Divort. Actiune respinsa urmare a admiterii apelului paratului. Inlaturarea probelor testimoniale administrate la cererea reclamantei. Nelegalitate.
Cod procedura civila : art. 190.
Codul familiei: art. 38.
Din economia dispozitiilor art. 190 din Cod procedura civila rezulta ca in materia divortului este admisibila audierea ca martori a rudelor apropiate, deoarece relatiile dintre soti, prin natura lor, sunt cunoscute cel mai bine de catre rudele sotilor. Inlaturarea ca nesincere a declaratiilor unor astfel de martori trebuie temeinic motivata, intrucat uneori, in asemenea procese, de divort, rudele sunt cele care cunoscut adevaratele relatii dintre soti.
In speta, instanta de apel a inlaturat declaratiile martorilor audiati la cererea reclamantei pe simplul argument ca sunt subiective date fiind relatiile de rudenie dintre martori si reclamanta.
Procedand astfel, instanta de apel a incalcat dispozitiile legale in materia probatiunii in materia divortului , deoarece instanta de apel trebuia sa retina in ansamblul probator si sa acorde valoare juridica declaratiile martorii audiati la cererea reclamantei, asa cum corect a procedat instanta de fond, in contextul in care martorii propusi de reclamanta in dovedirea motivelor de divort au fost in locuinta sotilor si au perceput in mod direct faptele .
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia civila nr. 6/17 ianuarie 2011
Prin sentinta civila nr. 85/2010 pronuntata de Judecatoria Campeni, in dosarul nr. unic 1255/203/2009, actiunea formulata de reclamanta N.D.M. impotriva paratului N.R.I. avand ca obiect divort cu copii minori, a fost admisa in parte, dispunandu-se , printre altele, desfacerea casatoriei din vina ambelor parti.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut, in esenta, faptul ca din toate declaratiile martorilor audiati, precum si din interogatoriul luat reclamantei rezulta ca relatiile dintre soti sunt iremediabil vatamate, astfel incat continuarea casatoriei a devenit imposibila.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul, care in expunerea motivelor de apel a sustinut ca in mod gresit s-a retinut de catre judecatorul de fond ca din toate probele rezulta ca relatiile de casatorie sunt iremediabil vatamate.
Prin decizia civila nr. 115/A/15 iunie 2010 pronuntata de Tribunalul Alba s-a admis apelul declarat de paratul N.R.I., s-a schimbat in tot sentinta atacata , in sensul respingerii actiunea civila formulata de reclamanta N.D.M. impotriva paratului N.R.I.
Pentru a pronunta aceasta hotarare s-a retinut si motivat , in esenta, de catre instanta de apel ca criticilor formulate de paratul apelant sunt fondate, intrucat
cercetarea depozitiilor martorilor audiati coroborate cu inscrisurile depuse la dosar, demonstreaza insa o cu totul alta stare de fapt.
Nicio proba din dosar nu demonstreaza cu certitudine faptul ca paratul consuma excesiv alcool, pe acest fond devenind violent cu reclamanta, singurii martori care releva aceste aspecte sunt mama si sora reclamantei insa depozitiile acestora trebuie analizate prin prisma gradului de subiectivism ce le poate caracteriza.
Astfel, in timp ce ansamblul probator demonstreaza ca paratul era un bun familist, preocupat de profesie, familie si copii, personalitatea reclamantei este infatisata intr-o cu totul alta lumina.
Din analiza depozitiilor martorilor rezulta ca reclamanta era o fire directa, nervoasa, ca obisnuia sa lipseasca anumite intervale de timp de acasa, mai des dupa ce a inceput cursurile unei facultati din Alba Iulia, timp in care copii ramaneau cu mama acesteia, dar si cu paratul, care de multe ori s-a plans despre plecarile acesteia.
