie, referitoare la recalcularea pensiilor prevazute de art. 1 din lege.
Controlul obiectiv, in abstracto, realizat de Curtea Constitutionala in ceea ce priveste compatibilitatea dintre Legea nr. 119/2010 si art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu exclude, asa cum se retine in motivarea deciziei susmentionate, posibilitatea instantelor judecatoresti de drept comun de a efectua o analiza nemijlocita, directa, de conventionalitate raportata la situatia particulara din fiecare speta in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, ca obiect al incalcarii reclamate in fiecare litigiu.
De asemenea se retine, ca pensiile de serviciu, stabilite in temeiul actelor normative speciale in baza carora cei vizati le incasau, reprezinta un "interes patrimonial" ce intra in sfera de protectie a art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, atat sub aspectul partii contributive (partea achitata de la bugetul asigurarilor sociale de stat), cat si sub aspectul partii necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). In acest sens, Inalta Curte are in vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauza Stec s.a. impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, cauza Rasmussen impotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), cauza Kjartan Asmundsson impotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodata, s-atinut ca prin adoptarea si aplicarea dispozitiilor Legii nr. 119/2010 pensiile speciale au devenit pensii in intelesul Legii nr. 19/2000, iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurari sociale de stat, cu consecinta diminuarii cuantumului pensiei pana la limita corespunzatoare unui beneficiu contributiv, statul suprimand achitarea partii necontributive, aceasta lege reprezinta o "ingerinta" din perspectiva respectarii dreptului de proprietate al reclamantilor, in raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Sub acest aspect este avuta in vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in Cauza Rasmussen impotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Aizpurua Ortiz s.a. impotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), Cauza Kjartan Asmundssen impotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 si 40).
Pentru ca ingerinta sa nu conduca la incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ea trebuie sa fie legala, sa urmareasca un scop legitim si sa respecte un rezonabil raport de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit a fi realizat.
Din perspectiva acestor conditii, Inalta Curte constata ca ingerinta este legala, intrucat este reglementata de Legea nr. 119/2010, si urmareste un "scop legitim", de utilitate publica, in deplina concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, cauza Wieczorek impotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constand in necesitatea reformarii sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechitatilor existente in sistem si, nu in ultimul rand, situatia de criza economica si financiara cu care se confrunta statul, deci atat bugetul de stat, cat si cel de asigurari sociale.
Inalta Curte, constata, insa ca analiza cerintei privind existenta "raportului rezonabil de proportionalitate nu este decat o chestiune de apreciere in fiecare cauza in parte, in functie de circumstantele sale particulare.
Dezlegarea data problemelor de drept judecate prin deciziile pronuntate de I.C.C.J in solutionarea recursului in interesul legii este obligatorie pentru instantele inferioare potrivit art.330 indice 7 alin. (4) cod procedura civila.
Asadar, in lumina acestei Decizii, instanta urmeaza a proceda la o analiza de proportionalitate. O atare analiza impune, cateva considerati:
In masura in care CEDO, sesizata fiind cu o cerere in care se invoca incalcarea dreptului de proprietate ca urmare a diminuarii, prin lege, a cuantumului pensiei, va intra in analiza de proportionalitate a ingerintei, testul aplicat este cel din jurisprudenta anterioara in aceasta materie. O prima subliniere este aceea ca o astfel de ingerinta nu este de tipul "privarii de proprietate". In consecinta, lipsa despagubirii pentru ingerinta nu conduce automat la incalcarea art.1 din Protocolul nr.1. Cu alte cuvinte, ingerinta nu se analizeaza prin prisma celei de-a doua fraze din primul alineat al art.1 din Protocolul nr.1 aditional la conventie, cea care prevede ca "nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica" ci prin prisma primei fraze din primul alineat, care consacra acea regula generala privind dreptul la respectarea bunurilor si care implica, din partea statelor, o obligatie corelativa generala negativa, de abtinere de la incalcarea acestui drept. Avand in vedere ca nu este vorba de o privare de proprietate, testul de proportionalitate nu va consta in verificarea acordarii, de catre stat, a unei despagubiri adecvate, ci se va analiza in concret in ce masura persoana a fost lipsita in totalitate de mijloacele de subzistenta (cauza AZINAS c. Ciprului) sau daca masura este discriminatorie (cauza Kjarstan Asmundsson c. Irlandei).
