Prin cererea adresata Tribunalului Suceava la data de 31.03.2005 reclamanta B.R. a chemat in judecata pe paratul Spitalul Judetean de Urgenta "Sf. Ioan cel Nou"Suceava solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta acesta din urma sa fie obligat la corectarea salarizarii in sensul ca salariu de baza al sau ca personal de specialitate intr-o institutie de medicina legala sa fie majorat cu 100% fata de salariile de baza prevazute de lege la aceeasi categorie de personal prevazut de art. 27 alin. 1, sa i se aplice sporul de 15% prevazut de art. 8 alin. 1 pct. a din H.G. nr. 281/1993 modificata prin H.G. nr. 561/2000, sporul de 15% prevazut de art. 8 alin. 1 pct. a din H.G. nr. 281/1993 modificata prin H.G. nr. 561/2000, sporul de 15% prevazut de art. 8 alin. 1 pct. b din acelasi act normativ si sa fie obligat la plata diferentei salariale ca urmare a corectarii salariale solicitate mai sus pe perioada 21.01.2000 pana in prezent.
Motivandu-si actiunea, reclamanta arata ca este incadrata la parat in functia de asistent medical principal la Serviciul de Medicina Legala si potrivit Legii nr. 459 din 18.07.2001, aceasta categorie de personal din care face parte are un regim derogatoriu fata de celelalte categorii de personal sanitar, justificat de conditiile deosebite de munca si de stresul la care este suspus si drept consecinta potrivit actelor normative mai sus citate, salariile de baza cuvenite sunt mai mari decat ale altor categorii de personal.
Paratul prin intampinarea formulata a solicitat respingerea actiunii, ca nefondata motivand ca pentru personalul medical din cadrul laboratoarelor de medicina legala, stabilirea salariului de baza, inclusiv a reclamantei s-a asigurat in contextul H.G. nr. 281/1993 si celorlalte acte normative aparute ulterior, precizand ca incepand cu 01.07.2000 potrivit O.U.G. nr. 24/2000 salariile de baza la aceste categorii de personal s-au stabilit pe baza evaluarii anuale iar de la intrarea in vigoare a O.G. nr. 1/2000 si pana in prezent nu s-a inregistrat la nivelul unitatii nici o solicitare din partea salariatilor de majorarea salariilor.
Paratul arata in continuare ca activitatea desfasurata de angajatii serviciului de medicina legala nu se regaseste in categoria locurilor de munca cu conditii deosebit de periculoase sau vatamatoare si aceasta activitate nu presupune o incordare psihica deosebita incat sa justifice acordarea sporului de 15%.
Tribunalul Suceava prin sentinta civila nr. 469 din 20.03.2006 a admis exceptia privind prescriptia dreptului la actiune invocata de parat, a constatat prescris dreptul la actiune pentru drepturile salariale aferente perioadei 21.01.2000 - 31.03.2002, a admis in parte actiunea reclamantei in contradictoriu paratul Spitalul de Urgenta "Sf. Ioan cel Nou" Suceava si a obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 440.160.080 lei cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei aprilie 2002 - septembrie 2005.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca initial salarizarea personalului din unitatile sanitare cu specific deosebit a fost reglementata prin H.G. nr. 281/1993, care la anexa 2 prevedea ca salariile de baza a personalului din anatomie patologica si medicina legala sunt mai mari cu 100% fata de salariile prevazute la aceeasi categorie de personal, dupa care prin Legea nr. 459/2001 prin care s-a aprobat O.U. nr. 1/2000 s-a prevazut ca salariile personalului din anatomie patologica si medicina legala vor fi mai mari cu 100% constatand ca prin actele normative respective s-au stabilit in mod expres salarizarea acestei categorii de personal inclusiv al reclamantei.
Instanta de fond la solutionarea cauzei, a avut in vedere si concluziile raportului de expertiza din care rezulta ca salariu de baza a reclamantei nu a fost calculat de parat in conformitate cu prevederile art. 27 alin. 1 din legea ne. 459/2001, inclusiv sporul pentru incadrare psihica prevazut de art. 8 din H.G. nr. 281/1993.
Potrivit dispozitiilor art. 1 si 3 din Decretul nr. 167/1968 raportate la art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii prima instanta a mai retinut ca, cererile pentru plata unor drepturi salariale neacordate pot fi formulate in termen de 3 ani de la nasterea dreptului la actiune asa incat a constatat prescris dreptul la actiune pe perioada 21.01.2001 - 31.03.2002.
