Formularea de catre reclamant a unei noi cereri de chemare in judecata prin care se invoca pronuntarea de catre CJUE, la data de 18.04.2013, a cauzei C-565/2011 Mariana Irimia, si se solicita obligarea aceleiasi institutii parate la repararea prejudiciului cauzat de indisponibilizarea unei sume incasate cu incalcarea dreptului comunitar, prin acordarea diferentei dintre dobanda fiscala aferenta calculata conform art. 124 Cod procedura fiscala si dobanda legala aferenta calculata conform O.G. nr. 13/2011. Autoritatea de lucru judecat in raport de hotararea prin care s-a acordat dobanda legala civila.
Pronuntarea unei hotarari de catre CJUE, in interpretarea dreptului comunitar, nu poate constitui un temei al modificarii ulterioare a cauzei ce deriva dintr-un raport juridic nascut si analizat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pronuntata de o instanta nationala anterioara in ordine cronologica, hotararii CJUE.
Eventuala critica adusa unei hotarari definitive, sub aspectul incalcarii prioritatii dreptului comunitar, poate fi adusa pe calea revizuirii, astfel cum prevad dispozitiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, inlocuirea unei hotarari pe calea revizuirii sau contestatiei in anulare, fiind, de altfel, singura posibilitate a pierderii autoritatii de lucru judecat prevazuta de art. 430 cod procedura civila.
Se aduce in discutie o chestiune litigioasa in legatura cu ceea ce s-a solutionat deja anterior, aceasta judecata fiind facuta si nemaiputand fi contrazisa decat in conditiile legii, in modalitatea deja prezentata.
Cu privire la obiectul cauzei, prin hotararea a carei autoritate de lucru judecat se invoca, s-a stabilit ca se acorda dobanda legala prevazuta de O.G. nr. 11/2013, fapt neatacat de pe calea recursului, astfel ca efectele acestei hotarari judecatoresti nu pot fi inlaturate prin negarea temeiniciei celor solicitate anterior si formularea unei pretentii similare insa intemeiata pe un considerent cuprins intr-o decizie a CJUE. O instanta de judecata a stabilit in mod definitiv modalitatea in care institutia parata suporta prejudiciul suferit de reclamant prin indisponibilizarea unei sume nedatorate (incasata cu incalcarea dreptului comunitar), obiectul cauzei nemaiputand fi modificat.