Anulare act sub semnatura privata.Vanzarea bunului altuia. prezumtia de buna-credinta Decizie nr. 14 din data de 26.01.2009
pronunțată de Curtea de Apel Suceava

Prin actiunea inregistrata la data de 19 decembrie 2007, SC "X" SRL Suceava - prin administratori M.I., M.S.V. si M.A.A. in contradictoriu cu paratii S.V., T.I., SC "Y" SRL si SC "Z" SRL au solicitat sa se constate nulitatea absoluta a conventiilor sub semnatura privata intitulate "Chitanta", datate 28 iunie 1993 si respectiv 14 iulie 1993 incheiate intre paratii S.V. si T.I.
Prin sentinta nr.838 din 16 iunie 2008, Tribunalul Suceava - Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal a respins ca nefondata actiunea promovata de reclamanti precum si exceptia lipsei calitatii procesuale active a SC "X" SRL.
In motivarea solutiei - in esenta - s-a retinut ca, reclamanta SC "X" SRL Suceava - justifica calitate procesuala activa in prezenta cauza, prin trimitere la dispozitiile art. 1337 Cod civil care obliga vanzatorul sa garanteze de evictiune pe cumparator.
Cu privire la fondul cauzei s-a motivat ca cele doua conventii oneroase incheiate de cei doi parati indeplinesc cerintele de fond si de forma impuse de lege.
Impotriva acestei sentinte au promovat apel reclamantii si reiterand motivarea expusa pe larg in actiunea directa, au mai aratat ca, actul de vanzare - cumparare incheiat la data de 27 octombrie 1992 intre SC "Y" SRL si paratul S.V. reprezinta o promisiune de vanzare iar asupra legalitatii acestei tranzactii s-a pronuntat Inalta Curte de casatie si Justitie - care prin decizia 2687/2008 a constatat nulitatea acestei tranzactii. Au mai aratat ca, promisiunile de vanzare incheiate ulterior de paratul S.V. cu paratul T.I. sunt lovite de nulitate absoluta, in realitate - prin interpretarea clauzelor lor contractuale - reprezinta "vanzarea bunului altuia" - intemeiata pe cauza falsa si ilicita, partile contractante consemnand ca tranzactioneaza asupra unui bun care nu apartine vanzatorului. Au mai aratat ca din continutul celor doua inscrisuri sub semnatura privata supuse analizei - rezulta ca partile contractante nu au prevazut clauze ce vizeaza cuantumul si modalitatea de achitare a pretului - aspect care conduce la nulitatea tranzactiei.
Criticile sunt intemeiate in sensul celor ce urmeaza:
Din verificarea lucrarilor dosarului, Curtea constata ca intre partile litigante s-au incheiat mai multe tranzactii dupa cum urmeaza:
- inscrisul sub semnatura privata intitulat "Contract" datat 27 octombrie 1992 - incheiat intre SC "Y" SRL reprezentata de C.V. si paratul S.V. si avand ca obiect instrainarea cotei de 3/7 din imobilul in litigiu. Asupra valabilitatii acestei tranzactii s-a pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie care prin decizia 2687/2008 (fila 37 dosar apel) a statuat ca au fost incalcate dispozitiile prevazute de art. 76 din Legea 31/1990 coroborata cu art. 11 si 12 din Statutul societatii comerciale, care instituie regula unanimitatii la incheierea actelor de dispozitie; ca pretul vanzarii nu a fost serios si determinat de parti - art. 1303 Cod civil -; si ca vanzatorul promitent nu a predat niciodata posesia bunului promis iar beneficiarul nu a platit pretul - motive pentru care a fost confirmata sentinta Tribunalului Suceava care a constatat nulitatea absoluta a tranzactiei.
- inscrisurile intitulate "Chitanta" - datate 28 iunie 1993 si respectiv 14 iulie 1993 ( filele 10,11 dosar fond) incheiate intre paratii S.V. si T.I. potrivit cu care, S.V. instraineaza cota de 1/7 din imobilul in litigiu, proprietatea reclamantilor M.S.V. si Mandachi A.A. conform actului de partaj voluntar autentificat la 5 octombrie 2004 de BNP Valeriana Ilie ( fila 21 dosar fond).
Raportat la decizia pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie care statueaza asupra nulitatii absolute a tranzactiei incheiata la data de 27 octombrie 1992 (cu efecte retroactive) Curtea constata ca fiind intemeiate criticile apelantilor cu privire la calificarea celor doua tranzactii incheiate ulterior la datele de 28 iunie 1993 respectiv 14 iulie 1993 ca fiind "contracte de vanzare-cumparare a bunului altuia" contracte care desi nu sunt prohibite de lege si nici contrare bunelor moravuri sau ordinii de drept, adevaratul proprietar poate solicita constatarea nulitatii absolute a unor asemenea tranzactii atunci cand sunt fondate pe cauza ilicita sau frauda ce au ca numitor comun reaua-credinta a partilor.
"Buna-credinta" a partilor contractante conditie esentiala pentru validitatea unui atare contract "este definita de Codul civil, insa ea este interpretata si aplicata diferit in practica, iar "aparenta de drept" - nereglementata - urmeaza a fi interpretata si subordonata nu numai bunei-credinte a cumparatorului ci si existentei unei erori comune si invincibile"( a se vedea Hotararea CEDO in cauza Paduraru vs Romania).
In speta, lecturarea unor clauze inserate in cele doua tranzactii formeaza convingerea certa ca partile contractante au stiut bine ca bunul tranzactionat - cota de 1/7 din imobil - nu este proprietatea vanzatorului si ca apartine SC "Y" SRL "urmand a perfecta in urmatoarele zile actele de punere in proprietate cu firma "Y" SRL reprezentata de d-na C. V." - ultimul alineat din chitanta/14 iulie 1993 ( fila 12 dosar fond) - asa incat, contractele astfel incheiate ascund complicitatea partilor de a aduce o paguba adevaratului proprietar, sunt fondate pe o cauza ilicita, ambele tranzactii avand ca numitor comun reaua-credinta a partilor.
Din perspectiva considerentelor evocate mai sus, Curtea constata nulitatea absoluta a celor doua conventii, sens in care, in conformitate cu prevederile art. 296 Cod procedura civila va schimba sentinta apelata.
Curtea gaseste ca fiind nefondate celelalte motive invocate de reclamantii apelanti cu privire la valabilitatea tranzactiilor si care vizeaza : nedeterminarea obiectului vanzarii; pretul neserios si lipsa capacitatii de a contracta.