Autorizatie de construire suspendata. Cerere reluare lucrari de catre beneficiar. Modalitate procesual-civila. Ordonanta presedintiala conform art. 581 si urm. Cod pr.civila. Admisibilitate
In cauza de fata cererea de ordonanta presedintiala intemeiata pe dispozitiile art. 581 si urm. Cod pr.civila, este inadmisibila raportat la dispozitiile art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, unde se reglementeaza o ordonanta presedintiala speciala ce vizeaza suspendarea efectelor actelor administrative si fiscale atacate in contencios.
Partea interesata avea la dispozitie actiunea in contencios administrativ impotriva procesului-verbal de control al institutiei publice abilitate si care a determinat sistarea lucrarilor de constructie la imobilul proprietatea acesteia.
Decizia nr. 571 din 30 martie 2010 , Curtea de Apel Ploiesti,
Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Dambovita la data de 3.02.2010, reclamantul D. N. a chemat in judecata D.C.C.P.C.N. Dambovita, solicitand, pe cale de ordonanta presedintiala potrivit art.581 Cod procedura civila, obligarea intimatei sa incuviinteze reluarea lucrarilor la imobilul - constructie, situat in Targoviste, str. Revolutiei , nr.15, conform autorizatiei de construire emise, lucrari care au fost sistate prin procesul verbal de control nr.1133/28.05.2008 intocmit de parata.
In motivarea cererii, reclamantul a precizat ca este proprietarul imobilului susmentionat, cunoscut sub denumirea,, Puisorul de Aur’’, imobil ce se afla intr-o zona protejata istoric, facand parte din ansamblul urban ,,Calea Domneasca’’ si pentru ca se afla intr-o stare avansata de degradare, solicita obligarea paratei la incuviintarea reluarii lucrarilor la acest imobil, lucrari ce au fost sistate prin procesul verbal de control intocmit la 28.05.2008 si respectiv procesul verbal de constatare intocmit la 13.06.2008, de catre parata chemata in judecata.
Prin sentinta nr.240 pronuntata in data de 23 februarie 2010, Tribunalul Dambovita a respins cererea formulata de reclamantul D.Gh.N., in contradictoriu cu parata D.C.C.P.C.N. Dambovita.
Pentru a hotari astfel prima instanta a constatat ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este in sensul ca, dreptul la acces la tribunale nu este absolut existand posibilitatea limitarii lui, iar prin decizia nr.1/8.02.1994 a Plenului Curtii Constitutionale s-a stabilit ca legiuitorul poate institui reguli speciale de procedura si modalitati particulare de exercitare a drepturilor procedurale in considerarea unor situatii deosebite.
In acest sens, dispozitiile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 impun indeplinirea unei proceduri prealabile pe care persoana vatamata trebuie sa realizeze inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ, exceptie facand numai actiunile strict nominalizate in disp. art.7 alin.5 din aceeasi lege, dispozitii ce premerg conditiilor de admisibilitate cerute de art.581 Cod procedura civila, practica judiciara statuand ca existenta unei reglementari cu caracter derogatoriu obliga partea interesata sa urmeze procedura reglementata prin acest act normativ si nu procedura prevazuta de normele dreptului comun.
Intrucat, in cauza dedusa judecatii, reclamantul nu a respectat procedura speciala impusa de normele legale susmentionate, cererea formulata de acesta a fost respinsa ca inadmisibila.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Reclamantul a sustinut ca tribunalul i-a incalcat dreptul la aparare prevazut de art.6 din CEDO, dar si de drept national prevazut de art.24 din Constitutie sau art.15 din Legea nr.304/2004, intrucat a fost depusa la dosar cerere din partea aparatorului sau, care, pentru termenul din data de 23.02.2010 solicita amanarea pronuntarii cu o zi motivat de faptul ca in data respectiva se afla la Curtea de Apel Ploiesti, iar instanta de fond a ramas in pronuntare si nu i s-a dat posibilitatea de a depune concluzii scrise, dar si actul la care face trimitere tribunalul privitor la procedura prealabila.
In motivarea acestui motiv de recurs recurentul arata ca art.156 alin.2 statueaza ca atunci cand instanta refuza amanarea judecarii cauzei va amana la cererea partii pronuntarea in vederea depunerii concluziilor scrise si invoca nulitatea sentintei atacate in baza art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Cel de-al doilea motiv de recurs priveste faptul ca instanta de fond a omis sa se pronunte asupra cererii formulate de catre aparatorul sau, desi era tinuta de prevederile art.129 (6) Cod procedura civila.
