Potrivit dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 82/1991 bonurile fiscale emise si inregistrate in contabilitate devin documente justificative si fac dovada deplina a realitatii operatiunilor desfasurate, pana la proba contrarie, proba care in speta lipseste. Organul fiscal nu a prezentat nici o proba contrarie, susceptibila sa rastoarne aceasta dovada, ci s-a limitat la a impune o noua stare de fapt fiscala lipsita de vreun temei probator.
Prin sentinta civila nr. 2933/19.12.2013 Tribunalul Covasna a admis in parte actiunea formulata de reclamanta S.C. B.T. S.R.L. reprezentata prin domnul G.K.- administrator, in contradictoriu cu parata Agentia de Administrare Fiscala - Directia Generala Regionala a Finantelor Publice B. si in consecinta a anulat in parte Decizia de solutionare a contestatiei nr. 105/25.04.2013, Decizia de impunere nr. F-CV 66/13.02.2013 si Raportul de inspectie fiscala nr. F-CV 42/13.02.2013, doar in privinta obligatiei de plata a TVA-ului stabilit suplimentar in suma de 19.126 lei, a obligatiei de plata a dobanzilor aferente in suma de 569 lei si a penalitatilor de intarziere in suma de 549 lei.
A mentinut celelalte dispozitii ale actelor administrativ fiscale contestate.
A obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 561 lei cheltuieli de judecata.
Din actele si lucrarile dosarului instanta a retinut urmatoarele:
In perioada 21.12.2012-17.01.2013 s-a desfasurat de catre organele de control din cadrul institutiei parate inspectia fiscala la societatea reclamanta, perioada verificata fiind 01.01.2009 -30.11.2012.
Prin Raportul de inspectie nr. F-CV42/13.02.2013 s-au retinut urmatoarele:
Societatea este platitoare de TVA incepand cu data de 01.08.2007 si, in perioada iunie - noiembrie 2012, a efectuat achizitii intracomunitare din categoria ,,legume, fructe” constand in pepeni si cartofi. Transportul bunurilor a fost efectuat de societate cu mijloacele de transport detinute de aceasta.
In perioada iunie - septembrie 2012 societatea a achizitionat pepeni verzi din Grecia si Bulgaria in cantitate totala de 146.884 kg iar in lunile septembrie-noiembrie 2012 a achizitionat cartofi din Polonia in cantitate totala de 207 000 kg la valoarea totala de 30.222 lei.
Din cantitatea de pepeni verzi achizitionati, societatea a vandut catre persoane impozabile cantitatea totala de 3.500 kg la valoarea totala de 1.546,53 lei cu TVA pentru care a emis facturi fiscale. Diferenta de 154.884 kg pepeni (158.381 kg-3.500 kg) a fost vanduta de societate prin cele doua case de marcat la punctul de lucru deschis in C., in incinta Targului de legume si fructe.
In urma verificarii documentelor contabile s-a constatat ca din cantitatea totala de 207.000 kg cartofi achizitionati de societate in perioada septembrie - noiembrie 2012, pana la data de 30.11.2012 aceasta a vandut prin cele doua case de marcat cantitatea de 162.000 kg.
Din analiza documentelor puse la dispozitia organelor de control de catre societate (note de intrare receptie, facturi, raport de inchidere zilnica a caselor de marcat precum si rola casei de marcat), rezulta ca pretul mediu practicat de societate pentru vanzarea pepenilor este de 0,351 lei/kg, iar a cartofilor este de 0,357 lei/ kg.
De asemenea, s-a constatat ca societatea a emis bonuri fiscale prin casa de marcat pe care sunt inscrise cantitati mai mari de 50 kg pepeni pe un singur bon, iar intr-un interval scurt de timp a vandut cantitati de peste 4.500 kg intr-o zi (cu titlu de exemplu s-a aratat ca in data de 16.06.2012 in intervalul orar de 15:00 - 15:44 a emis un numar de 15 bonuri fiscale pentru cantitatea totala de 11.024 kg. in data de 19.06.2012 in intervalul orar 10:07- 11:36 a emis un numar de 19 bonuri fiscale pentru cantitatea de 8.710 kg, in data de 11.08.2012 in intervalul orar 14:49- 15:29 a emis un numar de 24 bonuri fiscale pentru cantitatea de 4.575 kg, in data de 29.08.2012 in intervalul orar 12:52-13:21 a emis un numar de 27 bonuri fiscale pentru cantitatea de 23.900 kg. Din analiza bonurilor fiscale a rezultat ca in acelasi minut reclamanta a emis doua s-au si trei bonuri fiscale exemplu in data de 16.06.2012 la ora 15:00 a emis bonul nr. 147 pentru cantitatea de 500 kg pepeni si bonul nr.148 pentru cantitatea de 1.500 kg pepeni;etc.