In speta, CURTEA, constata ca, in urma recalcularii, pensia intimatului este in cuantum de 1419 lei situandu-se peste nivelul pensiei medii la nivel de tara in cuantum de aproximativ 700 lei si cu mult peste nivelul pensiei minime de 350 lei, stabilita pentru anul 2011 prin art. 7 din Legea nr.118/2010, privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar. Daca raportam pensia intimatului la salariile persoanelor aflate in activitate, constatam ca salariul mediu brut pe economie stabilit pentru anul 2011 este de 2022 lei, conform art.15 din Legea nr. 287/2010, ceea ce inseamna un salariu mediu net de aproximativ 1414 lei, iar salariul minim brut pe tara pentru anul 2011 a fost fixat la 670 lei, prin art.1 din HG.nr.1193/2010.
In consecinta nu se poate considera ca nivelul pensiei recurentului, astfel cum a fost recalculat l-ar lipsi de mijloacele de subzistenta.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in hotararea pronuntata in cauza Muller c.Austriei,1972 a subliniat faptul ca, desi art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie garanteaza drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul asigurarilor sociale "acest text nu poate fi interpretat in sensul ca acea persoana ar avea dreptul la o pensie intr-un anumit cuantum".
Sustinerea recurentul ca Guvernul avea la indemana numeroase alte variante de a surmonta dificultatile economice, precum impozitarea tuturor pensiilor, insa a ales sa afecteze doar cateva categorii de pensionari de o maniera extrem de radicala urmeaza a fi inlaturata ca nerelevanta cauzei. Curtea europeana de la Strasbourg a statuat in sensul ca nu este rolul sau de a verifica in ce masura erau solutii legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmarit, cu exceptia situatiilor in care aprecierea autoritatilor este lipsita de orice temei (cauza Wieczorek c. Poloniei, Hotararea din 8 decembrie 2009 par.59, sau Mellacher si altii c. Austrie, hotararea din 19 decembrie 1989, serie A nr.169 par.53). Daca o astfel de analiza nu este ingaduita Curtii Europene a Drepturilor Omului, care examineaza si coerenta sistemului legislativ al unui stat, cu atat mai mult instanta de judecata nationala nu are dreptul sa cenzureze dispozitiile unui act normativ edictat de o alta putere constituita in stat, fiind tinuta sa respecte principiul constitutional al separatiei puterilor in stat si ca atare nu poate refuza aplicarea legii pe motiv ca s-ar fi impus si ar fi trebuit adoptata o alta solutie legislativa.
Trebuie avuta in vedere si marja mare de apreciere pe care Curtea Europeana o lasa statelor in stabilirea propriilor politici in aceasta materie. Aceasta marja este si mai mare atunci cand necesitatea interventiei statului rezulta din consecintele pe care criza economica internationala le produce asupra deficitului.
In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea art.14 din Conventie care consacra interdictia discriminarii, Curtea retine ca aceasta este nefondata.
Din examinarea continutului Legii nr.119/2010 se constata ca recurentul nu a fost supus unui regim diferentiat fata de alte persoane aflate in situatie identica sau comparabila, legiuitorul alegand sa abroge toate categoriile de pensii speciale, fara nici o distinctie; si sa le supuna unui regim de stabilire si calculare a pensiei unitar, aplicabil tuturor celorlalti beneficiari ai sistemului de asigurari sociale de stat.
Imprejurarea ca magistratilor nu li se aplica aceasta lege nu a fost generata de vointa legiuitorului de a realiza o discriminarea a recurentului sau categoriei socioprofesionale din care acesta a facut parte anterior pensionarii, ci a fost cauzata de interventia Curtii Constitutionale care a considerat ca schimbarea sistemului de calcul al pensiei magistratilor ar fi contrara Constitutiei (dec. 873/25.06.2010). Totodata nu se poate constata existenta unei discriminari si pentru faptul ca cele doua categorii socioprofesionale nu se afla in situatii comparabile. Or, discriminarea are ca situatie premisa tratarea in mod diferit a unor persoane aflate in situatii comparabile.
Nefondata este si sustinerea recurentului in sensul ca prin Legea nr.119/2011 s-ar fi realizat o discriminare, astfel ca dificultatile economice au ajuns sa fie suportate de doar cateva categorii sociale. Or, din examinarea expunerii de motive a Legii nr.119/2010 se constata ca legiuitorul nu a ales sa schimbe sistemul de calcul al pensionarilor proveniti din aparatul auxiliar din aparatul auxiliar al justitiei, Curtea de Conturi, armata si politie doar pentru a trece peste dificultatile financiare ale tarii ci au existat si alte ratiuni, precum: existenta unui decalaj urias intre cea mai mica pensie si cea mai mare pensie platita de stat generata de aparitia unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii si tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepantelor privind contributia la bugetul asigurarilor sociale si inegalitatii dealocarea resurselor pentru finantarea pensiilor publice; asigurarea sustenabilitatii financiare a sistemului de pensii publice.
