Pentru ca masura preventiva luata sa fie inlocuita cu o alta masura preventiva , trebuie sa se fi schimbat temeiurile ce au determinat luarea masurii.
Atunci cand se constata ca motivele invocate de parchet pentru luarea masurii mai grave a arestarii preventive nu atesta schimbarea in vreun fel a temeiurilor ce au stat la baza luarii si prelungirii masurii obligarii de a nu parasi tara, cererea nu poate fi admisa, intrucat impotriva unei persoane , pentru aceleasi fapte sau temeiuri, nu se poate lua decat o singura masura preventiva.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala, Incheierea din 5. 02. 2007 Prin incheierea nr. 2 din sedinta din Camera de Consiliu din data de 25 ianuarie 2007, Tribunalul Buzau a respins propunerea parchetului de pe langa aceasta instanta privind arestarea preventiva a inculpatului A. A. Y.
Pentru a hotara astfel , prima instanta a retinut ca inculpatul este cercetat pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune, fals in inscrisuri sub semnatura privata, evaziune fiscala, folosirea creditului societatii in scop contrar intereselor acesteia, fals intelectual la legea contabilitatii, fapte prev. de art. 215 al.l-4 c.p., art. 4 si 9 lit. b si c din L.241/2005, art. 272 pct.2 din L.31/1990, art. 43 din L.82/1991 rap la art. 289 si art. 290 c.p.. In afara acestor infractiuni, din cuprinsul propunerii de arestare s-a retinut ca inculpatul este cercetat si pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 215 al.l,2,3 si 5 c.p. si art. 290 c.p., constand in aceea ca a obtinut de la HBB Tiriac- Suc. Buzau un credit in suma de 623.500 lei pentru achitare de furnizori si pentru obtinerea acestui credit, inculpatul a prezentat o factura fiscala fictiva din 17.02.2006 in valoare totala de 919.800 lei, credit ce nu a fost restituit pana in prezent si care ar fi fost folosit in scop contrar intereselor economice ale firmei al carei administrator este.
De asemenea, inculpatul ar fi determinat pe invinuitul G. A. sa contracteze credite de la aceeasi banca pe baza unor facturi fictive privind livrari de marfuri intre societatea administrata de invinuit , credite care au fost folosite in scop contrar destinatiei pentru care au fost acordate si in principal pentru achitarea unor imprumuturi bancare, ori altor obligatii banesti ale firmei al carei administrator unic este inculpatul .
Prima instanta a mai aratat ca, va analiza cu prioritate materialul probator vizand infractiunea prev. de art. 215 al.l,2,3 si 5 c.p. singura care determina competenta materiala a tribunalului aratand ca pana in prezent nu rezulta existenta unor probe directe care sa conduca spre concluzia ca inculpatul a savarsit nemijlocit o actiune de inducere in eroare a reprezentantilor bancii pentru obtinerea imprumuturilor bancare de catre societatea pe care o administreaza , ori de catre societatea administrata de invinuitul G. A., ca sunt numai indicii care ar fi trebuit sa fie verificate de catre organele de urmarire penala.
S-a apreciat de catre judecatorul fondului ca, intrucat inculpatul a negat faptul ca ar fi semnat facturile respective despre care se sustine ca reprezinta operatii fictive trebuia verificata aceasta sustinere a sa si efectuata in cauza o expertiza grafica.
In plus, nu s-a verificat in nici un mod apararea inculpatului in sensul ca, despre procedura de obtinere a creditelor de la HVB Tiriac ca si despre faptul ca din sumele imprumutate se achitau alte credite contractate de acelesi firme cunostea conducerea bancii , respectiv directorul bancii si seful serviciului de credit, ceea ce pune in discutie existenta unei actiuni de inducere in eroare, element esential al infractiunii de inselaciune, prev. de art. 215 al.1,2,3 si 5 c.p.In sensul aceleiasi incertitudini cu privire la inducerea in eroare a reprezentantilor bancii s-a retinut ca pledeaza faptul ca unitatea bancara nu a formulat o plangere penala in cauza de fata.