In urma verificarii raporturilor zilnice ale caselor de marcat s-a constatat ca societatea a vandut cartofi in cantitati mari de peste 1000 kg pe un singur bon fiscal.
S-a solicitat in timpul controlului un punct de vedere administratorului societatii care a aratat ca bunurile constand in pepeni si cartofi au fost vanduti cu en – gros la punctul de lucru din C., dar nu a pus la dispozitia organelor de control facturi sau avize de insotire a marfii din care sa rezulte beneficiarul bunurilor.
Organele de control au constatat ca societatea a vandut pepeni si cartofi dar nu a emis facturi din care sa rezulte beneficiarul si nu au putut stabili modul de vanzare cu ridicata sau cu amanuntul al bunurilor si nici pretul de valorificare a acestora, au tinut cont ca sunt emise bonuri fiscale (nespecifice comertului cu ridicata) pentru cantitati insemnate pe un singur bon fiscal si intr-un interval foarte scurt de timp iar pretul mediu practicat de societate a fost apreciat ca neveridic (reprezinta 20% din pretul mediu de vanzare in pietele agroalimentare din Municipiul C. comunicat de Institutul National de Statistica - Directia Judeteana de Statistica C.).
Pentru determinarea diferentelor de pret dintre pietele din judetul Constanta si Covasna organele de inspectie au luat in considerare preturile de vanzare cu amanuntul minime si maxime din piete si targuri afisate saptamanal pe site-ul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale si au calculat pretul mediu de vanzare la fructe si la cartofi. S-a mentionat in Raportul de inspectie fiscala faptul ca pretul mediu de vanzare al fructelor (mere) in perioada de referinta a fost de 3 lei/kg in Constanta si de 3.893 lei/ kg in Covasna, la cartofi consum pretul mediu a fost 1,194 lei/kg in Constanta si 1.439 lei/ kg in Covasna, diferenta de pret eu 20.52% mai mic in Constanta fata de Covasna.
Organele de inspectie fiscala au stabilit pretul de vanzare ajustand pretul mediu stabilit la pepeni si cartofi de consum cu procentele rezultate la diferentele de pret vanzare dintre Constanta si Covasna, rezultand pret de vanzare la pepeni in suma de 0,674 lei/kg si la cartofi in suma de 0.69 lei/kg.
Din analiza preturilor de vanzare practicate de societate si cele stabilite de organele de inspectie fiscala in urma verificarilor efectuate la alte societati s-a constatat faptul ca preturile de vanzare inscrise pe bonurile fiscale emise de societate sunt sub pretul pietei.
De asemenea, s-a constatat ca societatea in perioada verificata a inregistrat pierdere, iar in anul 2012 societatea a inregistrat pierdere in suma de 36.374 lei din care in perioada iunie - noiembrie pierderea inregistrata este in suma de 19.008 lei.
Avand in vedere prevederile capitolului IV „Reguli de aplicare generala" art. l1 alin.1 din Legea nr. 571/2003 organele de inspectie fiscala au reincadrat forma tranzactiilor la pretul pietii pentru a reflecta continutul economic al acestora, s-a recalculat valoarea de vanzare a pepenilor si cartofilor vanduti prin casele de marcat, luand in considerare preturile recalculate.
Pentru cantitatea de 151.477 kg pepeni s-a aplicat pretul mediu de 0,674 lei/kg rezultand o valoare de vanzare recalculata in suma totala de 102.095 lei din care s-a scazut valoarea de vanzare inregistrata de societate in suma de 54.463 lei, diferenta la valoare de vanzare a pepenilor in urma recalcularii fiind in suma de 47.632 lei (102.095 - 54.463) din care valoare tara TVA 38.413 lei si TVA 9.219 lei.
Pentru cantitatea de 157.950 kg cartofi s-a aplicat pretul mediu de 0,69 lei/kg, rezultand valoare de vanzare recalculata in suma totala de 108.986 lei din care s-a scazut valoarea de vanzare inregistrat de societate in stima de 57.799 lei, diferenta la valoarea de vanzare a cartofilor in urma recalcularii fiind in suma de 51.187 lei din care valoare fara TVA 41.280 lei si TVA 9.907 lei.
