Rambursare taxa pe valoare adaugata. Documente justificative, prevazute de reglementarile financiar-contabile in baza carora se poate solicita rambursarea.
-Art. 145 din Legea nr. 571/2003
Potrivit art. 145 din Legea nr. 571/2003 care reglementeaza sfera de aplicare a dreptului de deducere, orice persoana impozabila inregistrata ca platitoare de taxa pe valoare adaugata are dreptul sa deduca taxa pe valoare adaugata datorata sau achitata aferenta bunurilor care i-au fost livrate si pentru prestari de servicii care i-au fost prestate ori urmeaza sa fie prestate de o alta persoana impozabila.
Pentru a beneficia de deducere TVA solicitantul trebuia sa prezente documente justificative, prevazute de reglementarile financiar-contabile, din care sa rezulte consumurile de materiale, manopera, utilaje, ocazionate de realizarea acestor lucrari, respectiv bonuri de consum pentru materiale, documente de plata a drepturilor salariale, situatii de lucrari, procese-verbale de receptie s.a. precum si perioada cand au fost efectuate.
Decizia nr. 219 din data de 9 februarie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti- Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita la data de 6.03.2009 SC R SA a solicitat anularea deciziei nr. 86/09.2008 si a deciziei nr. l78/16.02.2006, ambele emise de D.G.F.P., acte administrativ-fiscale apreciate ca nelegale si netemeinice.
In motivarea cererii, reclamanta a precizat ca in urma raportului de inspectie fiscala incheiat la 14.02.2006 de catre organele de inspectie fiscala din cadrul D.G.F.P. i s-a refuzat rambursarea sumei de 28.533 lei pe motiv ca reclamanta nu avea dreptul sa factureze lucrari de amenajari interioare preluate de la o alta societate, si reactualizate in baza unui contract de preluare, desi in spatiul proprietatea reclamantei s-au executat lucrari de amenajare si modernizare, pentru care s-au intocmit devize de lucrari catre cealalta societate ce atesta operatiunile comerciale desfasurate intre cele doua societati.
Parata D.G.F.P. a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii formulate in cauza pe motiv ca s-a refuzat rambursarea sumei negative a taxei pe valoarea adaugata in valoare de 28.533 lei intrucat nu s-a incheiat contract de executie intre reclamanta si SC G SRL, nefiind astfel stabilita valoarea lucrarilor ce trebuiau executate. S-a mai sustinut ca lucrarile de amenajari in suma de 178.500 lei facturate de SC G SRL in anul 2005 nu au fost executate de aceasta societate, in fapt aceasta facturand reactualizarea preturilor aferente lucrarilor executate in anul 2000 de alta societate.
Dupa administrarea probelor (inscrisuri si expertiza), instanta de fond a pronuntat sentinta nr. 769 din data de 17 noiembrie 2009, prin care a admis actiunea formulata de contestatoare in contradictoriu cu intimata D.G.F.P., a anulat decizia nr. 86/09.2008 si decizia de impunere nr.78/16.02.2006 emise de intimata, obligand parata la plata sumei de 28.533 lei reprezentand T.V.A. si la suma de 37.848 lei penalitati de intarziere catre reclamanta, precum si la plata sumei de 500 lei - onorariu expert.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, in raport de probele administrate, de inscrisurile depuse la dosar si de concluziile raportului de expertiza tehnica contabila, ca cererea formulata de reclamanta este intemeiata intrucat suma de 28.533 lei reprezentand T.V.A. se datora societatii reclamante, intrucat, asa cum rezulta din raportul de expertiza, in suma totala de 535.500 lei calculata pentru perioada 2005- 2007 ca si contravaloare a modernizarilor potrivit facturilor emise de reclamanta in aceeasi perioada, din care T.V.A. 85.500 lei este inclusa si suma de 178.500 lei din care T.V.A. 28.500 lei, suma ce reprezinta contravaloarea facturii fiscale nr.7818937/29.12.2004.
Facturile examinate de expertul contabil au fost emise in baza contractului incheiat la data de 1.03.2004 intre reclamanta si SC G SRL, astfel ca platile cuvenite reclamantei, avand o baza legala, au fost acordate acesteia conform raportului de expertiza.
Totodata, parata a fost obligata si la plata penalitatilor de intarziere de 0,15% pe zi aferente sumei de 28.533 lei, calculate pentru perioada 25.01.2006- 15.09.2009 in valoare de 37.848 lei, tinand cont de faptul ca societatii reclamante i s-au calculat si retinut penalitati pentru intarzierea la plata datoriilor, astfel cum a retinut si expertul contabil in raportul depus la dosar.
Impotriva sentintei a declarat recurs parata D.G.F.P., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand ca instanta de fond a acordat mai mult decat s-a cerut. Astfel, in practicaua sentintei intimata-reclamanta solicita obligarea paratei si la plata sumei de 33.848 lei, reprezentand penalitati de intarziere, dar instanta a obligat parata la plata unei sume mai mari, in cuantum de 37.848 lei.
