Potrivit dispozitiilor art. 977 din Vechiul Cod civil, in vigoare la data incheierii conventiei, interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar dupa sensul literal al termenilor.
Deosebirea dintre contractul de munca si contractul de prestari de servicii tine de natura raporturilor juridice dintre parti. In cadrul contractelor de munca relatia este una de subordonare, salariatul desfasurandu-si activitatea in subordinea si coordonarea angajatorului, in timp ce, in cazul conventiilor civile, prestatorul isi pastreaza, in principiu, libertatea in ceea ce priveste organizarea si derularea activitatii contractate.
Prin actiunea civila formulata si inregistrata pe rolul Tribunalului Valcea la data de 21.12.2010 sub nr. 4769/ 90/ 2010, reclamanta B K I in contradictoriu cu parata S.C. „R – U„ a solicitat ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la plata sumei de 39.000 euro reprezentand drepturi salariale restante conform contractului nr. 163/01.07.2008 .
In expunerea in fapt a motivelor, reclamanta a aratat ca este jucatoare de handbal si in anul 2008 a incheiat cu parata S.C. „R – U„ contractul nr. 161/ 01.07.2008 , in care s-a stipulat ca are dreptul la un venit lunar net de 3.000 euro la care se adauga primele stabilite in regulamentul de ordine interioara si dreptul la o perioada de 20 de zile lucratoare libere in fiecare an competitional , timp in care vor fi platite indemnizatiile lunare din contractul de munca .
A invederat reclamanta ca intre parti s-a incheiat si un contract de munca , inregistrat la I.T.M. Brasov, dar in care salariul de baza lunar este de 1.400 lei precum si faptul ca nu a beneficiat niciodata de drepturile prevazute in contractul nr. 161/ 01.07.2008 cu toate ca a jucat un an competitional pentru parata pana la data de 02.07.2009 .
In probatiune, reclamanta a depus la dosar inscrisuri .
In drept, cererea de chemare in judecata a fost intemeiata pe dispozitiile art.1, 2, 10.39, 80, 154 si urm., art. 161 si art. 281 si urm. din Codul muncii , art. 112 din Codul de procedura civila si art. 6 din CEDO.
Prin sentinta civila nr.154 pronuntata la data de 14.02.2011 de TRIBUNALUL VALCEA in dosarul nr.4769/90/2010 s-a declinat competenta materiala de solutionare a cauzei formulata de reclamanta B K I in contradictoriu cu parata S.C.„R - U „ in favoarea JUDECATORIEI BRASOV.
A retinut Tribunalul Valcea in considerentele sentintei ca pretentiile solicitate de reclamanta isi au izvorul juridic intr-un contract civil , iar solutionarea cauzei revine judecatoriei , ca instanta de drept comun , de la sediul paratului.
Judecatoria Brasov, prin sentinta civila nr. 4417/27.03.2012 a anulat actiunea, ca netimbrata, in baza art. 20 alin. 1 si 3 din L. 146/1997 si art. 9 din O.G. nr. 32/1995.
Tribunalul Brasov, Sectia I Civila, prin decizia nr. 286/Ap/2012 a admis apelul formulat de apelanta reclamanta B K I impotriva sentintei civile nr.4417/27.03.2012 si incheierilor pronuntate in dosarul civil nr.6669/197/2011 al Judecatoriei Brasov.
A admis exceptiile de necompetenta materiala si teritoriala a Judecatoriei Brasov.
A anulat sentinta civila nr.4417/27.03.2012 pronuntata in dosarul civil nr.6669/197/2011 al Judecatoriei Brasov si incheierile de sedinta pronuntate in dosarul civil nr.6669/197/2011 al Judecatoriei Brasov.
A trimis cauza spre judecare in prima instanta Tribunalului Valcea-Sectia civila.
La pronuntarea acestei hotarari, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Prin contractul incheiat de parti la data de 01.07.2008, reclamanta s-a angajat sa practice jocul de handbal pentru echipa CS R U, jucatoarea urmand a se supune intocmai statutelor si regulamentelor CS R U, precum si celor interne si internationale privind jocul de handbal.