Ca urmare a recalcularii valorii de vanzare a pepenilor si cartofilor, a rezultat o diferenta de venituri fata de cele inregistrate de societate in suma totala de 79.693 lei si TVA colectat aferent in suma de 19.126 lei, stabilite in conformitate cu prevederile art. 126. alin. I. lit. a si art. 128, alin. l si art. 137 din Legea nr. 571/2003.
Baza impozabila a TVA - ului s-a modificat cu suma de. 79.693 lei fiind stabilit TVA de colectat suplimentar in suma de 19.126 lei.
In timpul verificarii s-a constatat ca societatea in mod eronat a inregistrat de doua ori in evidenta contabila factura nr. 673005689/15.06.2012 in valoare totala de 3.985,01 lei reprezentand combustibil si ca urmare prin raportul de inspectie fiscala s-a stabilit TVA fara drept de deducere in suma de 711 lei.
De asemenea, s-a constatat ca societatea a omis sa inregistreze in evidenta contabila veniturile din vanzarea marfurilor din raportul zilnic (Z) nr. 356 din data de 03.11.2012 emis de casa de marcat in valoare totala de 8.800 lei din care TVA colectat in suma de 1.703 lei, fapt pentru care s-a stabilit TVA suplimentar in suma de 1.703 lei.
Prin actiunea de fata reclamanta nu a contestat si aceste ultime doua constatari ale organelor de control.
In urma aspectelor constatate baza impozabila a TVA-ului pe perioada verificata s-a modificat cu suma totala de 90.004 lei, fiind stabilit TVA suplimentar in suma de 21.600 lei (19.126 lei+771 lei+1.703 lei).
Pentru TVA-ul stabilit suplimentar in suma de 19.126 lei s-au calculat dobanzi in conformitate cu art. 120 din O.G. nr. 92/2003 in suma de 569 lei.
Pentru TVA-ul stabilit suplimentau in suma de 2.474 lei s-au calculat dobanzi in conformitate cu art. 120 din O.G. nr. 92/2003 in suma totala de 72 lei.
Ca urmare pentru TVA - ul stabilit suplimentar in suma totala de 21.600 lei s-au calculat dobanzi in suma totala de 641 lei.
Pentru TVA - ul stabilit suplimentar care a depasit termenul de 90 de zile de la scadenta respectiv pentru suma de 3.661 lei (scadent la 25.09.2012) s-au calculat penalitati de intarziere in conformitate cu prevederile art. l20Al din O.G. nr..92/2003 in suma de 549 lei.
Pentru TVA-ul stabilit suplimentar in suma de 771 lei (scadent la 25.07.2012) s-au calculat penalitati de intarziere in suma de 116 lei.
Suma totala a penalitatii lor de intarziere calculata la TVA este de 665 lei (549 + 116) in conditiile in care pentru diferenta de 1.7.168 lei TVA stabilit suplimentar nu s-au calculat penalitati de intarziere intrucat nu s-a depasit termenul de 90 de zile de la dala scadenta.
In privinta impozitului pe profit organele de control au retinut ca pierderea fiscala inregistrata de societate in perioada octombrie 2010 - septembrie 2012 este in suma totala de 50,309 lei si in conformitate cu prevederile art. 19 alin. l din Legea nr. 571/2003 au recalculat baza impozabila la 30.09.2012 cu veniturile stabilite suplimentar asa cum au fost mentionate anterior, in suma de 43,072 lei (aferente perioadei iunie - septembrie), din care s-a recuperat pierderea fiscala din anii precedenti in suma de 50.309 lei, rezultand pierdere fiscala in suma de 7,237 lei.
Veniturile stabilite suplimentar in suma totala de 36.620 lei aferente lunii octombrie 2012 si noiembrie 2012 s-au inclus in baza de impozitare aferenta trimestrului IV 2012.
De asemenea, avandu-se in vedere ca in urma verificarii s-a constatat ca societatea a omis sa inregistreze in evidenta contabila veniturile din vanzarea marfurilor din raportul zilnic (Z) nr. 356 din data de 03.11.2012 emis de casa de marcat in valoare totala de 8.800 lei din care TVA colectat in suma de 1.703 lei si valoare fara TVA in suma de 7.097 lei, s-a lasat in sarcina reclamantei includerea in baza de impozitare aferenta trimestrului IV 2012 a sumei de 7.097 lei.
Cu privire la factura pentru combustibil inregistrata eronat de societate de doua ori in evidenta contabila in contul cheltuielilor cu combustibilul pentru valoarea totala de 3.985,01 lei, organele de control au recalculat baza impozabila la data de 30.09.2012 cu suma de 3.213,72 lei din care s-a recuperat pierderea fiscala in suma de 7.237 lei, rezultand pierdere fiscala in suma de 4.023,28 lei.
