Judecata in cazul recunoasterii vinovatiei si efectele asupra masurii preventive luate in cauza.
Art. 3201 C.pr.pen.
In conformitate cu prevederile art. 3201 alin. 1 C.pr.pen., pana la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara ca recunoaste savarsirea faptelor, caz in care, in conformitate cu prevederile alin. 7 din acelasi text , poate beneficia de reducerea limitelor de pedeapsa prevazute de lege. Acest efect se produce numai in masura in care instanta apreciaza ca din probele aflate la dosar rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a se putea stabili o pedeapsa, fara insa ca anterior pronuntarii hotararii sa existe alte efecte, cercetarea legalitatii si temeiniciei mentinerii starii de arest dispuse in cauza avand in vedere doar elementele indicate de art. 160b alin. 3 C.pr.pen., respectiv persistenta temeiurilor care au impus luarea acestei masuri preventive sau aparitia unora noi.
Decizia penala nr. 1293, din 17 decembrie 2010
Prin incheierea de sedinta din data de 09.12.2010, Tribunalul Buzau a mentinut masura arestarii preventive a inculpatului H. M. A., aflat in stare de arest preventiv in Penitenciarul Focsani.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Inculpatul H. M. A. a fost trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa I.C.C.J. - DIICOT - Biroul Teritorial Buzau pentru comiterea infractiunilor prevazute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 c.pen. si art. 3 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a c.pen., deoarece in perioada ianuarie - iulie 2010 a procurat, detinut fara drept si oferit spre vanzare droguri de risc - cannabis si rezina de cannabis si a introdus in tara asemenea droguri.
Drogul a fost expediat de o persoana neidentificata intr-un colet ridicat de inculpata G. A. V., tranzactia fiind realizata de inculpat.
Punga continea 20 de bile de rezina de cannabis si a fost tinuta in domiciliul inculpatei G. A. V. aceasta vanzand doua bile; inculpatul a fost prins in flagrant cand a incercat sa vanda 15 bile unui investigator sub acoperire.
A fost arestat preventiv la 28.07.2010 prin incheierea nr.9/2010 a Tribunalului Buzau, fiind retinute dispozitiile art. 143 si art. 148 lit. f c.proc.pen., cu motivarea ca fata de perioada de timp in care a detinut drogurile, lasarea in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica; masura a fost prelungita si ulterior mentinuta dupa inregistrarea dosarului impreuna cu actul de sesizare al instantei.
S-a apreciat de tribunal ca, temeiurile avute in vedere la luarea masurii subzista.
S-a mai aratat de instanta de fond ca, si in conditiile in care inculpatul a solicitat sa fie judecat potrivit procedurii simplificate reglementate prin Legea nr. 202/2010, declaratiile sale nu concorda cu cele le inculpatei G.A. V., in ceea ce priveste daca acesta din urma cunostea despre continutul pachetului, daca vanzarea a doua bile catre martorul I. C. G. s-a facut cu cunostinta inculpatului, daca se cunoaste identitatea persoanei care a expediat parchetul, se impune aducerea martorului mai sus mentionat, precum si a investigatorului sub acoperire.
Pentru a impiedica pe inculpat sa ia legatura cu martorul, dar tinand cont de cantitatea de rezina de cannabis detinuta de inculpat, de scopul pentru care a procurat drogul, respectiv in vederea comercializarii si obtinerii unui castig injust, de implicatiile sociale ale consumului de droguri, instanta considera ca se impune mentinerea masurii arestarii preventive conform art.160b c.proc.pen.
Printre motivele fundamentale retinute de Jurisprudenta CEDO pentru a justifica mentinerea in acest sens aunui acuzat suspect ca ar fi comis o infractiune se numara si cel privind riscul ca acuzatul, o data repus in libertate, sa impiedice administrarea justitiei (Wemhoff impotriva Germaniei - Hotararea din 27 iunie 1968).
Acest pericol de impiedicare a infaptuirii justitiei rezulta din faptul ca declaratiile inculpatilor H. si G.A.V sunt contradictorii privind vanzarea a doua bile de rezina de cannabis, daca cea de-a doua inculpata avea cunostinta de continutul pachetului primit pe numele ei din Spania, la solicitarea inculpatului H.