De asemenea, in localitate se zvonea cum ca reclamanta ar intretine relatii extraconjugale cu alti barbati si ca aceasta a indus atat in familie cat si in societate ideea conform careia ar suferi de o boala incurabila , ori, dupa cum s-a demonstrat ulterior, internarea s-a datorat unei operatii de sterilizare tinuta in secret fata de parat iar prin inventarea bolii aceasta a urmarit doar schimbarea comportamentului sotului sau, in sensul de a se lasa de baut.
Prin urmare, intreaga conduita a reclamantei nu poate fi interpretata decat drept o cauza esentiala de dezechilibrare a relatiilor de casatorie care a culminat cu separarea in fapt a partilor prin plecarea reclamantei de la domiciliu.
Cum insa casatoria nu poate fi desfacuta pentru motive imputabile celui care o cere, in contextul in care paratul nu numai ca se opune divortului, dar a si depus toate eforturile pentru mentinerea casatoriei, instanta va constatat neindeplinirea disp. art. 38 codul familiei.
Raportat la aceste considerente instanta in baza art. 296 Cod procedura civila va proceda la admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei atacate, cu consecinta respingerii actiunii de divort.
Impotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamanta , criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea recursului, modificarea hotararii atacate in sensul respingerii apelului formulat de parat si mentinere ca legala si temeinica a sentintei instantei de fond, respectiv sentinta civila nr. 80/2010 a Judecatoriei Campeni.
In dezvoltarea motivelor de recurs recurenta reclamanta sustine, in esenta, ca instanta de apel in mod gresit nu a analizat intregul probatoriu administrat cauzei, respectiv in mod nelegal a inlaturat depozitiile martorilor P.A., U.D. si G.M.E., pe considerentul ca fiind rude cu reclamanta sunt subiective, ceea ce contravine dispozitiilor legale ce reglementeaza probatiunea in materia divortului.
Se mai sustine ca probatoriul administrat cauzei demonstreaza cu certitudine imprejurarea ca intre soti au aparut de mai multi ani grave neintelegeri, paratul consumand in exces bauturi alcoolice, iar pe fondul acesta provoaca scandal, recurgand si la acte de violenta fata de reclamanta, care a fost nevoita sa solicita interventia organelor de politie si in final parasirea domiciliului conjugal, sotii fiind despartiti in fapt din luna mai 2009.
Recurenta reclamanta mai arata in motivele de recurs ca de la data despartirii in fapt paratul nu a incercat o impacare si nu a contribuit cu nimic la intretinerea minorilor, incredintarea acestora mamei de catre instanta de fond fiind corecta .
In drept, se invoca dispozitiile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod pr.civila., art. 274 Cod pr.civila, art. 38 Codul familie.
Prin intampinarea depusa la dosar paratul a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamanta, cu mentinerea ca legala si temeinica a deciziei atacate
Prin decizia civila nr. 6 din 17 ianuarie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia- Sectia pentru cauze cu minori si de familie a admis recursul formulat de reclamanta N.D.M. si a modifica decizia civila atacata in sensul respingerii apelul formulat de paratul N.R.I. impotriva sentintei civile nr.80/2010 pronuntata de Judecatoria Campeni care a fost mentinuta ca fiind legala si temeinica.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut si motivat urmatoarele:
Examinand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod pr.civila, , Curtea constata ca hotararea pronuntata de instanta de apel a fost data cu aplicarea gresita a legii in ce priveste probatiunea in materia divortului, fapt care a determinat pronuntarea unei solutii nelegale si netemeinice, fiind suspusa modificarii pentru cele ce succed.
Astfel, articolul 190 din Cod procedura civila prevede ca ,,In pricinile privitoare la starea civila sau despartenie se vor putea asculta rudele si afinii mai sus-aratati , in afara de descendenti’’.
Din economia acestor dispozitii legale rezulta ca in materia divortului este admisibila audierea ca martori a rudelor apropiate, deoarece relatiile dintre soti, prin natura lor, sunt cunoscute cel mai bine de catre rudele sotilor. Inlaturarea ca nesincere a declaratilor unor astfel de martori trebuie temeinic motivata, intrucat uneori, in asemenea procese, de divort, rudele sunt cele care cunoscut adevaratele relatii dintre soti.