In final pierderea fiscala s-a diminuat cu suma de 46.286 lei.
Prin Decizia de impunere nr. F-CV 66/13.02.2013, emisa in baza Raportului de inspectie fiscala s-au stabilit obligatii fiscale suplimentare de plata in suma totala de 42.829 lei din care TVA in suma de 21.600 lei, majorari/penalitati aferente in suma de 1.306 lei si impozit pe dividende in suma de 18.823 lei cu majorari/penalitati aferente in suma de 1.100 lei.
Prin Decizia nr. 105/25.04.2013 s-a admis in parte contestatia formulata de S.C. B.T. S.R.L. in sensul ca s-a inlaturat obligatia de plata a sumei de 19.923 lei reprezentand impozit pe dividende (18.823 lei si majorari/penalitati aferente in suma de 1.100 lei), respingandu-se contestatia pentru suma de 22.906 lei (din care TVA in suma de 21.600 lei si majorari/penalitati aferente in suma de 1.306 lei) ca neintemeiata.
Pentru aceasta s-a retinut ca organele de inspectie fiscala fara sa aiba in vedere prevederile art. 67 al. 3 si 2721 din Legea nr. 31/1990 respectiv starea de fapt constatata in raportul de inspectie fiscala potrivit careia societatea inregistreaza pierdere fiscala chiar si dupa recalcularea bazei impozabile, au calculat nelegal obligatii fiscale suplimentare privind impozitul pe dividende.
Deoarece s-a admis in parte contestatia formulata de petenta, instanta a constatat ca nu mai este necesar a se pronunta si asupra netemeiniciei/nelegalitatii obligatiei de plata a impozitului pe dividende in suma de 19.923 lei, chiar daca motivele care au stat la baza inlaturarii acestei obligatii de plata sunt considerate nejustificate de partea reclamanta.
Referitor la motivul de nulitate al actelor administrativ fiscale - Decizia de impunere nr. F-CV 66/13.02.2013, emisa in baza Raportului de inspectie fiscala nr. F-CV 42/13.02.2013 si Decizia nr. 105/2013 - pentru lipsa motivarii de natura a justifica masurile luate si sumele stabilite, instanta a constatat ca potrivit art. 43 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 actul administrativ fiscal trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele de fapt pe care se bazeaza, precum si temeiurile de drept avute in vedere la emiterea actului.
Conform art. 6 din O.G. nr. 92/2003 organul fiscal este indreptatit sa aprecieze, limitele atributiilor si competentelor ce ii revin, relevanta starilor de fapt fiscale si adoptarea solutiei admise de lege, intemeiata pe constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare in cauza.
Totodata prevederile art. 7 din O.G. nr. 92/2003 dispun ca in exercitarea atributiunilor sale organul fiscal va examina in mod obiectiv starea de fapt, pentru a putea adopta solutia permisa de lege, conform art. 6 din O.G. nr. 92/2003 din Codul de procedura fiscala.
,,Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnaturii persoanei imputernicite a organului fiscal, cu exceptia prevazuta la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.” - art. 46 din O.G. nr. 92/2003.
Pentru motivele aratate instanta a constatat ca actele administrativ fiscale au fost intocmite cu respectarea prevederilor legale mentionate, intrucat nu lipseste nici un element obligatoriu din continutul acestora si in consecinta acestea nu sunt lovite de nulitate.
Cu privire la criticile de fond aduse actelor administrativ fiscale in privinta TVA, in drept instanta a retinut ca in conformitate cu prevederile art.155 din Legea nr. 571/2003 cu modificarile si completarile ulterioare ,,persoana impozabila care efectueaza o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decat o livrare/prestare fara drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) si (2), trebuie sa emita o factura catre fiecare beneficiar, cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care ia nastere faptul generator al taxei, cu exceptia cazului in care factura a fost deja emisa.‘‘
De asemenea, persoana impozabila este scutita de obligatia emiterii facturii, pentru urmatoarele operatiuni, cu exceptia cazului in care beneficiarul solicita factura si anume in cazul livrarilor de bunuri prin magazinele de comert cu amanuntul si prestarile de servicii catre populatie, consemnate in documente, fara nominalizarea cumparatorului.