Impotriva acestei sentinte, paratul a declarat recurs criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie invocand dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 Cod proc. civila.
In dezvoltarea motivelor de recurs invocate, paratul recurent sustine ca prima instanta a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii in sensul ca in motivarea solutiei date a invocat gresit art. 27 din O.U. nr. 1/2000 intrucat salarizarea personalului din sanatate se face potrivit O.U. nr. 24/2000, O.U. nr. 33/2001 s.a. sens in care s-a precizat si Ministerul Sanatatii prin adresa nr. XI/D/32663/2005 depusa la dosar; ca hotararea este lipsita de temei legal in sensul interpretarii gresite a art. 27 din O.G. nr. 1/2000 cat si a Regulamentului de acordare a sporurilor unde nu a fost prevazut sportul de 15% pentru incordare psihica, situatie reiesita si din adresa Ministerului Sanatatii nr. XI/D/32663 din 14.09.2005.
Paratul recurent mai sustine ca prima instanta prin sentinta pronuntata a acordat mai mult decat s-a cerut de reclamant referitor la reactualizarea drepturilor salariale.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport cu motivele de recurs invocate de parat, curtea constata urmatoarele:
Astfel in ce priveste primul motiv de recurs in care invoca dispozitiile art. 304 pct. 8 Cod proc. civila, instanta il constata ca fiind neintemeiat intrucat asa cum in mod corect a retinut si prima instanta salarizarea personalului din anatomie patologica si medicina legala din care face parte si reclamanta s-a stabilit in timp, in mod expres atat prin H.G. nr. 281/1993 cat si prin Legea nr. 459/2001 care a aprobat O.G. nr. 1/2000 ca salariile acestor categorii de personal sunt mai mari cu 100/% fata de salariile prevazute la aceeasi categorie de personal, asa incat sustinerile recurentului ca salarizarea s-ar face numai potrivit O.U. nr. 24/2000 sunt nefondate, mai ales ca prin intampinarea formulata si depusa la dosar insasi paratul se contrazice in sustineri, respectiv pe de o parte ca personalul din cadrul serviciului de medicina legala nu a solicitat corelarea salarizarii potrivit art. 27 O.U. nr. 1/2000 iar pe de alta parte ca li se aplica salarizarea doar potrivit O.U. nr. 24/2000.
In ce priveste cel de-al doilea motiv respectiv nelegalitatea hotararii, instanta il constata de asemenea neintemeiat, cu privire la salariu de baza motivat de considerentele mai sus mentionate.
Cu privire la sustinerea de nelegalitate asupra solutiei date de prima instanta referitor la sporul de 15% pentru incordare psihica, curtea o apreciaza ca intemeiata intrucat sporul in cauza nu are baza legala de acordare in plus chiar si in situatia cand ar exista temei legal, beneficiarii trebuie nominalizati de conducerea unitatii printr-o decizie emisa in acest sens.
Aceeasi sentinta a fost criticata si de catre reclamanta, invocand prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
Referitor la recursul reclamantei, instanta il constata neintemeiat.
Astfel, din examinarea actelor dosarului se constata ca prin actiunea introductiva de instanta reclamanta nu a solicitat obligarea paratului la plata dobanzii calculata la drepturile salariale pretinse.
Este adevarat ca in unul din obiectivele prezentate expertului contabil desemnat in cauza reclamanta a inscris si calculul dobanzii aferente drepturilor salariale ce au facut obiectul cererii de chemare in judecata, dar aceasta nu echivaleaza cu o modificare a obiectului actiunii in conditiile art. 132 din Codul de procedura civila.
In acest context, instanta de fond nu a admis acest capat de cerere.
Pe de alta parte, cum reclamanta reitereaza in recurs aceeasi pretentie, este a se vedea ca o asemenea cerere nu poate fi admisa in recurs, in cauza operand prevederile art. 294 alin. 1 raportat la art. 316 din Codul de procedura civila.
Asa fiind, curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei si in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 va admite recursul declarat de parat, va modifica in parte sentinta recurata in sensul ca va respinge ca nefondat capatul de cerere privind obligarea paratului la plata sporului de 15% incordare psihica si va mentine celelalte dispozitii ale sentintei civile nr. 469/20.03.2006.
(Decizia nr. 576/4.07.2006 a Curtii de Apel Suceava - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale)