Apel. Cererea de liberare provizorie. Indeplinirea conditiilor prevazute de lege.
Cod procedura penala, art. 136, 160 /2 .
Conventia europeana a drepturilor omului , art. 5.
Existenta unei hotarari de condamnare in fond nu inlatura aplicabilitatea dispozitiilor art.136 C.proc.pen., potrivit carora scopul masurilor preventive se poate realiza si prin liberarea provizorie sub control judiciar , cu atat mai mult cu cat lasarea in libertate a inculpatului nu este una neconditionata, ci este circumscrisa unor obligatii stricte in sarcina sa si riscului ca, in caz de incalcare a acestora, sa fie din nou arestat.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Incheierea penala pronuntata la data de 19 august 2011 in dosarul nr. 1445/97/2010 al Curtii de Apel Alba Iulia, ramasa definitiva prin Decizia penala nr.2886 din 26 august 2011 a ICCJ- Sectia penala.
Prin cererea formulata la termenul din 18.08.2011 sub dosar nr. 1445/97/2010 inculpatul V.G.A. a solicitat instantei de apel punerea in libertate sub control judiciar.
In motivarea cererii se arata ca inculpatul a recunoscut faptele si nu mai are cereri in probatiune pentru a influenta cercetarea judecatoreasca.
In fata instantei, prin aparatorul sau, inculpatul a aratat ca inculpatul este arestat de 1 an si 7 luni , iar termenul rezonabil a fost depasit, iar in cauza nu exista motive a se considera ca, odata liberat, inculpatul ar incerca sa influenteze mersul cercetarii judecatoresti.
Prin incheierea penala pronuntata la data de 19 august 2011 in ds. nr. 1445/97/2010 Curtea de apel Alba Iulia - Sectia pentru cauze cu minori si de familie a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul V.G.A.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut urmatoarele:
Inculpatul V.G.A.a fost trimis in judecata in stare de arest preventiv si condamnat in prezenta cauza in prima instanta prin sentinta penala nr. 42/02.03.2011 pronuntata de Tribunalul Hunedoara la pedeapsa rezultanta de 5 ani inchisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si b C.penal pentru savarsirea infractiunilor de constituire grup infractional nestructurat, prev. de art. 8 al.1 din Legea nr. 39/2003, rap. la art.2 lit.a teza 2 si b, pct. 9 si 12 din Legea nr. 39/2003 si art. 323 Cp , proxenetism in forma continuata prev. de art. 329 al.1 Cp cu aplic. art.41 al.2 Cp , (5 acte materiale) si trafic de minori, prev. de art.13 al.1 din Legea nr. 678/2001.
Prin aceeasi sentinta s-a mentinut, in baza art.350 C.proc.pen., arestarea preventiva a inculpatului si s-a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii si arestarii preventive de la data de 12.01.2010 pana la data de 02.03.2011.
In ceea ce priveste cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata in cauza , constatand indeplinite conditiile prevazute de art.160 ind.6 alin.1 si 2 C.proc.pen, instanta a admis in principiu cererea formulata.
Analizand temeinicia cererii, instanta retine ca, potrivit art.160 ind.2 C.proc. pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani. De asemenea nu se acorda liberarea provizorie sub control judiciar in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti ,martori sau experti ,alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
In cauza de fata instanta constata ca este indeplinita prima conditie prevazuta de art.160 ind.2 C.proc.pen.,pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile pentru care s-a dispus arestarea preventiva si ulterior condamnarea inculpatului in prima instanta este inchisoarea pana la 15 ani.
De asemenea, in cauza nu exista date din care sa rezulte ca inculpatul va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti ,martori sau experti ,alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Potrivit art.160 ind.1 C.proc.pen., in cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa in libertate provizorie, iar conform art.5 paragraf 3 din Conventia europeana a Drepturilor Omului, orice persoana arestata sau detinuta in conditiile prevazute de paragraful 1 lit.c) are dreptul de a fi eliberata in cursul procedurii.
Curtea Europeana a statuat in cauza Wemhoff contra Germaniei, cu titlu de principiu general in aceasta materie, ca detentia preventiva trebuie sa aiba caracter exceptional, iar persistenta motivelor plauzibile de a banui ca persoana privata de libertate ar fi comis o infractiune, dupa o anumita perioada, nu mai este suficienta, autoritatile trebuind sa analizeze situatia personala a acuzatului mai in detaliu si sa gaseasca motive specifice pentru mentinerea sa in detentie. Astfel, Curtea a dezvoltat 4 motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea - riscul ca acuzatul sa nu se prezinte la proces, riscul ca, in cazul eliberarii acuzatul sa impiedice desfasurarea procesului sau sa comita alte infractiuni, riscul sa tulbure ordinea publica.
Curtea de apel apreciaza ca, la acest moment procesual, gradul de pericol social al faptelor de savarsirea carora este acuzat inculpatul nu mai constituie motive temeinice si suficient de puternice pentru a legitima detentia inculpatului fie ea numai provizorie.
Astfel, in privinta riscului ca inculpatul sa nu se mai prezinte la proces se constata ca acesta este minim, deoarece in cazul liberarii provizorii sub control judiciar legea instituie anumite obligatii in sarcina inculpatului a caror nerespectare atrage revocarea liberarii si arestarea din nou a acestuia. Mai mult, Curtea Europeana a aratat , in acelasi caz Wemhoff contra Germaniei, ca riscul ca acuzatul sa se sustraga anchetei nu poate fi apreciat doar in raport de gravitatea pedepsei pe care ar putea sa o primeasca acuzatul.
In ceea ce priveste riscul ca , in cazul eliberarii acuzatul sa impiedice desfasurarea procesului sau sa comita alte infractiuni, in cauza nu exista date la dosar in acest sens .
Referitor la riscul de tulburare a ordinii publice, trebuie demonstrat ca punerea in libertate a acuzatului ar tulbura in mod real ordinea publica , iar mentinerea masurii este legitima doar daca ordinea publica este efectiv amenintata .
Astfel, s-a apreciat la momentul arestarii inculpatului, respectiv 12.01.2010, ca pericolul pentru ordinea publica al lasarii in libertate este unul real avand in vedere imprejurarile comiterii faptelor, consecintele negative ale acestora, precum si gravitatea faptelor , insa la acest moment procesual - inculpatul a fost trimis in judecata si condamnat in prima instanta, a fost audiat de catre instanta de apel si astfel riscul tulburarii linistii publice este unul minim, in contextul in care reactia publica la comiterea unor astfel de fapte si asteptarile societatii referitoare la atitudinea organelor abilitate si-au gasit corespondent in modul ferm si prompt de actiune al autoritatilor judiciare.
Pe de alta parte, potrivit art.136 C.proc.pen., scopul masurilor preventive se poate realiza si prin liberarea provizorie sub control judiciar , cu atat mai mult cu cat lasarea in libertate a inculpatului nu este una neconditionata, ci este circumscrisa unor obligatii stricte in sarcina sa si riscului ca, in caz de incalcare a acestora, sa fie din nou arestat.
Curtea va mai avea in vedere si aspectele de ordin personal ale inculpatului lipsa antecedentelor penale, atitudinea sincera a acestuia pe parcursul desfasurarii procesului penal, precum si inscrisurile in circumstantiere depuse la dosar, aspecte in masura sa consolideze garantiile pe care autoritatea judiciara trebuie sa le aiba in vedere in momentul admiterii unei atare cereri, in vederea realizarii unui control judiciar ferm si eficient.
In consecinta, pentru considerentele expuse, Curtea constata ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul V.G.A. este intemeiata.