Instanta a constatat ca organele de control au stabilit ca societatea detine pentru intreaga cantitate de marfa facturi si bonuri de achizitie, documente care indeplinesc conditiile de a fi considerate „documente justificative" in conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1990 a contabilitatii cat si a dispozitiilor art. 155 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal insa pentru o parte din cantitatea vanduta s-au emis bonuri fiscale prin doua case de marcat fiscalizate – specifice comertului ,,en detail” si nu facturi.
Toate aceste documente si operatiunile aferente au fost inregistrate si declarate in evidentele contabile respectiv cele fiscale ale societatii, in mod corect, cu exceptia unei singure facturi care din eroare a fost inregistrata de doua ori.
Cu toate ca reclamanta a vandut pepenii verzi si cartofii peste pretul de achizitie, organele de inspectie fiscala au aplicat art. 11 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal si au reevaluat vanzarile, in scopuri fiscale, prin majorarea pretului la valorile statistice comunicate de INS C., motivul fiind acela ca emitandu-se bonuri fiscale si nu facturi, comertul a fost ,,en detail” nu ,,en gros”, iar pretul evidentiat de bonurile fiscale era mai mic decat pretul mediu statistic.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, la stabilirea sumei unui impozit sau unei taxe in intelesul prezentului cod, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unei tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei.
In speta nu au avut loc tranzactii intre persoane afiliate (pentru a opera prezumtia relativa a interesului economic a tranzactiilor realizate fara scop economic si cu forma simulata - ex. donatie in loc de vanzare-cumparare).
Este evident ca in cazul de fata vanzarea pepenilor si cartofilor la un pret mai mare decat cel de achizitie are un scop economic, forma pe care au avut-o tranzactiile a fost aceea a contractului de vanzare - cumparare definit in art. 1650 din Codul civil (vanzarea este contractul prin care vanzatorul transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care cumparatorul se obliga sa-l plateasca).
Nu exista nici o prevedere legala care sa impuna comerciantului sa vanda la un anumit pret, chiar si sub pretul de achizitie.
Chiar organele de inspectie au retinut ca a incasat integral pretul inscris in bonurile fiscale, l-a inregistrat in evidenta contabila si l-a supus impozitarii conform art. 137 alin. 1 lit. a din Legea nr. 571/2003.
Prin actele administrativ fiscale a fost stabilit TVA pentru sume ce nu au fost niciodata incasate de societate, contrar prevederilor legale mentionate anterior potrivit carora ,,baza de impozitare pentru livrarile de bunuri este constituita din ... tot ceea ce constituie contrapartida obtinuta de furnizori sau prestator din partea cumparatorului”. Reclamanta a incasat integral pretul inscris in bonurile fiscale, l-a inregistrat in evidenta contabila si l-a supus impozitarii conform normelor legale, inspectorii fiscali nefacand in nici un fel dovada ca pretul a fost altul si ca o parte din acesta nu a fost declarat sau ca acesta este unul nereal.
Pentru motivele expuse s-a constatat ca prevederile art. 11 din Legea nr. 571/2003 nu sunt incidente in speta, rezultand ca in mod nelegal organele de inspectie fiscala au stabilit TVA avand ca reper alte preturi decat cele evidentiate de bonurile fiscale.
Asadar, recalcularea valorii de vanzare a pepenilor si cartofilor si stabilirea TVA de colectat in suma de 19.126 lei stabilit in functie de diferenta de venituri rezultata in plus fata de cele inregistrate de societate (in suma totala de 79.693 lei) este nelegala.
A fost admisa actiunea formulata de reclamanta sub acest aspect, nemaifiind necesar a se analiza si celelalte motive de nelegalitate invocate si in consecinta a fost inlaturata obligatia de plata a TVA-ul stabilit suplimentar in suma de 19.126 lei dar si obligatia de plata a dobanzilor aferente in suma de 569 lei si a penalitatilor de intarziere in suma de 549 lei.
Deoarece in actele administrativ fiscale s-a constatat ca societatea in mod eronat a inregistrat de doua ori in evidenta contabila factura nr. 673005689/15.06.2012 si a omis sa inregistreze in evidenta contabila veniturile din vanzarea marfurilor din raportul zilnic (Z) nr.356 din data de 03.11.2012 emis de casa de marcat in valoare totala de 8.800 lei iar prin contestatie si prin actiunea de fata reclamanta nu a contestat si aceste ultime doua constatari ale organelor de control, s-a admis doar in parte actiunea, mentinandu-se ca temeinic si legal intocmite actele administrativ fiscale in privinta stabilirii TVA fara drept de deducere in suma de 711 lei si a TVA suplimentar in suma de 1.703 lei cu dobanzile si penalitatile aferente.