S-a mai sustinut ca organele fiscale au respins cererea reclamantei de rambursare a taxei pe valoare adaugata, avand in vedere documentele prezentate de intimata si urmatoarea situatie de fapt si de drept :
- nu a fost incheiat contract de executie/prestari servicii intre SC G SRL si SC R SA, nefiind astfel stabilita valoarea lucrarilor ce urmau a fi executate;
- nu au fost intocmite in anul 2000 (data executiei lucrarilor) situatii de lucrari de catre SC G SRL, care trebuiau confirmate de beneficiar (SC R SA), din care ar fi rezultat cheltuielile efectuate aferente lucrarilor de amenajari interioare;
- nu a fost admisa la deducere T.V.A. in suma de 28.500 lei facturile fiscale nr. 5256508/fara data (T.V.A.-15922 lei), nr. 5256511/26.12.2005 (T.V.A.-12578 lei), emise de SC G SRL catre SC R SA, intrucat lucrarile de amenajari interioare in suma de 178500 lei (inclusiv T.V.A.) nu au fost executate de aceasta societate;
- nu a fost fundamentata suma reactualizata de 178500 lei (inclusiv T.V.A.), care a fost facturata in anul 2005 de SC G SRL catre SC R SA si inscrisa in contractul din 1.03.2004.
In fapt, contravaloarea lucrarilor de amenajari interioare facturate de catre SC G SRL reprezinta reactualizarea in anul 2005 a lucrarilor de amenajari interioare executate in anul 2000 de catre o alta societate si preluate in baza contractului din 1.03.2004 de catre SC G SRL.
S-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentintei recurate, iar pe fond, respingerea contestatiei si, pe cale de consecinta, mentinerea actelor administrativ-fiscale contestate, ca fiind temeinice si legale.
Intimata SC R SA a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sustinand in esenta, ca sentinta recurata este temeinica si legala sub aspectul tuturor criticilor formulate.
A precizat intimata ca amenajarile efectuate de catre SC G SRL la un spatiu detinut de catre SC R SA s-au facut in baza contractului de inchiriere dintre cele 2 firme in anul 2000 in baza unor devize de executie.
Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate si a temeiurilor prevazute de art.304 Cod pr. civila, precum si sub toate aspectele potrivit art.3041 Cod pr. civila, Curtea a retinut ca recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmeaza :
Instanta de fond si-a insusit raportul de expertiza contabila efectuat in cauza, din care rezulta ca intre cele 2 firme nu s-a incheiat un contract de executie in forma clasica, prin care sa se stabileasca valoarea lucrarilor ce aveau sa fie executate, respectiv un proiect si devize de evaluare a lucrarilor. Insa, intre cele 2 societati s-a incheiat un contract, data 30.01.2000, prin care SC R SA inchiriaza firmei SC G SRL spatiul proprietatea sa, iar chiriasa "va efectua reparatiile, amenajarile si modernizarile pe care le considera necesare din fondurile proprii si vor fi efectuate in baza unor devize de lucrari si evidentiate in actele firmei, atat in lei cat si in valuta." Asa cum precizeaza si expertul in raspunsul la obiectiuni, societatea a prezentat numai contractul si devizele de lucrari in perioada ianuarie-decembrie 2000, fara o alta fundamentare.
Organul de control a ajuns la concluzia ca lucrarile respective nu au fost executate datorita faptului ca unitatea controlata nu a prezentat documente justificative, prevazute de reglementarile financiar-contabile, din care sa rezulte consumurile de materiale, manopera, utilaje, ocazionate de realizarea acestor lucrari si cand au fost efectuate, respectiv bonuri de consum pentru materiale, documente de plata a drepturilor salariale, situatii de lucrari, procese de receptie s.a.
In fapt, contravaloarea lucrarilor de amenajari interioare facturate de catre SC G SRL, reprezinta reactualizarea in anul 2005 a lucrarilor de amenajari interioare executate in anul 2000 de catre o alta societate si preluate in baza contractului din data de 1.03.2004 de catre SC G SRL. Nu a fost fundamentata suma reactualizata de 178.500 lei (inclusiv T.V.A.) ce a fost facturata in anul 2005 de SC G SRL catre SC R SA si inscrisa in contractul din data de 1.03.2004.
In anul 2000 nu au fost intocmite situatii de lucrari de catre executant, care trebuiau confirmate de beneficiar, din care ar fi rezultat cheltuielile efectuate aferente lucrarilor de amenajari interioare.
Potrivit art. 145 din Legea nr. 571/2003, orice persoana impozabila inregistrata ca platitoare de taxa pe valoare adaugata are dreptul sa deduca taxa pe valoare adaugata datorata sau achitata aferenta bunurilor care i-au fost livrate si pentru prestari de servicii care i-au fost prestate ori urmeaza sa fie prestate de o alta persoana impozabila.
Deducerea de T.V.A. in suma de 28.500 lei, rezultata din facturile fiscale nr. 5256508/fara data (T.V.A.-15922 lei), nr. 5256511/26.12.2005 (T.V.A.-12578 lei), emise de SC G SRL catre SC R SA, nu a fost admisa de catre organele fiscale intrucat lucrarile de amenajari interioare in suma de 178500 lei (inclusiv T.V.A.) nu au fost executate de aceasta societate.
Prin urmare, in mod gresit instanta de fond a admis actiunea reclamantei, desi nu erau indeplinite conditiile prevazute de lege pentru ca reclamanta sa beneficieze de deducere a T.V.A. in suma de 28.533 lei.
Fata de considerentele mai sus mentionate, in baza art. 312 raportat la art. 304 pct.9 C. proc. civ. Curtea a admis recursul, a modificat in tot sentinta si pe fond a respins actiunea reclamantei ca neintemeiata.