Un alt motiv de recurs vizeaza faptul ca tribunalul a omis sa puna in discutie - chiar ex officio - exceptia "neindeplinirii procedurii prealabile" prevazute de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 si desi, legea obliga conform art.306 alin.3 Cod procedura civila ca judecatorul sa puna in prealabil in discutia partilor, judecatorul fondului s-a pronuntat asupra exceptiei fara a da cuvantul partilor.
Recurentul reclamant, printr-o ultima sustinere, precizeaza ca, in conformitate cu dispozitiile art.305 Cod procedura civila, a depus cererea sa cu nr.23 din 8 ianuarie 2010 la D.J.C.C.P.C. - prin care a cerut institutiei emitente sa revoce sistarea dispusa cu privire la continuarea lucrarilor permise prin autorizatie, sistare care este mentinuta in mod abuziv contra sa.
Pentru aceste considerente s-a solicitat casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Curtea de Apel Ploiesti, prin decizia nr. 571 din data de 30 martie 2010, a admis cererea de interventie in interesul intimatei-parate D.C.C.P.C.N. Dambovita, formulata de intervenientele T.E. si L.L.M, respingand ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. Gh. N. impotriva sentintei nr. 240 din data de 23 februarie 2010 pronuntate de Tribunalul Dambovita in contradictoriu cu parata D.C.C.P.C.N. Dambovita si intervenientele in interesul intimatei-parate T.E. si L.L.M.
Instanta de recurs a apreciat ca judecatorul fondului a interpretat in mod just si legal cauza dedusa judecatii pronuntand o sentinta legala si temeinica.
Se poate observa ca la fila 4 dosar fond exista o cerere din partea aparatorului recurentei care, datorita urgentei in vederea solutionarii cererii de ordonanta presedintiala, a aratat ca dosarul se poate lua si in lipsa sa, avand un alt proces pe rolul Curtii de Apel Ploiesti, nefiind vorba de incalcarea dreptului la aparare.
Mai mult decat in astfel de cauze, ce se solutioneaza cu celeritate, instanta poate dispune amanarea pronuntarii cu 24 de ore, iar daca nu a facut-o nu inseamna ca a incalcat dreptul la aparare al recurentului, in special art.24 din Constitutia Romaniei, art.6 din CEDO si art.15 din legea nr.304/2004, deoarece jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, asa cum a subliniat in mod temeinic si instanta de fond, este in sensul ca dreptul de acces la tribunale, deci la justitie nu este absolut, existand posibilitatea limitarii acestuia in anumite proceduri urgente, totodata si prin decizia nr.1 din 8 februarie 1994 a Curtii Constitutionale, s-a statuat ca legiuitorul poate institui reguli speciale de procedura si modalitati particulare de exercitare a drepturilor procedurale in considerarea unor situatii deosebite.
Cererea recurentului avea ca obiect ordonanta presedintiala, potrivit dispozitiilor art.581 Cod procedura civila, respectiv obligarea intimatei sa incuviinteze reluarea lucrarilor la imobilul constructie situat in Targoviste, str.Revolutiei nr.15, lucrari care au fost sistate prin procesul verbal de control nr.1133 din 28.06.2008 intocmit de parata.
Se poate observa ca, in contenciosul administrativ, o astfel de cerere nu este admisibila, nu neaparat datorita neefectuarii procedurii prealabile administrative, ci datorita faptului ca reglementeaza o forma de suspendare a executarii actului administrativ printr-o ordonanta speciala, conform art.14 si 15 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, reglementari ce deroga de la prevederea generala a art.581 si urm. Cod procedura civila.
Ca atare nu avea importanta faptul ca instanta de fond sa puna in discutie, din oficiu exceptia "neindeplinirii procedurii prealabile" prevazuta de art.7 alin.1 din legea contenciosului administrativ sus-amintita.
Intrucat sentinta atacata este legala si temeinica, fata de care nu exista nici un motiv de casare sau modificare dintre cele prevazute in art.304 pct.1-9, pct. 304 1 Cod procedura civila, recursul a fost respins ca neintemeiat in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila.
S-a avut in vedere si cererea de interventie accesorie in interesul intimatei-parate Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Dambovita, formulata in baza art.49 alin.3 si art.51 Cod procedura civila, care a fost admisa in principiu, aceasta fiind admisa in interesul intimatei parate, hotararea recurata fiind legala si temeinica.