Astfel, s-a apreciat de tribunal ca, exista riscul ca, prin punerea in libertate, inculpatul sa ia legatura atat cu martorul cumparator al celor doua bile de rezina de cannabis cat si cu inculpata G. A. V. impiedicand astfel aflarea adevarului si buna desfasurare a procesului penal.
Pe langa cele expuse mai sus, s-a mai avut in vedere gravitatea faptei comise, pericolul pentru sanatatea consumatorilor, care pledeaza pentru mentinerea in continuarea in arest a inculpatului.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul H. M. A. care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand ca la dosar nu exista indicii in sensul ca, in situatia in care ar fi cercetat in stare de libertate, s-ar sustrage de la cercetarea judecatoreasca sau ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea martorilor ce urmeaza a fi audiati, cu atat mai mult cu cat a avut o pozitie sincera.
S-a solicitat in consecinta admiterea recursului, casarea incheierii si inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Curtea, examinand incheierea recurata, in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului, dar si din oficiu in limitele motivelor de casare prevazute de art.3859 alin.3 C.pr.penala, a constatat ca recursul este nefondat, dupa cum se va arata in continuare:
Prima instanta a realizat o corecta aplicare in cauza a disp. art.3002 rap. la art.160b C.pr.penala, potrivit carora in cursul judecatii, atunci cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, dispune prin incheiere motivata mentinerea arestarii preventive.
In acest context, este adevarat ca pe parcursul judecatii, aceasta masura preventiva poate fi revocata si dupa caz, inlocuita cu alta restrictiva de libertate mai usoara, numai atunci cand se constata ca temeiurile care au determinat arestarea au incetat sau ca nu exista temeiuri noi care sa justifice continuarea privarii de libertate, pentru asigurarea normalei desfasurari a procesului penal.
Recurentul - inculpat H. M. A. a fost trimis in judecata, alaturi de alti inculpati pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al 2 cp. si art. 3 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 33 lit. a cp., constand in aceea ca in perioada ianuarie - iulie 2010 a procurat, detinut fara drept si oferit spre vanzare droguri de risc - cannabis si rezina de cannabis si a introdus in tara asemenea droguri. Drogul a fost expediat de o persoana neidentificata intr-un colet ridicat de inculpata G. A. V., tranzactia fiind realizata de inculpat. Punga care continea 20 de bile de rezina de cannabis a fost tinuta in domiciliul inculpatei G.A.V aceasta vanzand doua bile, inculpatul-recurent fiind prins in flagrant cand a incercat sa vanda 15 bile unui investigator sub acoperire.
Curtea a observat ca masura arestarii preventive a fost dispusa impotriva inculpatului prin incheierea nr.9/28.07.2010 pronuntata de catre Tribunalul Buzau, pentru o perioada de 29 de zile, incepand cu 28.07.2010 si pana la 25.08.2010, inclusiv, iar ulterior, aceasta masura a fost prelungita apreciindu-se ca in cauza sunt indicii temeinice care justifica presupunerea ca inculpatul a comis infractiunile retinute in sarcina sa, pentru care legea prevede o pedeapsa privativa de libertate mai mare de 4 ani.
Dupa sesizarea instantei de judecata, prin Rechizitoriu in temeiul disp. art.3001 alin.1 c.p.p. rap. la art.160 alin.2 c.p.p. s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului si a fost mentinuta aceasta masura. Ulterior, instanta legal sesizata a dispus mentinerea masurii arestarii preventive, inclusiv prin incheierea recurata.
In mod corect prima instanta a apreciat ca temeiurile ce au determinat luarea masurii arestarii preventive a recurentului nu s-au schimbat si nici nu au incetat deoarece sub un prim aspect cerinta prevazuta de art.143 C.pr.penala, privind existenta probelor si indiciilor temeinice ce atesta participatia inculpatului la savarsirea faptei, este in continuare satisfacuta, in acest sens remarcandu-se faptul ca probele administrate creeaza presupunerea rezonabila ca recurentul este autorul faptelor deduse judecatii.