Si cu privire la celelalte infractiuni mentionate in propunerea de arestare preventiva, dar care nu atrageau competenta materiala a tribunalului, judecatorul fondului a retinut ca nu exista indicii suficient de temeinice in sensul comiterii acestor fapte, nerezultand ca inculpatul ar fi fost cel care a determinat-o sau ajutat-o intr-un fel pe martora G. M., mama invinuitului G.A., la intocmirea ori omisiunea evidentierii in contabilitate a documentelor privitoare la operatiunile comerciale desfasurate de catre societatea acestuia.
S-a mai aratat ca in cursul urmaririi penale prin ordonanta procurorului s-a luat fata de inculpat masura obligarii de a nu parasi tara, cea fost prelungita succesiv pana la 5.02.2007 si ca potrivit art. 139 c.p.p. masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura atunci cand s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea masurii initiale.
Ori, in motivarea propunerii de arestare, parchetul nu invedereaza existenta unor motive intemeiate pentru care se impune inlocuirea obligarii de a nu parasi tara cu masura arestarii preventive aratandu-se doar ca prejudiciul creat prin infractiune este mare , ca invinuitul nu a depus diligente pentru recuperarea acestuia, ca existe temerea ca ar putea influenta mersul anchetei, in sensul ca a refuzat sa prezinte documentele contabile ale societatii pentru control, dar aceste motive prin ele insele nu sunt suficient de pertinente si convingatoare, cu atat mai mult cu cat urmarirea penala efectuata pana in prezent nu contureaza suficient de temeinic existenta faptelor si vinovatia inculpatului in forma ceruta de lege pentru atragerea raspunderii penale.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Buzau, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie sustinand in esenta ca, instanta de judecata nu a avut in vedere continutul probelor administrate in cauza, ci doar sustinerile inculpatului cu ocazia solutionarii cererii de luare a masurii arestarii preventive si astfel este gresita aprecierea instantei conform careia nu exista indicii temeinice manifestate prin probe directe cu privire la savarsirea infractiunilor retinute in sarcina inculpatului .
In motivele de recurs se mai arata ca se impune inlocuirea masurii de a nu parasi tara prin prisma faptului ca, pe de o parte, aceasta masura expira si exista temerea ca inculpatul ar pleca din tara deoarece nu si-a onorat obligatiile catre stat in vederea prelungirii dreptului de sedere, de asemenea, la multiplele insistente ale organelor de urmarire penala in vederea clarificarii tuturor aspectelor financiar contabile acesta nu a prezentat documentele si a refuzat sa refaca evidenta contabila invocand motive puerile, iar aceste aspecte au creat convingerea ca a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului si desfasurarea urmaririi penale.
S-a mai aratat ca alte argumente pentru luarea masurii arestarii preventive sunt cuantumul pedepselor prevazute pentru infractiunea cea mai grava- inselaciune, intinderea prejudiciului si lipsa unor demersuri din partea inculpatului de achitare a acestuia.
In final, parchetul a solicitat admiterea recursului, desfiintarea incheierii si admiterea propunerii parchetului , in sensul luarii masurii arestarii preventive fata de inculpatul A. A. Y.
Recursul parchetului este nefondat.
Potrivit art. 136 c.p.p. in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu inchisoare, pentru a se desfasura buna functionare a procesului penal, ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala_.. se poate lua fata de acesta una dintre urmatoarele masuri preventive : retinerea, obligarea de a nu parasi localitatea, obligarea de a nu parasi tara si arestarea preventiva.
Fata de inculpatul din prezenta cauza, Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau, la 10.10.2006 a luat masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara la data de 10.10.2006, acesta fiind invinuit la acea data de savarsirea infractiunilor prev. de art. 215 al.l,2,3,4 c.p., art. 84 pct.3 din L.59/1934 cu aplic. art. 41 al.2 c.p. si cu aplic. art. 33 lit. a c.p.Masura a fost prelungita succesiv atat de Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau, cat si de Parchetul de pe langa Tribunalul Buzau prin ordonanta motivata de procuror, ultima prelungire fiind dispusa de la data de 6.01.2007 la 5.02.2007.
La 25.01.2007 Parchetul de pe langa Tribunalul Buzau a sesizat instanta de judecata cu propunere de arestare preventiva a inculpatului.
