Nemotivarea hotararii.
C. proc. pen. - art. 3859 al.1 pct.9
- art. 38515 alin.1 pct.2 lit. C
Hotararea este supusa casarii, in temeiul art. 3859 al.1 pct.9 c.proc.penala, cand nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia, cand cuprinde simpla afirmare a unei concluzii, fara indicarea datelor concrete folosite ca premise, sau cuprinde numai o referire la actele cauzei in general.
Decizia penala nr.27, din 13.01. 2010 Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr. 1087/120/2009, condamnatul M.S. a solicitat, potrivit disp. art. 36 c.pen., contopirea pedepselor cu inchisoarea la care a fost condamnat prin urmatoarele sentinte penale: nr. 611/2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr. 1895/2005, 876/2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr. 3270/2003, 331/2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, in dosarul nr. 6398/2005, 926/2005 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, in dosarul nr. 6745/2004 si 3933/2005 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr. 5069/2005.
A mai precizat condamnatul ca pedepsele aplicate prin hotararile sus mentionate sunt concurente, motiv pentru care a solicitat contopirea acestora si deducerea perioadelor executate anterior.
Prin sentinta penala nr.425 din data de 14.09.2009, pronuntata de Tribunalul Dambovita, s-a admis cererea formulata de petentul - condamnat M.S., si in consecinta:
S-a dispus contopirea pedepselor aplicate petentului-condamnat pentru urmatoarele sentinte penale:
- sentinta penala nr. 611/F/11.05.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 5588/4.10.2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si prin care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani inchisoare;
- sentinta penala nr. 876/25.06.2004 a Tribunalului Bucuresti - Sectia I Penala ramasa definitiva prin decizia penala nr. 3246/24.05.2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care a fost condamnat la 3 ani inchisoare;
- sentinta penala nr. 3933/5.12.2005 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 478/18.05.2006 a Tribunalului Bucuresti - Sectia I Penala, prin care a fost condamnat la 5 ani inchisoare;
- sentinta penala nr. 926 din 21.03.2005 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, ramasa definitiva la 12.09.2005 prin neapelare, prin care a fost condamnat la 2 ani inchisoare;
- sentinta penala nr. 331/23.03.2006 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a-II-a Penala, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 2710/21.05.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care a fost condamnat la 3 ani inchisoare, urmand sa execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani inchisoare.
S-a dedus din pedeapsa rezultanta perioadele executate, dupa cum urmeaza:
- perioada de la 26.06.2003 - 26.07.2003 si de la 9.03.2005;
- perioada retinerii de 24 ore din 11.01.2003;
- perioada retinerii din 24.02.2005;
- perioada 11.08.2004 la 21.10.2004.
Prin aceeasi sentinta s-a dispus anularea vechilor mandate emise pe numele condamnatului si emiterea unui nou mandat de executare al pedepsei rezultante, de 7 ani inchisoare.
Pentru a pronunta aceasta sentinta penala instanta de fond a retinut ca:
Din examinarea sentintelor penale depuse la dosar, rezulta cu certitudine ca inculpatul a fost condamnat definitiv pentru mai multe infractiuni concurente, fapte penale ce au fost comise in perioada anilor 2003 - 2005 si fata de care sunt incidente in cauza disp. art. 36 c.pen.
Potrivit articolului de lege sus aratat, daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta se aplica disp. art. 34 si 35 c.p. referitoare la pedeapsa ce se aplica acestuia in caz de concurs de infractiuni.
In speta dedusa judecatii sustinerile condamnatului in sensul ca pedepsele ce i-au fost aplicate sunt concurente, sunt intemeiate, motiv pentru care instanta a admis cererea si a dispus contopirea acestor pedepse.
Din sentintele penale aratate in cuprinsul cererii introductive si depuse la dosarul cauzei, a rezultat ca petentul-condamnat a suferit pedepse de 7 ani inchisoare, 3 ani inchisoare, 5 ani inchisoare, 2 ani inchisoare si 3 ani inchisoare, toate acestea fiind concurente, in cauza facandu-se contopirea lor in pedeapsa rezultanta cea mai grea, anume pedeapsa inchisorii de 7 ani inchisoare.
