Solicitarea inculpatului, in principal, de a se inceta procesul penal intrucat s-a impacat cu partea vatamata si in subsidiar de a fi achitat nu inlatura obligarea instantei de a analiza cu prioritate cauzele de vinovatie.
Prin d.p. nr.400/07.11.2008 pronuntata de Curtea de Apel Suceava in dosar nr. 1140/297/2006 s-a admis recursul declarat de inculpatul CJD impotriva deciziei penale nr.168A din data de 09.09.2008 pronuntata de Tribunalul Botosani in dosar nr.1140/297/2006.
S-a casat in totalitate d.p. mai sus-mentionata si in parte sentinta penala nr.325 din data de 19.12.2007 pronuntata de Judecatoria Saveni si in rejudecare s-a inlaturat din sentinta dispozitiile de condamnare a inculpatului CJD pentru savarsirea infractiuni de tulburare de posesie prev. de art.220 alin.2 Cod penal, de aplicare a art.71 alin.2, 5 Cod penal si art.81, 83 Cod penal.
S-au inlaturat de asemenea dispozitia de obligare a inculpatului la eliberarea suprafetei de 184 mp, teren proprietate publica, situat in intravilanul orasului Stefanesti, judetul Botosani.
In temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedura penala s-a dispus achitarea inculpatului CJD pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin.2 Cod penal.
S-a constatat ca inculpatul a eliberat suprafata in litigiu.
Pentru a decide astfel, instanta de recurs a retinut ca prin sentinta penala nr. 325 din 19.12.2007 a Judecatoriei Saveni a fost condamnat inculpatul CJD pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 220 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal si art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 3 luni inchisoare.
A obligat inculpatul sa elibereze suprafata de 184 mp teren.
S-a luat act ca partea civila Pricop Gheorghe a renuntat la cererea de despagubiri civile.
A fost respinsa ca tardiva cererea de despagubiri civile formulata ulterior renuntarii la pretentii si s-a respins cererea de despagubiri civile formulata de partea civila Petrariu Coca.
Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut urmatoarele:
In anul 1999 inculpatul a cumparat o casa si suprafata de 3.713 mp teren situat in orasul Stefanesti, judetul Botosani in p.c. nr. 1300, teren care se invecineaza in partea de nord cu DS 1301, drum aflat in proprietatea si administrarea Primariei Stefanesti, in capatul drumului aflandu-se si gospodaria partii vatamate PG.
Pana in anul 2006 drumul a fost liber, insa in primavara anului 2006, dupa ce a intrat in conflict cu partea vatamata PG, inculpatul a inceput sa o sicaneze pe aceasta.
La data de 04 aprilie 2006, la solicitarea inculpatului, Comisia Locala Stefanesti de aplicare a legii fondului funciar, reprezentata de agentii agricoli GL si BV, s-au deplasat la terenul acestuia, unde s-a procedat la masurarea si delimitarea prin bornare a suprafetei de 3713 mp teren proprietatea acestuia, reiesind din masuratori ca inculpatul detine toata suprafata de teren sus-mentionata.
Ulterior, inculpatul a mutat gardul, ocupand 2/3 din latimea drumul satesc, astfel incat din drumul care avea o latime de 6 m, a ramas o carare cu latimea de 2 m, pe unde partea vatamata PG nu poate trece cu faetonul sau cu un alt vehicul.
Suprafata ocupata de inculpat din drumul satesc este de 184 mp.
La data de 10 aprilie 2006, la solicitarea partii vatamate, s-au deplasat la fata locului organele de politie, impreuna cu viceprimarul orasului Stefanesti si agentul agricol, ocazie cu care s-a constatat si consemnat in procesul-verbal incheiat, ca inculpatul a ocupat drumul satesc, punandu-i-se in vedere sa il elibereze.
Inculpatul a refuzat categoric acest lucru, mai mult, acesta a taiat si un numar de cinci salcami care se aflau pe marginea drumului si apartineau domeniului public, respectiv Primariei Stefanesti, insusindu-si materialul lemnos rezultat.
Cu toate diligentele si eforturile depuse, inculpatul nu a inteles ca trebuie sa elibereze terenul, acesta amenintand-o in repetate randuri pe partea vatamata Pricop Gheorghe.
Sentinta a fost confirmata de Tribunalul Botosani care prin decizia penala nr. 168 A din 09.09.2008 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Acesta a recurat ambele hotarari criticandu-le prin intermediul aparatorului ca nelegale solicitand in principal schimbarea incadrarii juridice din infractiunea prev. de art. 220 alin. 2 Cod penal in art. 220 alin. 1 si incetarea procesului penal in temeiul art. 10 lit. b Cod procedura penala motivand ca s-a impacat cu partea vatamata Primaria orasului Stefanesti. In subsidiar a solicitat a fi achitat pentru comiterea infractiunii prev. de art. 220 alin.1 Cod penal, aratand in scris ca nu a intrat in drumul satesc, ca daca exista vreo eroare de masuratoare aceasta nu-i este imputabila, ca litigiul este de natura civila si terenul se afla in posesia Primariei Stefanesti. Numitul PG nu are calitate de parte vatamata in proces, iar amenintarile asupra acestuia nu atrag incidenta art. 220 alin. 2 Cod penal.
Examinand recursul, s-a constatat ca este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 2 Cod penal, retinandu-se in sarcina sa ca in luna aprilie 2006, a ocupat in mod abuziv drumul 1301 de pe raza orasului Stefanesti, judetul Botosani, blocand accesul cetatenilor care au gospodarii cu deschidere la acest drum si a taiat un numar de cinci salcami, apartinand domeniului public.
Inculpatul si-a facut apararea sustinand ca a inchis parte din drum ca urmare a celor constatate de reprezentantii primariei care au masurat terenul, si la indemnul acestora.
Potrivit declaratiilor date de martorii asistenti CM si IT care au asistat la masuratorile efectuate de reprezentantii Primariei orasului Stefanesti respectiv numitii BV si GL, drumul in discutie avea in urma cu mai multi ani o latime de 2-3 metri, la fel ca si in prezent. Martorii mai arata ca reprezentantii Primariei au venit la locul faptei, au facut masuratori si au aratat inculpatului unde sa lase o distanta de 25 m inspre Baza, drumul ramanand cu o latime de 2-3 m.
Chiar partea vatamata PG confirma apararea inculpatului si declara: "Cand a venit BV sa masoare prima data, a masurat gradina si l-am vazut facandu-i din cap inculpatului sa inchida drumul".
In aceste imprejurari, instanta a constatat ca infractiunii de tulburare de posesie ii lipseste unul dintre elementele constitutive, respectiv latura subiectiva sub aspectul lipsei intentiei, inculpatul ocupand parte din drumul satesc in credinta ca terenul i-ar apartine.
Este adevarat ca in cauza exista si probe care-l incrimineaza pe recurent, dar in contextul probelor anterior mentionate, prezumtia de nevinovatie nu a fost rasturnata, iar indoiala profita inculpatului conform principiului "in dubio pro reo".
Dupa cum se observa, prin concluziile sale aparatorul inculpatului a solicitat in principal incetarea procesului penal ca urmare a impacarii, astfel incat in cauza este dat un concurs intre cauze de achitare si cauze de incetare a procesului penal.
Daca din probele administrate in dosar se impune achitarea, in conditiile in care inculpatul a solicitat acest lucru in subsidiar, instanta este obligata sa analizeze cu prioritate aceasta cauza si daca o va gasi intemeiata sa procedeze in consecinta.
A acorda intaietate cauzei de incetare a procesului penal in detrimentul celei de achitare, ar insemna ca instanta sa pronunte o hotarare nelegala.
Ca atare, instanta nu va mai analiza temeinicia cauzei de incetare a procesului penal, in conditiile in care se impune achitarea.
Referitor la critica vizand incadrarea juridica a faptei se constata ca este netemeinica, din moment ce s-a avut in vedere ca fapta s-ar fi comis prin desfiintarea semnelor de hotar (mutare gard), aspect ce se circumscrie prevederilor art. 220 alin.2 Cod penal, si nicidecum prin proliferare de amenintari fata de partea vatamata PG.
Potrivit art. 24 alin. 1 Cod procedura penala, persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala, daca participa in procesul penal, se numeste parte vatamata.
In speta prin fapta inculpatului de a ocupa o parte din drum, numitului PG i-a fost restrictionat accesul spre propria locuinta, cauzandu-i-se o vatamare materiala, astfel incat nu se poate retine ca acesta nu ar avea o calitate de parte vatamata din moment ce sunt indeplinite cerintele textului legal anterior redat.