S-a mentionat totodata printre cauzele ce pot duce la rezilierea contractului, concedierea fara preaviz a jucatoarei. Aceasta s-a obligat sa puna in slujba clubului toate fortele si capacitatile sale de performanta sportiva, fiind indicate si obligatiile principale ale acesteia, intre care mentionam participarea la toate jocurile, cantonamentele si antrenamentele echipei, acceptarea tratamentului, prescriptiilor medicale si terapiei indicate de Club, punerea sa la dispozitia Clubului timp de 8 ore/zi, 6 zile pe saptamana.
De asemenea, s-a mentionat ca jucatoarea are dreptul la o perioada de 20 zile lucratoare libere in fiecare an competitional, zilele lucratoare fiind considerate toate zilele, cu exceptia duminicilor si sarbatorilor legale. Pe timpul perioadei libere de jocuri, indemnizatiile lunare vor fi platite in continuare.
Pentru activitatea prestata, jucatoarea are dreptul la un venit lunar de 3000 euro la care se adauga primele stabilite prin regulamentul de ordine interioara.
Contractul incheiat creeaza intre parti raporturi specifice de dreptul muncii. Astfel, reclamanta se angajeaza sa presteze in favoarea Clubului activitatea de jucator de handbal, relatia reclamantei fata de parat este una de subordonare, jucatoarea punandu-se la dispozitia Clubului timp de 8 ore zilnic, 6 zile pe saptamana, mentionand totodata ca se supune in totalitate statutelor si regulamentelor interne precum si ale organismelor interne si internationale.
De asemenea, concedierea fara preaviz este prevazuta ca si modalitate de incetare a raporturilor dintre parti, reclamanta este indreptatita la plata unui venit lunar si are dreptul la un concediu de 20 zile lucratoare libere in fiecare an, timp in care indemnizatia lunara va fi platita.
Sunt stipulate astfel in cuprinsul contractului clauze privind durata contractului, durata concediului, durata normala a muncii, salariul de baza, modalitatea incetarii contractului de munca prin concedierea in cazul savarsirii unei abateri grave. De asemenea sunt reglementate drepturi si obligatii specifice raporturile de munca, respectiv obligatia de prestare a activitatii sportive de catre angajat si obligatia de plata din partea angajatorului.
Fata de considerentele expuse, instanta a retinut ca sunt intrunite elementele esentiale ale contractului de munca, astfel ca instanta competenta sa solutioneze pretentiile derivand din acest contract este tribunalul de la domiciliul reclamantei, potrivit dispozitiilor art.284 alin.2 Codul muncii, in cauza Tribunalul Valcea si art.2 pct.1 lit.c) Cod procedura civila.
Rezulta ca in mod eronat instanta de fond a respins exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Brasov prin incheierea de la termenul de judecata din 31.01.2012, pentru considerentele expuse anterior.
Impotriva deciziei a declarat recurs parata, solicitand modificarea in tot a acesteia, in sensul respingerii apelului, respingerii exceptiilor de necompetenta materiala si teritoriala a Judecatoriei Brasov si mentinerii sentintei civile pronuntate de Judecatoria Brasov.
In motivarea recursului, se sustine ca in mod gresit Tribunalul Brasov a apreciat ca, in speta, contractul dedus judecatii are natura juridica a unui contract de munca, instanta de apel interpretand in mod gresit actul juridic dedus judecatii, schimband natura acestuia.
In argumentarea punctului sau de vedere, recurenta arata, in primul rand, ca partile au inteles sa dea contractului incheiat valenta unei conventii civile de prestari de servicii, contractul fiind intitulat contract de joc si nu contract individual de munca.
In al doilea rand, caracterele care decurg din acest contract nu sunt specifice doar contractelor individuale de munca, ci oricarei conventii de prestari de servicii, care genereaza drepturi si obligatii in sarcina partilor contractante.
Ca partile au inteles sa incheie o conventie civila si nu un contract individual de munca rezulta si din aceea ca acest contract nici nu a fost inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca.
In atare situatie, este evident ca acest contract are natura juridica a unei conventii civile, nefiindu-i aplicabile normele de drept substantial si material reglementate de Codul Muncii.
Astfel, in mod cu totul just, Judecatoria Brasov, constatand ca litigiul este unul civil, a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar, calculate la valoarea pretentiilor invocate.