Din pedeapsa rezultanta instanta a dedus perioadele deja executate, asa cum rezulta din considerentele hotararilor penale de condamnare si a dispus anularea vechilor mandate de executare a pedepselor cu inchisoarea si emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei inchisorii de 7 ani inchisoare.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Dambovita, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivele scrise de recurs si sustinute oral in fata instantei de recurs, s-a aratat ca in mod gresit instanta de judecata a procedat la contopirea pedepselor inainte de a le descontopi si repune in individualitatea lor cele doua pedepse de cate 3 ani inchisoare aplicate pentru savarsirea infractiunii de talharie prev. de art. 211 al.2 lit.b si c c.pen., de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia penala nr. 3246/24.05.2005, hotarare ce a modificat sentinta penala nr. 876/25.06.2004 a Tribunalului Bucuresti, Sectia I Penala.
Solutia este criticabila si cu privire la contopirea pedepselor de 7 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 611/F/11.05.2005 a Tribunalului Bucuresti - Sectia I Penala, de 5 ani inchisoare aplicata prin decizia penala nr. 478/18.05.2006, a Tribunalului Bucuresti - Sectia I Penala prin care a desfiintat in parte sentinta penala nr. 3933/05.12.2005 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti si de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 331/23.03.2006 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a -II-a Penala, pedepse rezultate in urma cumulului dintre pedepsele aplicate in cauzele respective ca urmare a savarsirii infractiunilor cu pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 116/29.01.2004, a Tribunalului Bucuresti, ca urmare a revocarii suspendarii conditionate.
Se apreciaza ca pedepsele contopite, astfel cum au fost majorate ca urmare a cumulului, nu pot fi considerate ca repuse in individualitatea lor, dar nici concurente in masura in care pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 116/2004 nu este concurenta cu celelalte pedepse.
In mod asemanator a procedat instanta de fond si atunci cand a contopit pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 116/29.01.2004 a Tribunalului Bucuresti - Sectia I-a Penala, a carei suspendare conditionata a fost anulata, prin sentinta penala nr. 926/21.03.2005 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, cu celelalte pedepse, deoarece aceasta pedeapsa nu este concurenta cu celelalte pedepse.
Curtea, examinand hotararea atacata, in raport de actele si lucrarile dosarului dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform disp.art. 385/6 al.3. c.proc.pen., constata ca recursul este fondat, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse:
Hotararea este supusa casarii in temeiul art. 385/9 al.1 pct.9 c.proc.pen., intrucat ea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia.
Motivarea solutiei pronuntate de instanta de judecata constituie o indatorire care inlatura orice aspect discretionar in realizarea justitiei, dand partilor din proces posibilitatea sa-si formeze convingerea cu privire la legalitatea si temeinicia solutiei adoptate, iar instantelor de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecatoresc.
In practica s-a decis ca hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia, fiind incident cazul de casare prevazut in art. 385/9 alin.1 pct.9 c.pr.penala, daca hotararea cuprinde simpla afirmare a unei concluzii, fara indicarea datelor concrete folosite ca premise, sau cuprinde numai o referire la actele cauzei in general (dec. nr. 656/4.02.2004 a I.C.C.J.).
Totodata, motivarea hotararilor de catre instantele nationale constituie o obligatie impusa acestora prin prevederile art. 6 si 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Potrivit jurisprudentei C.E.D.O., desi obligatia instantelor nationale de a motiva hotararile pronuntate nu presupune existenta unui raspuns detaliat la fiecare argument, notiunea de proces echitabil presupune ca instanta nationala care nu a motivat decat pe scurt hotararea pronuntata, incorporand motivarea instantei inferioare, a examinat in mod real problemele esentiale care i-au fost supuse si nu s-a limitat la a relua pur si simplu concluziile unei instante inferioare (cauza Boldea c. Romaniei, hotarare din 15.02.2007).
In speta, Curtea constata ca instanta de fond, in motivarea hotararii, desi a avut atasate toate inscrisurile necesare (copii sentinte si mandate), s-a limitat la afirmarea unei simple concluzii, respectiv ca sustinerile condamnatului sunt intemeiate, fara indicarea datelor concrete folosite ca premise sau numai cu o referire la actele cauzei in general.
Or, operatia de contopire a unor pedepse pronuntate prin hotarari definitive, pentru infractiuni concurente judecate separat, presupune, in mod obligatoriu, o analiza temeinica a fiecarei hotarari pentru a se observa datele la care au fost comise infractiunile si datele la care hotararile de condamnare au ramas definitive, pentru a se putea stabili daca sunt incidente regulile concursului de infractiuni.
Apoi, toate pedepsele concurente ce urmeaza a fi contopite trebuie repuse in individualitatea lor, respectiv instanta nu ar putea sa contopeasca in pedeapsa rezultanta numai anumite pedepse pronuntate pentru infractiuni concurente descoperite si judecate ulterior ci, se impune desfacerea contopirii anterioare si contopirea tuturor pedepselor pronuntate pentru infractiuni concurente.
Totodata, contopirea priveste numai pedepse executabile, nu si pedepse a caror executare s-a stins prin efectul gratierii.
Curtea observa ca aceste reguli nu numai ca nu au fost aplicate, dar hotararea a fost pronuntata de prima instanta cu incalcarea lor.
Astfel, in mod gresit instanta de fond a procedat la contopirea pedepselor inainte de a descontopi, de a repune in individualitatea lor cele doua pedepse de cate 3 ani inchisoare aplicate pentru savarsirea infractiunii de talharie prev. de art. 211 al.2 lit.b si c c.p., de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia penala nr. 3246/24.05.2005, hotarare ce a modificat sentinta penala nr. 876/25.06.2004 a Tribunalului Bucuresti, Sectia I Penala, in sensul inlaturarii incadrarii juridice si a majorarii pedepselor de la cate 1 an si 6 luni inchisoare la cate 3 ani inchisoare.
Solutia este criticabila si cu privire la contopirea pedepselor de 7 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 611/F/11.05.2005 a Tribunalului Bucuresti - Sectia I Penala, de 5 ani inchisoare aplicata prin decizia penala nr. 478/18.05.2006, a Tribunalului Bucuresti - Sectia I Penala prin care a desfiintat in parte sentinta penala nr. 3933/05.12.2005 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti si de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 331/23.03.2006 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a -II-a Penala, pedepse rezultate in urma cumulului dintre pedepsele aplicate in cauzele respective ca urmare a savarsirii infractiunilor cu pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 116/29.01.2004, a Tribunalului Bucuresti, ca urmare a revocarii suspendarii conditionate.
Nu s-a analizat daca pedepsele contopite, astfel cum au fost majorate, sunt concurente cu pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 116/2004.
In mod asemanator a procedat instanta de fond si atunci cand a contopit pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 116/29.01.2004 a Tribunalului Bucuresti - Sectia I-a Penala, a carei suspendare conditionata a fost anulata, prin sentinta penala nr. 926/21.03.2005 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, cu celelalte pedepse, deoarece aceasta pedeapsa nu este concurenta cu celelalte pedepse.
Fata de aceste considerente, constatand ca hotararea primei instante nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia, ca este deficitara si ca nu contine elementele necesare pentru exercitarea controlului judecatoresc, Curtea, in baza art. 38515 alin.1 pct.2 lit. c cod procedura penala, a admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Dambovita impotriva sentintei penale nr. 425 din 14.09.2009, a Tribunalului Dambovita, a casat hotararea si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, pentru a examina in mod real aspectele esentiale ale cauzei si a pronunta o solutie legala si temeinica.