Din examinarea probatoriilor administrate, respectiv, procesele verbale de constatare a infractiunii flagrante, procesele verbale intocmite de catre investigatorul acoperit "I. M.", rapoartele de constatare tehnico - stiintifica, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, declaratiile martorilor si declaratiile inculpatilor, inclusiv cele date in fata instantei de judecata, rezulta presupunerea rezonabila in sensul participatiei penale a recurentului la savarsirea infractiunilor pentru care este dedus judecatii, participatie pe care de altfel acesta nu o neaga.
Ca atare, una dintre conditiile de baza avute in vedere la momentul dispunerii masurii preventive, aceea prevazuta de art. 143 cod procedura penala, este in afara oricarei indoieli.
In ceea ce priveste gravitatea faptelor, Curtea a observat ca, desi pericolul social concret al infractiunii ca fapta socialmente periculoasa, avut in vedere de legiuitor la momentul instituirii tratamentului sanctionator, nu se confunda cu pericolul social pe care il presupune lasarea in libertate a inculpatului, cu toate acestea cele doua notiuni se afla in legatura directa de interdependenta deoarece potrivit jurisprudentei Curtii Europene gravitatea pedepsei la care acuzatul se poate astepta in caz de condamnare poate fi considerata, in mod legitim, ca fiind de natura a-l incita sa fuga, pericolul de sustragere de la proces descrescand in mod necesar pe masura trecerii timpului petrecut in detentie. (A se vedea Cauza Hesse c. Austriei - hotararea din 25 ianuarie 2007).
Curtea a observat ca inculpatul a fost arestat preventiv in urma cu circa 6 luni, respectiv la data de 28 iulie 2010, iar in legatura cu gravitatea particulara a faptelor retinute in sarcina recurentului, Curtea constata ca situatia de fapt retinuta consta in aceea ca a introdus in tara, a detinut in vederea comercializarii si a comercializat cannabis si rezina de cannabis, substanta aflata pe tabelul anexa al legii 143/200 privind traficul si consumul ilicit de droguri.
Asa fiind, rezulta cu claritate ca temeiurile ce au stat la baza privarii de libertate a recurentului nu s-au schimbat si nici nu au incetat, esentiale in aceasta argumentare fiind, asa cum s-a aratat, infractiunile ce constituie obiectul sesizarii - trafic si consum ilicit de droguri, al caror impact social in special in randul tinerilor este incontestabil - dar si situatia de fapt astfel cum a fost retinuta in Rechizitoriu, precum si stadiul actual al derularii procesului penal, fiind deci cu prisosinta indeplinita si cea de a doua conditie prevazuta de lege, anume de art. 148 alin.1 lit. f cod procedura penala, asa cum in mod corect a observat prima instanta.
Faptul ca inculpatul a solicitat sa beneficieze de prevederile art. 3201 C.pr.pen., text introdus prin Legea nr. 202/2010, nu este de natura a schimba elementele care sunt avute in vedere pentru a se dispune mentinerea starii de arest preventiv a acestuia, considerentele avute in vedere de catre prima instanta sub acest aspect, fiind si in opinia Curtii pertinente.
Mai mult, aspectele indicate de catre prima instanta, investita cu solutionarea fondului cauzei, ce au in vedere oportunitatea mentinerii masurii preventive, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, prin evitarea alterarii probelor ce mai sunt de administrat in cauza, in vederea impiedicarii aflarii adevarului, sunt considerate si de catre instanta de recurs ca fiind pertinente in a justifica mentinerea acestei masuri preventive.
Ca atare, in mod judicios tribunalul a constatat ca temeiurile ce au stat la baza arestarii preventive a recurentului impun in continuare privarea sa de libertate, astfel incat criticile fiind apreciate ca nefondate, urmeaza ca recursul sa fie respins conform art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penala, neexistand temeiuri pertinente pentru a se aprecia ca in cauza inlocuirea masurii arestarii preventive, asa cum a solicitat recurentul, cu o alta masura preventiva mai usoara, ar satisface in mod eficient exigentele impuse de desfasurarea in bune conditii a procesului penal, in continuare.