In speta, instanta de apel a inlaturat declaratiile martorilor P.A., U.D. si G.M.E., pe simplul argument ca sunt subiective date fiind relatiile de rudenie dintre martori si reclamanta.
Procedand astfel, instanta de apel a incalcat dispozitiile legale in materia probatiunii, deoarece instanta de apel trebuia sa retina in ansamblul probator si sa acorde valoare juridica declaratiile sus-numitilor martorii, asa cum corect a procedat instanta de fond, in contextul in care martorii P.A., U.D. si G.M.E. au fost in locuinta partilor percepand in mod direct faptele .
Potrivit dispozitiilor art. 2 din Codul familiei, relatiile de familie se bazeaza pe prietenia si afectiunea reciproca intre membrii ei.
Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca fundamentul stabilitatii casatoriei il constituie esenta morala a acesteia, adica afectiunea si inclinatia reciproca a sotilor, completata cu sentimentul datoriei morale fata de familie si societate si cu comunitatea spirituala dintre soti.
Articolul 38 al. 1 din Codul familiei prevede ca ,,instanta judecatoreasca poate desface casatoria prin divort atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila’’
In acest fel, instanta investita cu solutionarea unei actiuni de divort trebuie sa stabileasca care este culpa in desfacerea casatoriei a celor doi soti.
Pronuntarea divortului din vina ambilor soti se poate face atunci cand culpa concurenta a sotului reclamant este grava si bine stabilita si ar putea duce ea singura la desfacerea casatoriei.
Curtea observa ca instantele de judecata anterioare au dat dovada de rol activ, audiind atat martorii propusi de reclamanta, cat si cei propusi de parat, tocmai pentru a stabilii adevaratele relatii dinte soti. Insa, asa cum precizam anterior, in mod gresit instanta de apel a inlaturat depozitiile martorilor P.A., U.D. si G.M.E. care au fost in locuinta partilor si au perceput in mod direct faptele si care confirma motivele de recurs ale reclamantei.
Astfel, relevante sub aspectul relatiilor de familie ale partilor sunt declaratiile martorei U.D., mama reclamantei care a declarat ca de cand a avut copilul cel mare 6 luni majoritatea timpului si l-a petrecut la Tarsa sa o ajute pe reclamanta, ca pana in urma cu 8-9 ani partile s-au inteles relativ bine apoi paratul a intrat in patima bauturii si au inceput certurile in casa si bataile, reclamanta fiind agresata de mai multe ori chiar in prezenta martorei si a fiului cel mare al partilor, ultima data cand a lovit -o reclamanta a chemat si Politia, iar paratul a spus ca ii pare rau ca nu a batut-o si mai rau.
Mai declarara martora ca in ultima perioada, zilnic paratul consuma alcool si pe acest fond o ameninta pe reclamanta ca o omoara si ca paratul nu se ocupa de treburile gospodariei motivand ca el este preot.
Martora U.D. mai declara ca de 6 luni de cand partile sunt separate in fapt niciodata paratul nu a venit la reclamanta sa incerce impacarea si nu a contribuit cu nimic la intretinerea celor trei minori si reclamanta a plecat de acasa de frica paratului.
Declaratiile martorei U.D., referitoare la modul de comportament necorespunzator al paratului fata de reclamanta, sunt confirmate nu numai de declaratiile martorei P.A., ci si de declaratiile martorei G.M.E.
Astfel, martora P.A. sustine ca a fost prietena cu partile, ca pana in urma cu 6-7 ani i-a vizitat destul de des, ca in prezenta ei de mai multe ori partile s-au certat, paratul i-a adresat chiar injurii reclamantei, ca reclamata i s-a plans ca nu se mai intelege cu paratul din cauza bauturii si a agresat-o, ca paratul nu o ajuta in gospodarie, cea care o ajuta fiind mama ei.