Reclamanta a dovedit ca a suportat suma de 628 lei cheltuieli de judecata constand in taxa de timbru, cheltuieli de transport si cazare.
Vazand si prevederile art. 453 Cod procedura civila, s-a admis cererea reclamantei de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata, proportional cu partea din pretentii admisa.
Impotriva acestei solutii parata D.G.R.F.P. B. a declarat recurs inlauntrul termenului stipulat in acest scop, sustinand ca desi reclamanta afirma ca bunurile constand in pepeni si cartofi au fost vanduti „en gros” la punctul de lucru din C., aceasta nu a putut prezenta nici o dovada in acest sens, nepunand la dispozitia organului de control fiscal facturi sau avize de insotire a marfii din care sa rezulte beneficiarul bunurilor. Nu s-a putut stabili modul de vanzare cu ridicata sau cu amanuntul al bunurilor si nici pretul de valorificare a acestora. Pretul mediu practicat de reclamanta la vanzarea pepenilor este de 0,351 lei/kg iar la cartofi de 0,357 lei/kg, fiind un pret neveridic reprezentand un procent de 20% din pretul mediu de vanzare in pietele agroalimentare din municipiul Constanta comunicat de INS. In vederea stabilirii pretului de vanzare organele de inspectie fiscala au ajustat pretul mediu stabilit la pepeni si cartofi de consum cu procentele la diferentele de pret vanzare dintre Constanta si Covasna, rezultand un pret de vanzare la pepeni in suma de 0,674 lei/kg si la cartofi in suma de 0,69 lei/kg.
S-a constatat ca preturile de vanzare inscrise pe bonurile fiscale emise de reclamanta sunt sub pretul pietei, aceasta inregistrand in anul 2012 o pierdere in suma de 36.374 lei. Ca urmare a recalcularii valorii de vanzare a pepenilor si cartofilor, rezulta o diferenta de venituri fata de cele inregistrate de societate in suma totala de 79.693 lei (38.413 lei + 41.280 lei) si TVA colectat aferent in suma de 19.126 lei (9.219 lei + 9.907 lei). Astfel conform cu prevederile art.126, alin.1, lit. a si art.128, alin.1 si art. 137 din Legea nr. 571/2003 cu completarile si modificarile ulterioare, baza impozabila a TVA-ului se modifica cu suma de 79.693 lei, fiind stabilit TVA colectat suplimentar in suma de 19.126 lei, aferent caruia s-au stabilit accesorii in valoare totala de 1.118 lei. Totodata, societatea a emis bonuri fiscale la intervale de un minut sau mai multe bonuri fiscale in acelasi minut, insa pentru cantitati mari de produse - pepeni si cartofi - valorificate. Bonurile fiscale desi au fost inregistrate de societate in evidenta sa contabila nu pot fi considerate ca si documente justificative a pretului real de vanzare a bunurilor. Recurenta critica sentinta in ceea ce priveste modul de solutionare a petitului privind acordarea de cheltuieli de judecata, care a fost rezolvata prin obligarea paratei Directia Generala Regionala a Finantelor Publice B. prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice C. la plata sumei de 569 lei, reprezentand cheltuieli de judecata. Este de parere ca, cheltuielile de judecata, in mod injust au fost acordate in speta pe motivul ca, calcularea obligatiilor accesorii, a majorarilor de intarziere s-a efectuat in baza unor dispozitii legale obligatorii de respectat de catre institutiile statului si astfel in favoarea lor a existat o aparenta de legalitate.
