Gresita solutionare a caii de atac impotriva sentintei pronuntate pentru o infractiune pentru care punerea in miscare a actiunii penale a fost facuta la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Decizie nr. 138 din data de 12.02.2010
pronunțată de Curtea de Apel Ploiesti

Gresita solutionare a caii de atac impotriva sentintei pronuntate pentru o infractiune pentru care punerea in miscare a actiunii penale a fost facuta la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
C.proc.pen., art.3851 alin.1 lit.d1,
C.proc.pen., art.3859 alin.1 pct.3,
C.pen., art.305 alin.1 lit.c si alin.2 Decizia penala nr. 138, din 12.02.2010 Prin sentinta penala nr.226 din 16 octombrie 2009 pronuntata de Judecatoria Gaesti, in temeiul disp. art.305 lit.c C.pen., a fost condamnat inculpatul B.F. la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 600 lei pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie, dispunandu-se, totodata, suspendarea conditionata a executarii acesteia, conform art.81 C.pen.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel partile vatamate B.M. si B.O. criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
In motivarea apelului a fost criticata sentinta sub aspectul pedepsei aplicate, sustinandu-se ca aceasta este prea blanda in raport cu fapta savarsita, cu atat mai mult cu cat si in cursul anului 2009 inculpatul a avut aceiasi atitudine, neachitand pensia datorata, ca acesta a facut o regula din a nu plati pensia de intretinere si ca de mai multe ori s-a formulat plangere penala prealabila dar a intervenit impacarea in cursul procesului penal.
Prin decizia penala nr.180 din 08 decembrie 2009 Tribunalul Dambovita a respins, ca nefondat, apelul declarat de partile vatamate B.M. si B.O.C., prin reprezentat legal I.M. si a dispus obligarea apelantilor la cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de control judiciar a retinut ca situatia de fapt si vinovatia inculpatului, care pe o perioada mai mare de doua luni, cu rea credinta, nu a achitat pensia de intretinere stabilita prin hotarare judecatoreasca, a fost corect stabilita de instanta de fond, in urma unei analize judicioase a tuturor probelor administrate in cauza.
Prin urmare, in mod corect, instanta de fond a apreciat ca fapta savarsita de inculpat intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abandon de familie, prevazuta de art. 305 lit. c C.pen.
Sub aspectul individualizarii pedepsei - aspect criticat de apelanti - tribunalul a constatat ca judecatoria a facut, de asemenea, o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor incidente cat si o corecta apreciere a elementelor care privesc fapta si faptuitorul, dandu-se eficienta corespunzatoare circumstantelor personale ale inculpatului, constand in lipsa antecedentelor penale, plata partiala efectuata pe parcursul procesului penal, astfel incat, instanta s-a orientat la o pedeapsa cu amenda penala.
Pe de alta parte, s-a motivat ca datele cauzei au indreptatit prima instanta la aplicarea dispozitiilor art.81 C.pen., privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei, acesta, avand in vedere ca prin atitudinea pe care a manifestat-o, inculpatul a dovedit ca regreta fapta si a format convingerea ca pe viitor conduita sa va fi mai buna chiar si fara executarea efectiva a pedepsei.
Impotriva ambelor hotarari au declarat recurs partile vatamate B.M. si B.O. ultimul, prin reprezentat legal I.M. criticandu-le de nelegalitate si netemeinicie sub aspectul individualizarii judiciare a pedepsei.
Reiterand criticile invocate in fata tribunalului, s-a sustinut de catre recurenti ca pedeapsa aplicata inculpatului este prea blanda cata vreme in perioada ianuarie 2008 - noiembrie 2008 a trimis numai suma de 800 lei inregistrand o restanta de 2.160 lei, iar in anul 2009 nu a achitat nici o suma din obligatia de intretinere stabilita.
Mai mult, s-a sustinut de catre recurenta B.M. ca in prezent aceasta este studenta si mai mult ca oricand lipsa banilor ii poate afecta cariera, astfel incat si din acest motiv, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsa cu inchisoarea si obligarea acestuia la plata pensiei de intretinere datorata celor doi copii.
In urma examinarii deciziei recurate, Curtea a constatat ca, recursurile declarate de partile vatamate sunt fondate, insa pentru alte considerente decat cele invocate, retinand urmatoarele:
Prin Rechizitoriul nr.851/P/2008 din 5 mai 2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Gaesti, judetul Dambovita, a fost pusa in miscare actiunea penala si s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului B.F. pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie, prev. si ped. de art.305 alin.1 lit.c C.pen.
Dupa administrarea probatoriilor, Judecatoria Gaesti, prin sentinta penala nr.226 din 16.10.2009 in temeiul disp. art.305 alin.1 lit.c cu aplic. art.63 alin.3 C.pen., a dispus condamnarea inculpatului la amenda penala in cuantum de 600 lei pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie iar conform art.81 Cod penal a suspendat conditionat executarea pedepsei pe o durata de 1 an, reprezentand termenul de incercare.
Impotriva sentintei au declarat apel partile vatamate Baraceanu Mihaela si Baraceanu Olimpiu Constantin, ce a fost respins de Tribunalul Dambovita prin decizia penala nr.180 din 8 decembrie 2009.
In conformitate cu art.305 alin.2 C.pen., in cazul infractiunii de abandon de familie, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate iar potrivit art.3851 lit.d1 C.proc.pen., astfel cum a fost introdus prin Legea nr.356/2006 pot fi atacate cu recurs sentintele privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului a rezultat, intr-adevar, ca punerea in miscare a actiunii penale impotriva inculpatului B.F. sub aspectul infractiunii prev. de art.305 alin.1 lit.c C.pen., a fost facuta la plangerea prealabila a partilor vatamate B.M. si B.O.C., acesta din urma, prin reprezentant legal I.M., conform inscrisurilor aflate la filele 5-7 d.u.p. si desi in dispozitivul sentintei s-a mentionat dreptul persoanelor nemultumite de a declara recurs impotriva acestei hotarari in termen de 10 zile de la comunicare, calea de atac formulata de partile vatamate a fost gresit calificata de tribunal ca fiind apel si solutionata in complet de doi judecatori, in loc de recurs, in complet de trei judecatori, cu incalcarea dispozitiilor legale anterior mentionate, fapt ce a atras incidenta disp.art.197 alin.2 si 3 c.proc.pen.
Procedand astfel, Tribunalul Dambovita a pronuntat o hotarare afectata de nelegalitate, in cauza fiind retinuta incidenta cazului de casare prev. de art.3859 pct.3 C.proc.pen., asa incat in temeiul disp. art.38515 pct.2 lit.c din acelasi cod, au fost admise recursurile declarate de partile vatamate si casata decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dambovita pentru solutionarea acesteia in calea de atac a recursului.
In raport de solutia pronuntata, s-a motivat ca nu se justifica examinarea criticilor invocate de partile vatamate si care vizeaza fondul cauzei, acestea urmand a fi sustinute in fata Tribunalului Dambovita cu ocazia judecarii recursului declarat de acestea impotriva sentintei penale nr.226 din 16 octombrie 2009 a Judecatoriei Gaesti.