Martora P.A. mai declara ca reclamanta impreuna cu copii erau nevoiti sa plece din casa la Casa de copii din Tarsa.
Martora G.M.E., sora reclamantei, declara ca de mai multi ani intre parti au intervenit neintelegeri datorate faptului ca paratul a inceput sa bea si sa o jigneasca pe reclamanta, ca in prezenta ei si a sotului martorei, paratul a vorbit urat cu reclamanta si a jignit-o spunandu-i "javra", ca sora sa i s-a plans ca paratul o bate si o jigneste .
Mai declara martora ca a incercat sa-i impace pe soti si i-a spus paratului sa renunte la bautura si sa o ajute pe reclamanta in gospodarie, la care paratul a replicat " Recunosc , sunt un preot betiv si puturos".
Martora G.M.E. mai arata in declaratia sa ca reclamanta in speranta de a-si salva casnicia s-a gandit sa il minta pe parat ca ar fi bolnava ca acestuia sa i se faca mila de ea, sa nu mai bea si sa-si poata creste copii impreuna.
Curtea nu poate omite in stabilirea adevaratelor relatii dinte parti, declaratiile date de martorii audiati in cauza la cererea paratului si care confirma motivele de divort ale reclamantei.
Astfel, martora B.M., audiata la cererea paratului confirma ca paratul venea impreuna cu copii in barul in care martora lucra, ca paratul consuma bauturi alcoolice si ca reclamanta i s-a plans de comportamentul sotului, respectiv ca o bate, aratandu-i si o echimoza pe corp, si ca doreste sa divorteze .
Semnificative sub aspectul comportamentului paratului fata de reclamanta sunt si declaratiile martorului N.V.D., tatal paratului, care a declarat ca reclamanta i s-a plans ca paratul nu o ajuta in gospodarie, ca martorul mergea in vizita la locuinta partilor unde statea circa 2 saptamani, perioada in care erau cazuri cand sotii "se intepau" reciproc, ca in prezenta lui, a fiului cel mare al partilor si al mamei reclamantei, pe fondul unei sicanari din partea sotiei paratul a prins-o de umeri pe reclamanta, astfel ca aceasta a telefonat la politie, iar dupa o jumatate de ora a venit un politist .
Mai declara sus-numitul martor ca reclamanta i s-a plans ca a fost lovita de parat si ca doreste sa divorteze.
Din coroborarea acestor declaratii testimoniale rezulta fara echivoc ca relatiile de familie dintre parti s-au deteriorat din cauza comportamentului paratului care la scurt timp dupa mutarea sotilor din Bucuresti in satul Tarsa a inceput sa consume in mod exagerat bauturi alcoolice, iar pe fondul consumului de alcool ii adresa injurii reclamantei si, mai mult decat atat, de foarte multe ori paratul a agresat-o pe sotia sa, pentru ca in ultimul timp sa-i adreseze amenintari cu moartea, determinand-o pe reclamanta sa plece de mai multe ori de acasa impreuna cu copii, pentru ca in final reclamanta sa paraseasca domiciliul conjugal in luna iunie 2009, data de la care soti sunt separati in fapt.
Aceleiasi probe testimoniale au confirmat sustinerile reclamantei referitoare la agresarea ei de catre parat chiar in fata copiilor si indiferenta manifestata de parat fata de treburile din gospodarie, precum si imposibilitatea reluarii convietuirii sotilor.
Nu mai putin relevant este inscrisul intitulat ,,Caracterizare’’ emis de Arhiepiscopia Ortodoxa Romana Alba Iulia depus la dosar de parat din care rezulta ca reclamanta din dorinta de a-si mentine casatoria si a-l determina pe parat sa renunte la alcool, a apelat si la Arhiepiscopie .