Curtea, cercetand cuprinsul probatoriului existent la dosar a retinut urmatoarele:
- inspectia fiscala partiala derulata inlauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, exercitata exclusiv, nemijlocit si neingradit de catre organul competent relativ, pe de o parte, la intervalul 01.01.2009- 30.11.2012, iar pe de alta parte, la verificarea modalitatii de calcul a TVA-ului, s-a finalizat cu incheierea raportului de inspectie fiscala ce cuprinde toate constatarile cu privire la obligatia fiscala verificata. Acest raport a stat la baza emiterii deciziei de impunere reglementata a fi un titlu de creanta prin care s-a stabilit si individualizat obligatia de plata cazuta in sarcina reclamantei. Prin Decizia de impunere nr. F-CV 66/13.02.2013, emisa in baza Raportului de inspectie fiscala s-au stabilit obligatii fiscale suplimentare de plata in suma totala de 42.829 lei din care TVA in suma de 21.600 lei, majorari/penalitati aferente in suma de 1.306 lei si impozit pe dividende in suma de 18.823 lei cu majorari/penalitati aferente in suma de 1.100 lei. Prin Decizia nr. 105/25.04.2013 s-a admis in parte contestatia formulata in temeiul dispozitiilor art. 205 din Codul de procedura fiscala de S.C. B.T. S.R.L. in sensul ca s-a inlaturat obligatia de plata a sumei de 19.923 lei reprezentand impozit pe dividende (18.823 lei si majorari/penalitati aferente in suma de 1.100 lei), respingandu-se contestatia pentru suma de 22.906 lei (din care TVA in suma de 21.600 lei si majorari/penalitati aferente in suma de 1.306 lei) ca neintemeiata. Prin sentinta civila atacata s-a admis in parte actiunea introductiva in sensul ca s-a anulat in parte Decizia de solutionare a contestatiei nr. 105/25.04.2013, Decizia de impunere nr. F-CV 66/13.02.2013 si Raportul de inspectie fiscala nr. F-CV 42/13.02.2013, doar in privinta obligatiei de plata a TVA-ului stabilit suplimentar in suma de 19.126 lei, a obligatiei de plata a dobanzilor aferente in suma de 569 lei si a penalitatilor de intarziere in suma de 549 lei. Daca legiuitorul prin dispozitiile art. 43 alin. 3 din Codul de procedura fiscala conditioneaza actul administrativ fiscal de includerea in cuprinsul sau in mod obligatoriu a motivelor de fapt si a temeiurilor de drept pe care se bazeaza, nulitatea acestuia fiind generata doar de lipsa unuia din elementele enumerate la art. 46, Curtea, apreciaza ca in mod corect s-a retinut de prima instanta ca actele administrative atacate au fost intocmite cu respectarea cerintelor legale cata vreme nu lipseste nici un element obligatoriu din continutul acestora.
- urmare a controlului desfasurat, inspectorii fiscali au stabilit ca pe langa activitatea de transport reclamanta a desfasurat in perioada iunie-noiembrie 2012 activitati de comercializare de cartofi si pepeni verzi in urmatoarele cantitati: pepeni verzi 154.884 kg si cartofi 207.000 kg.. Ea a achizitionat pepeni verzi din Grecia si Bulgaria in cantitate totala de 146.884 kg si cartofi din Polonia in cantitate totala de 207.000 kg . Din cantitatea de pepeni verzi a vandut catre persoane impozabile 3.500 kg, diferenta fiind vanduta de societate prin cele doua case de marcat fiscalizate sub nr. CV 64010532 si CT 0522065617, aflate la punctul de lucru deschis in C. in incinta Targului de legume si fructe. Din cantitatea de totala de cartofi achizitionati, societatea reclamanta a vandut in perioada septembrie-noiembrie 2012, prin cele doua case de marcat, cantitatea de 162.000 kg. Practic reclamanta detine pentru intreaga cantitate de marfa facturi si bonuri de achizitie (in cazul furnizorilor persoane juridice), iar pentru cea vanduta prin cele doua case de marcat, bonuri fiscale, inregistrate si evidentiate in contabilitate. Nu s-a recurs la intocmirea avizului de expeditie intrucat cumparatorii veneau cu propriile mijloace de transport, livrarile nefiind facute cu camionul reclamantei. S-au realizat vanzari de cantitati mari de produse pe un singur bon fiscal, ceea ce inseamna ca vanzarile s-au realizat in regim „en gros”,
- pentru operatiunile de vanzare-cumparare de bunuri mobile legiuitorul nu impune o forma speciala prevazuta ad probationem astfel ca simpla manifestare de vointa a partilor urmata de executarea obligatiilor asumate (predarea bunului urmata de plata pretului) face ca intre partile implicate sa se perfecteze un veritabil contract guvernat de dispozitiile art. 1240 Cod civil, contract fata de care organul fiscal este terta parte,