Fata de inculpatul A. A. Y. s-a dispus initial inceperea urmaririi penale pentru comiterea infractiunilor prev. de art. 215 al.l-4 c.p. si art. 84 pct.3 din L.59/1934, art.4 si 9 lit. b si c din L.241/2005, art.272 pct.2 din L.31/1990 si art. 43 din L.82/1991, iar la 3.11.2006 s-a dispus inceperea urmaririi penale impotriva aceluiasi inculpat si a invinuitilor G. A. N. si D. E. I. pentru comiterea infractiunilor de inselaciune si fals in inscrisuri privata, prev. si ped. De art. 215 al.l,2,3 si 5 c.p., art. 290 c.p.
Potrivit art. 139 c.p.p. pentru ca masura preventiva luata sa fie inlocuita cu o alta masura preventiva , trebuie sa se fi schimbat temeiurile ce au determinat luarea masurii.
Ori, in cauza de fata se constata ca motivele invocate de Parchetul de pe langa Tribunalul Buzau nu atesta schimbarea in vreun fel a temeiurilor ce au stat la baza luarii si prelungirii masurii obligarii de a nu parasi tara.
Parchetul sustine ca masura obligarii de a nu parasi tara expira la data de 5.02.2007, insa acesasta nu poate constitui un motiv de inlocuire a masurii luata cu masura mai grava a arestarii preventive , cu atat mai mult cu cat potrivit art. 145 al.2/1 c.p.p. avea posibilitatea sa prelungeasca in continuare masura luata, durata maxima a acestei masuri in cursul urmaririi penale fiind de 1 an, sau in situatia unei infractiuni grave, cum este si cea imputata inculpatului, respectiv 215 al.1-5 c.p. , durata maxima a masurii poate atinge chiar 2 ani. Cum, masura preventiva prevazuta de art. 145/1 c.p.p. a fost dispusa pentru prima data in luna octombrie 2006 se constata ca ea putea fi prelungita in continuare, existand astfel si posibilitatea pentru parchet de a aprofunda materialul probator si de a desfasura o urmarire penala eficienta.
Nici al doilea motiv invocat de parchet, referitor la faptul ca exista temerea ca inculpatul ar putea sa paraseasca tara,deoarece nu si-a achitat contributia de asigurari de sanatate iar Autoritatea pentru Straini nu i-a prelungit dreptul de sedere, nu poate constitui un temei nou care sa impuna arestarea preventiva a inculpatului, in conditiile in care la dosarul de urmarire penala exista adresa Biroului pentru Straini Buzau care atesta acest fapt inca din 15.09.2006, deci chiar inainte de a se dispune fata de inculpat masura obligarii de a nu parasi tara.
Prin urmare, aceasta situatie a fost cunoscuta de parchet si a constituit un argument pentru luarea masurii obligarii de a nu parasi tara, neschimbandu-se nimic in aceasta privinta de la ultima prelungire a masurii si pana la solicitarea de arestare preventiva a inculpatului.Oricum, atata timp cat exista interdictia de parasire a tarii dispusa de un organ judiciar, inculpatul nu va putea ajunge in strainatate nici din proprie initiativa si nici ca efect al vreunei masuri administrative luata de autoritatile romane.
Nici ultimul motiv sustinut de parchet atat in propunerea de arestare, cat si in motivele de recurs cu privire la neprezentarea de catre inculpat a unor documente contabile nu poate constitui o schimbare a temeiurilor avute in vedere la luarea masurii initiale, in conditiile in care nu se precizeaza in concret care este relevanta probatorie a acestor documente contabile si nici nu exista inca, vreo rezolutie a procurorului prin care sa se fi dispus efectuarea in cauza a unei expertize contabile.De altfel, asa cum a considerat si prima instanta, acest motiv nu este suficient prin el insusi pentru a se dispune inlocuirea masurii luate cu masura preventiva mai grava a arestarii inculpatului.
In plus, asa cum a aratat si prima instanta, probatoriile efectuate pana in prezent nu sunt suficiente pentru a contura cu claritate activitatea infractionala a inculpatului si ele pot fi administrate in continuare, in mod eficient, in conditiile existentei masurii preventive initiale luata fata de inculpat, aceea de obligare de a nu parasi tara.
Asa fiind, in opinia curtii, in mod justificat judecatorul fondului a respins propunerea de arestare formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Buzau.
Pentru toate aceste considerente, apreciind ca in cauza nu erau indeplinite cerintele cuprinse in art. 139 al.l c.p.p., curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Buzau in conformitate cu disp. art. 385/15 pct.l lit. b c.p.p.