Arestarea preventiva. Mentinere. Aplicare practica CEDO.
C.pr.pen., art. 300/2, art. 160/b alin. 3
art. 385/15, pct. 1 , lit. b
C.E.DO, art. 5. Orice restrictie de drepturi trebuie sa fie justificata si sa se bazeze pe considerente de securitate, in special, prevenirea crimei organizate si apararea ordinii, aceste restrictii decurgand invariabil din circumstantele detentiei. Decizia penala nr. 338, din 06 aprilie 2010 Prin incheierea de sedinta din 02 aprilie 2010 pronuntata de Tribunalul Dambovita, in baza disp. art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. 3 C.pr.pen., s-a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului S.D., recidivist, deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute in vedere la data luarii masurii arestarii preventive.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul S.D., criticand-o ca fiind netemeinica si a solicitat in esenta, admiterea recursului, casarea incheierii si pe fond, judecarea in stare de libertate.
In subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea incheierii si pe fond, inlocuirea masurii arestarii preventive cu o alta masura neprivativa de libertate.
Curtea, examinand incheierea recurata in raport de situatia de fapt retinuta, de probele administrate pana la aceasta data, de criticile formulate, dar si din oficiu, conform art. 385/6 alin. 2 C.pr.pen., a constatat ca recursul este nefondat.
Situatia de fapt a fost corect retinuta, in sensul ca prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Dambovita, nr. 65/D/P/2007 din 24 decembrie 2009, inculpatul S.D. a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv pentru savarsirea infractiunii de trafic de persoane in modalitatea prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001.
S-a retinut in esenta, ca in perioada noiembrie - decembrie 2007, inculpatul a recrutat si gazduit pe partea vatamata P.B.E. - despre care cunostea ca este minora in varsta de 15 ani - pe care a exploatat-o prin determinarea acesteia la practicarea prostitutiei.
Prin incheierea de sedinta din Camera de Consiliu nr. 38 din 03 decembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Dambovita s-a dispus in baza art.148 alin.1 lit. a si f C.pr.pen., arestarea preventiva a inculpatului S.D. pe o perioada de 29 de zile, masura ramasa definitiva prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita la data de 28 decembrie 2009, fiind mentinuta succesiv masura arestarii preventive a inculpatului.
S-a apreciat astfel, ca temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive se mentin si in prezent si impun judecarea inculpatului in stare de arest preventiv, avand in vedere natura si gravitatea faptei, varsta persoanei vatamate cat si circumstantele personale ale inculpatului, condamnat anterior pentru comiterea unei infractiuni cu violenta.
Mai mult decat atat, probele administrate pana in acest stadiu procesual de instanta de fond, confirma sustinerile din actul de acuzare, ceea ce impune mentinerea masurii arestarii preventive.
In alta ordine de idei, potrivit practicii constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, detinutii continua sa se bucure de toate drepturile si libertatile fundamentale garantate de CEDO, cu exceptia dreptului la libertate atunci cand o detentie regulata intra in mod expres in campul de aplicare a art. 5 din Conventie.
Potrivit aceleiasi practici, orice restrictie de alte drepturi trebuie sa fie justificate si sa se bazeze pe considerente de securitate, in special, prevenirea crimei organizate si apararea ordinii, aceste restrictii decurgand inevitabil din circumstantele detentiei.
In aceste conditii, se poate afirma cu certitudine ca nu se observa nici-un motiv pentru ca inculpatul sa fie judecat in stare de libertate atata vreme cat - asa cum de altfel s-a aratat mai sus - nu s-au schimbat temeiurile ce au fost avute in vedere la data luarii masurii arestarii preventive a inculpatului.
Drept urmare, recursul a fost respins ca nefondat.