Intimata reclamanta a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, sustinand ca in mod corect Tribunalul Brasov a stabilit natura juridica a contractului dedus judecatii, acesta fiind un veritabil contract de munca.
In opinia intimatei, denumirea conventiei drept contract de joc nu o transforma in sine intr-un act civil, intrucat contractul se interpreteaza conform vointei interne a partilor si nu dupa denumirea data.
Neinregistrarea contractului de munca la I.T.M. reprezinta o sanctiune pentru angajator si nu pentru salariat, aceasta fiind o obligatie legala a celui dintai.
Litigiul dedus judecatii, sustine recurenta, este un veritabil conflict individual de munca, existand un raport de serviciu. Drepturile si obligatiile asumate de intimata sunt specifice unui contract de munca, incompatibile cu normele unei conventii civile, astfel cum in mod eronat pretinde recurenta.
Examinand decizia atacata, in limitele motivelor de recurs, in raport de dispozitiile legale in materie, Curtea a retinut urmatoarele:
Elementul esential pentru determinarea instantei competente sa solutioneze actiunea dedusa judecatii este stabilirea naturii contractului pe care reclamanta si-a intemeiat pretentiile.
Potrivit art. 10 din Codul Muncii, „Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.”
Contractul de prestari de servicii nu are o reglementare proprie in legislatie, ci urmeaza regulile generale ale contractelor sinalagmatice, cu titlu oneros. In lipsa unei reglementari exprese, literatura de specialitate a definit contractul de prestari de servicii ca fiind contractul prin care o parte, numita prestator, se obliga sa presteze servicii unei alte parti, numite beneficiar, in schimbul unui pret.
Apelanta aduce ca prim argument in favoarea caracterului de contract de prestari de servicii al conventiei incheiate intre parti denumirea acestuia, „contract de joc”.
Acest argument nu poate fi retinut, in raport de dispozitiile art. 977 din Vechiul Cod civil, in vigoare la data incheierii conventiei, in conformitate cu care „Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar dupa sensul literal al termenilor”.
Se sustine, in al doilea rand, ca in contract sunt cuprinse clauze care pot fi inserate nu doar in contractul de munca, ci si intr-un contract civil de prestari de servicii.
Sub acest aspect, urmeaza a se avea in vedere ca deosebirea dintre cele doua categorii de contracte tine de natura raporturilor juridice dintre parti. In cadrul contractelor de munca relatia este una de subordonare, salariatul desfasurandu-si activitatea in subordinea si coordonarea angajatorului, in timp ce, in cazul conventiilor civile, prestatorul isi pastreaza, in principiu, libertatea in ceea ce priveste organizarea si derularea activitatii contractate.
In raport de obligatiile asumate de reclamanta prin contract: de a juca handbal pentru echipa paratei (prestarea muncii), de a participa la toate jocurile, cantonamentele si antrenamentele echipei, de a se prezenta in caz de imbolnavire sau accidentare pentru tratament la medicul nominalizat de parata, de a participa sau sa colabora la toate actiunile sponsorului, de a fi la dispozitia paratei timp de 8 ore pe zi, 6 zile pe saptamana pentru diferite activitati, rezulta in mod evident raportul de subordonare fata de angajator, specific contractului de munca.
De asemenea, contractul incheiat intre parti cuprinde clauzele esentiale prevazute de art. 17 alin. 2 din Codul muncii, stabilind, printre altele, durata concediului, (20 de zile lucratoare in fiecare an), durata normala a muncii, salariul de baza (intitulat venit lunar) si alte elemente constitutive ale veniturilor salariale (primele stabilite prin regulamentul de ordine interioara) precum si clauza privind concedierea fara preaviz, din cauza unui motiv grav.
Ca urmare, in mod corect instanta de apel a retinut ca, in raport de clauzele contractuale, natura contractului incheiat intre parti este cea a unui contract de munca.
Neinregistrarea contractului la Inspectoratul Teritorial de Munca nu este in masura sa schimbe natura contractului, consecinta prevazuta de lege fiind doar raspunderea contraventionala a angajatorului.
Fata de aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a fost respins recursul si se va mentine hotararea atacata, ca fiind temeinica si legala.