Drept procesual fiscal
Competenta materiala
Competenta de prima instanta apartine tribunalului daca obiectul litigiului este anularea unor acte administrativ fiscale cu valoarea obligatiilor fiscale contestate sub 500.000 lei, fata de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004
Constata ca prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr.140/64/2009 in data de 20.02.2009 reclamanta SC M.I. SRL a solicitat in contradictoriu cu parata A.F. pt. M. anularea Deciziei nr. 70/18.09.2008 emisa de parata prin care i s-a respins contestatia impotriva Deciziei de impunere nr. 106/02.07.2008 si a actelor administrativ fiscale care au stat la baza emiterii deciziei de impunere si respectiv sa se dispuna anularea Deciziei de impunere nr. 106/02.07.2008, a Raportului de inspectie fiscala nr. 127/02.07.2008 prin care societatea a fost obligata la plata sumei de 105.624 lei reprezentand cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de societate, a sumei de 136.796 lei cu titlu de majorari de intarziere si a sumei de 17.053 lei cu titlu de penalizari de intarziere.
In motivarea cererii se arata ca pentru perioada cuprinsa intre 07.06.2002 si 31.12.2002 s-a implinit termenul de prescriptie de 5 ani, ca organul fiscal are obligatia de a instiinta contribuabilul in legatura cu actiunea de inspectie fiscala, ca inspectia fiscala a avut loc cu incalcarea dispozitiilor art.101, 102 si 104 din Codul de procedura fiscala, iar pe fond mentioneaza ca a produs paleti ca si suporti pentru alte ambalaje si nu ca ambalaj.
In drept, isi intemeiaza cererea pe dispozitiile art. 8 si 11 din Legea nr. 554/2004 si art. 91, 101, 102 si 104 din Codul de procedura fiscala.
La cerere sunt anexate inscrisuri: Decizia nr. 70/18.09.2008 emisa de parata, Decizia de impunere nr. 106/02.07.2008, Raportul de inspectie fiscala nr. 127/02.07.2008.
Printr-o cerere de completare a actiunii, reclamanta a solicitat si suspendarea executarii deciziei de impunere si a Raportului de inspectie fiscala pana la solutionarea prezentei actiuni, mentionand ca deja s-a inceput executarea silita impotriva sa.
La dosar a depus intampinare parata A.F.pt.M., invocand exceptia de necompetenta materiala a Curtii de Apel Brasov fata de suma contesttaa, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii.
La termenul de judecata din 11.03.2009 instanta a pus in discutia contradictorie a partilor exceptia de necompetenta materiala a Curtii de Apel ca instanta de fond in conformitate cu prevederile art. 137 alin.1 si 158 Cod procedura civila.
Reprezentanta reclamantei a solicitat respingerea exceptiei raportat la emitentul actului, o autoritate publica centrala.
Prin intampinare parata a sustinut admiterea exceptiei fata de dispozitiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 si fata de suma stabilita cu titlu de taxe si impozite prin deciziile atacate.
Deliberand cu prioritate asupra acestei exceptii, Curtea a retinut urmatoarele:
Actiunea are ca obiect anularea unei decizii prin care i s-a respins reclamantei contestatia impotriva unei decizii de impunere, respectiv a unui raport de inspectie fiscala prin care s-au stabilit in sarcina sa, obligatii de plata a unor taxe si respectiv majorari si penalitati de intarziere aplicate la aceasta suma.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 „litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pana la 500.000 de lei se solutioneaza in fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se solutioneaza in fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel”.
Analizand textul citat, se retine ca in privinta competentei materiale, legea stabileste doua tipuri de competenta in raport de natura juridica a actului administrativ atacat. Mai exact, daca actul are sau nu ca obiect taxe si impozite contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora sau cu alte cuvinte daca este vorba sau nu de un act administrativ fiscal. Daca nu este vorba de un act administrativ fiscal, competenta se stabileste in raport cu rangul local sau central, al autoritatii emitente. Daca obiectul litigiului il formeaza un act administrativ fiscal care are ca obiect taxe, impozite , contributii, competenta materiala va apartine instantei de contencios administrativ si fiscal a tribunalului sau curtii de apel dupa cum actul contestat priveste o valoare mai mica sau egala cu 500.000 lei ori o valoare mai mare de 500.000 lei.
In speta, reclamanta a solicitat anularea unor acte emise de Administratia Fondului pentru Mediu pentru o suma totala de 259.473 lei, reprezentand 105.624 lei cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de societate, suma de 136.796 lei majorari de intarziere si 17.053 lei cu titlu de penalitati de intarziere. Actele a caror anulare se cere sunt acte administrativ fiscale, competenta materiala se stabileste deci in functie de valoarea taxei ce formeaza obiectul litigiului. Valoarea contestata prin cererea de chemare in judecata am aratat ca este de 259.473 lei, deci sub 500.000 lei.
Raportat la valoarea obligatiei de plata la bugetul fondului pentru mediu ce formeaza obiectul litigiului, solutionarea pe fond a cauzei de fata este de competenta tribunalului.
Conform art. 158 Cod procedura civila, cand in fata instantei de judecata se pune in discutie competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanta competenta, ori daca este cazul un alt organ cu activitate jurisdictionala.
Potrivit art. 159 Cod procedura civila necompetenta este de ordine publica cand pricina este …2) de competenta unei instante de alt grad.
Constatand ca, competenta de prima instanta apartine tribunalului fata de obiectul litigiului – anularea unor acte administrativ fiscale si valoarea obligatiilor fiscale contestate sub 500.000 lei - Curtea in baza art. 137 alin. 1, art. 158 , 159 pct. 2 Cod procedura civila, vazand si prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, a admis exceptia de necompetenta materiala a Curtii de Apel Brasov in solutionarea prezentei cereri si a declinat competenta de solutionarea pe fond a prezentei cauze in favoarea Tribunalului Brasov (instanta de la sediul reclamantei; reclamanta a optat pentru instanta de la sediul sau si nu cea de la sediul paratei conform art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004).
Sentinta nr. 50/F/11.03.2009 - Sectia de contencios administrativ si fiscal