Este adevarat, ca din probele testimoniale administrate cauzei-declaratiile martorii B.M., T.C., D.E., F.S.M., rezulta ca deteriorarea relatiilor de familie se datoreaza si reclamantei, care, pe de o parte, pe fondul unei firi fragile sub aspect emotional este extrem de intoleranta, impulsiva, iar, pe de alta parte, a instituit relatii neprincipiale cu alti barbati si l-a indus in eroare pe parat asupra starii sale de sanatate, spunandu-i ca sufera de o boala incurabila si ascunzandu-i adevaratul motiv al internarii in spital, comportament de inacceptat intr-o relatie de casatorie, indiferent de motivul invocat.
Astfel, s-a dovedit cauzei ca reclamanta este o fire fragila, nervoasa, ca lipsa de acasa a reclamantei , mai ales dupa ce a inceput cursurile facultatii din Alba Iulia, il nemultumea pe parat si ca in perioada in care a fost internata in spital reclamanta a fost vizitata in permanenta de un barbat pe care l-a prezentat drept sotul sau, in timp ce aceasta a refuzat vizita paratului .
Tot astfel, s-a dovedit cauzei cu raspunsul la interogatoriu, ca reclamanta s-a internat pentru a efectuat o operatie de sterilizare tinuta in secret fata de parat, inventand ca sufera de o boala incurabila, conduita care a fost de natura a produce un dezechilibru in relatiilor de casatorie, relatii care au culminat cu separarea in fapt a partilor prin plecarea reclamantei de la domiciliu.
Curtea constata, in adevar, ca vina destramarii casatoriei partilor apartine intr-o oarecare masura reclamantei, insa separarea in fapt a intervenit pe fondul unor certuri aproape permanente, determinate de atitudinea paratului, care pe fondul consumului exagerat de alcool era violent verbal si fizic, asa cum corect a apreciat judecatorul de fond.
Paratul s-a opus desfacerii casatoriei, insa opunerea nu a fost insotita si de acte concrete pentru reluarea casatoriei.
Aceasta imprejurare, de opunere constata la admiterea actiuni de divort nu poate constitui un argument decisiv pentru mentinerea unei casatorii compromise, simpla opunere a sa nefiind suficienta sub acest aspect si neputand duce la reluarea traiului in comun, cat timp se constata din probatoriul administrat cauzei ca relatiile dinte soti sunt grav vatamate si iremediabil vatamate.
Curtea nu neaga faptul ca probele administrate cauzei dovedesc ca paratul a manifesta un comportament deosebit atat fata de proprii copii, cat si fata de cei de la Casa de copii Tarsa, carora obisnuia sa le faca mancare si sa-i ajute la lectii, insa in materia divortului aceste imprejurari nu au relevanta. Ceea ce prezinta relevanta sunt relatiile dinte soti, implicit atitudinea sotilor fata de casatorie si care, in speta, nu mai sunt caracterizate de afectiunea si inclinatia reciproca a sotilor, de comunitatea spirituala dintre soti.
Fata de considerentele expuse, Curtea considera ca in cauza, instanta de apel a facut o gresita aplicare a legii in ce priveste interpretarea si aprecierea probelor, intrucat a omis din depozitiile martorilor audiati tocmai acele aspecte care dovedesc ca separatia in fapt a sotilor nu s-a datorat culpei exclusive a reclamantei, ci si culpei concurente a paratului, astfel cum s-a relevat anterior.
Asa fiind, tribunalul a facut o gresita aplicare a legii, considerand neindeplinite in cauza prevederile art. 38 alin. 1 din Codul familiei, privind divortul.
Prin urmare, Curtea de Apel, conf. art. 312 alin. 1 si 2 rap. la art. 304 pct. 9 Cod proc. civila, va admite ca fondat recursul reclamantei N.D.M. impotriva deciziei civile nr.115/A / 2010 pronuntata de Tribunalul Alba - Sectia civila si va modifica decizia civila atacata in sensul respingerii apelului declarat de paratul N.R.I. impotriva sentintei civile nr.80/2010 pronuntata de Judecatoria Campeni in dosar nr. 1255/203/2009, pe care o mentine ca fiind legala si temeinica.