Prin urmare nu se poate retine ca schimbarea sistemului de calcul al pensiei recurentului a fost determinat exclusiv de necesitatea rezolvarii generale a problemelor financiare ale statului, pentru se putea retine incidenta discriminarii.
Prin noua lege a pensiilor legiuitorul a modificat regulile de stabilire a cuantumului pensiilor speciale acest cuantum fiind stabilit in functie de contributiile varsate si nu in functie de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv). Este de retinut ca nu este afectata sau restransa pensia contributiva ci doar componenta necontributiva a pensiei speciale (suplimentul), or acordarea acestui supliment tine de politica statului in domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Ajustarea dictata de principiul contributivitatii nu numai ca elimina un beneficiu suplimentar acordat unor angajati, dar ii integreaza pe cvasimajoritatea acestora intr-un sistem unic de pensii.
Cu referire la jurisprudenta CEDO, s-a retinut ca "intrucat drepturile pecuniare ale reclamantilor ce decurgeau din contributiile platite la sistemul de asigurari sociale (partea contributiva a pensiei) au ramas neatinse, nu a existat o incalcare a art.1 din Primul Protocol aditional la conventie (cauza Rasmunssen vr. Polonia). In materie de pensie, Curtea Europeana a acceptat reduceri substantiale ale cuantumului pensie si/ sau altor beneficii de asigurari sociale fara a ajunge la concluzia incalcarii art.1 al Protocolului nr.1: aprox. aprox. 43% (T. c. Suediei); aprox 38% (Jankovic c Croatia, 12 octombrie 2000); 5% (Lenz c. Germaniei); pierderea statutului de veteran cu avantajele ce decurgeau din acesta 10% din salariul mediu lunar; reduceri de 50% din pretul transportului, consumului de electricitate, caldura, gaz etc.; 50% din pretul asigurarii pentru automobile - Domalewski c. Polonia, 15 iunie 1999); reducerea cu 66% a pensiei principale (reclamantul mai primea alte 2 pensii, si reducerea fusese necesara pentru ca suma celor 3 pensii sa nu depaseasca un plafon maximal stabilit de lege pentru pensiile publice - Callejas c. Spaniei, 18 iunie 2002); reduceri intre 30 si 50% din cuantumul unei alocatii speciale pentru vaduve (Adriana C. Goudswaard-Van Der Lans c. Olandei, decizie de inadmisibilitate din 22 septembrie 2005).
Mai recent, prin decizia de inadmisibilitate pronuntata la data de 6 decembrie 2011 in cauzele Felicia Mihaies impotriva Romaniei (cererea nr. 44232/11) si Adrian Gavril Sentes impotriva Romaniei (cererea nr. 44605/11), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat neincalcarea de catre Statul roman a dispozitiilor articolului 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la Conventie, sub aspectul reducerii cu 25% a salariilor, ca urmare a aplicarii Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sustinerea recurentului vizand existenta reglementarii pensiei de serviciu (art.68 din Legea nr. 567/2004) este de asemenea nefondata, deoarece Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor a transformat pensiilor speciale, acordate pana la acea data anumitor categorii socio-profesionale, in pensii in intelesul Legii nr. 19/2000, aspect intarit chiar prin Legea nr. 263/2010, care, constatand realitatea existenta in urma adoptarii Legii nr. 119/2010, a si abrogat [la art. 196 lit. f)] dispozitiile art. 68 din Legea nr. 567/2004, referitoare la pensiile speciale ale personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti.
In fine, hotararile judecatoresti depuse de recurent nu pot conduce la o alta solutie decat cea retinuta de prima instanta, deoarece in sistemul nostru de drept practica judiciara nu este recunoscuta ca izvor de drept. De mentionat este faptul ca aceste hotarari sunt de altfel pronuntate inainte de solutionarea recursului in interesul legii de catre I.C.C.J prin Dec.nr.29/2011 invocata in cauza.
Pentru toate considerentele aratate, Curtea, in conformitate cu art.312 alin. (1) cod procedura civila a respins ca nefondat recursul promovat in cauza de reclamant.