- in privinta TVA-ului in art. 155 din Legea nr. 571/2003 se stipuleaza ca ,,persoana impozabila care efectueaza o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decat o livrare/prestare fara drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) si (2), trebuie sa emita o factura catre fiecare beneficiar, cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care ia nastere faptul generator al taxei, cu exceptia cazului in care factura a fost deja emisa.‘‘ In mod corect, prima instanta a constatat ca organele de control au stabilit ca societatea in cauza detine pentru intreaga cantitate de marfa facturi si bonuri de achizitie, documente care indeplinesc conditiile de a fi calificate „documente justificative" in conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1990 a contabilitatii cat si a dispozitiilor art. 155 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal. Pentru o parte din cantitatea vanduta s-au emis doar bonuri fiscale prin doua case de marcat fiscalizate, specifice dar nu exclusive comertului ,,en detail”. S-a apreciat ca toate aceste documente si operatiunile aferente au fost inregistrate si declarate in evidentele contabile respectiv cele fiscale ale societatii, in mod corect, cu exceptia unei singure facturi care din eroare a fost inregistrata de doua ori,
- cata vreme pot cumpara sau vinde toti cei carora nu le este interzis prin lege, si societatea reclamanta a tranzactionat contra cost pepenii verzi si cartofii la un pret peste cel de achizitie ceea ce denota ca achizitia a avut un scop economic, s-a raportat la bunuri ce pot fi vandute si la un pret determinat de insasi partile implicate. Nu exista nici un temei legal care sa impuna comerciantului sa vanda la un anumit pret, chiar si sub pretul de achizitie. In speta, prin actele fiscale in discutie s-a purces la stabilirea TVA-ului pentru sume ce nu au fost niciodata incasate de reclamanta, desi insusi organul de inspectie a retinut la un moment dat ca aceasta a incasat integral pretul inscris pe bonurile fiscale inregistrate in evidenta contabila, pret supus impozitarii in temeiul dispozitiilor. art. 137 din Legea nr. 571/2003. Nu s-a probat aspectul ca reclamanta ar fi incasat alt pret decat cel mentionat pe respectivele bonuri fiscale sau ca parte din acesta nu ar fi fost declarat, ceea ce denota ca recalcularea valorii de vanzare a pepenilor si cartofilor si stabilirea unui TVA suplimentar este o operatiune nelegala, cum corect a retinut prima instanta. Preturile practicate de reclamanta nu sunt fictive ori derizorii, nu sunt stabilite fara intentia de a fi platite, nu sunt disproportionate fata de valoarea bunurilor consumptibile, practic perisabile. Din materialul prezentat rezulta intentia consimtita la vanzare a partilor implicate, iar mai mult, emiterea bonurilor fiscale in locul facturilor fiscale este sanctionabila conform art. 41 din Legea nr. 82/1991 ca si contraventie si nu prin recalificarea activitatii economice din comert „en gros” in cel „en detail”. Potrivit dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 82/1991 bonurile fiscale emise si inregistrate in contabilitate devin documente justificative si fac dovada deplina a realitatii operatiunilor desfasurate, pana la proba contrarie, proba care in speta lipseste. Organul fiscal nu a prezentat nici o proba contrarie, susceptibila sa rastoarne aceasta dovada, ci s-a limitat la a impune o noua stare de fapt fiscala lipsita de vreun temei probator. Forma juridica prin care s-au realizat livrarile corespunde intru totul dispozitiilor art. 1650 raportat la art. 1240 din Codul civil potrivit carora vointa de a contracta rezulta si dintr-un comportament care nu lasa nici o indoiala asupra intentiei de a produce efectele juridice corespunzatoare. Adresele INS la care organul fiscal face referire cuprind preturi medii, fara a se raporta la conditiile concrete care ar putea particulariza tranzactiile, respectiv la volumul vanzarii, calitatea marfurilor, costurile de desfacere,
- desi instanta are posibilitatea sa reduca onorariul de avocat, atunci cand acesta este „vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei”, in pricina dedusa judecatii prima instanta, facand aplicatiunea dispozitiilor art. 451 din Noul Cod de procedura civila, la cererea reclamantei si in raport de solutia pronuntata, a dispus obligarea partii adverse, cazuta in pretentii, sa-i plateasca suma de 561 lei cu titlu de cheltuieli de judecata constand in taxa judiciara de timbru si cheltuieli de transport si cazare efectuate de catre aparatorul ales, cheltuieli al caror cuantum, probat cu inscrisuri, este proportional cu volumul de munca presupus de pregatirea apararii, nefiind nepotrivit fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
Sesizand ca vanzarea bunurilor a avut un scop economic, iar forma juridica pe care acestea a imbracat-o a fost cea uzuala, respectiv contractul de vanzare-cumparare, constatand ca pretul de vanzare al produselor s-a situat peste pretul de achizitie, ca nu exista nici o prevedere legala care sa impuna comerciantului practicarea unui anumit pret, vazand ca vanzarile efective depasesc cu mult vanzarile care altfel ar putea fi calificate ca „en detail”, Curtea, retinand si incidenta dispozitiilor art. 453 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat recursul dedus judecatii, facand in privinta acestuia aplicatiunea dispozitiilor art. 496 Cod procedura civila.