Sanctiunea nulitatii absolute a unei clauze contractuale pentru incalcarea unor dispozitii imperative impuse de ordinea juridica internationala.
Raportul dintre ordinea juridica internationala si cea interna au la baza coexistenta a doua ordini juridice distincte , iar influenta celei internationale se fundamenteaza pe cooperare.
Incheierea de acte aditionale la contractele individuale de munca intre Spitale si medicii rezidenti in baza OUG 259/2000 reprezinta o incalcare a libertatii de circulatie a persoanelor , instituita de art. 2 din Protocolul „ la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatii fundamentale, ratificat de Romania prin L 30/18.05.94 si drept consecinta exonereaza angajatul de executarea clauzei contractuale constand in plata 36 salarii medii pe economie din momentul renuntarii la post.
Prin sentinta civila nr.1036/2007 a Tribunalului Covasna a admis exceptia nulitatii absolute partiale a actului aditional cu nr.1525/13.04.2000 incheiat la contractul de munca nr.59/2000 perfectat de parti, in ceea ce priveste clauza inscrisa la articolul 1 din act si in consecinta a constatat ca fiind nula absolut respectiva clauza. A respins, ca neintemeiata, cererea formulata de reclamantul Spitalul Judetean „ Dr. Fogolyan Kristof ” Sf. Gheorghe in contradictoriu cu parata Alexandru Mihaela Ariana. Reclamantul a fost obligat sa-i plateasca paratei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecata.
Intre partile litigante s-a incheiat un contract individual de munca cu nr. 59/4.04.2000 , pe o durata nedeterminata, in care se mentioneaza ca parata urma sa ocupe postul de medic rezident an I la Spitalul Judetean „Dr. Fogolyan Kristof” Sf. Gheorghe.
Prin actul aditional la contractul individual de munca incheiat la data de 13.04.2000 parata in calitate de medic rezident s-a obligat sa functioneze ca specialist pe post pe o perioada de minimum 5 ani de la obtinerea specialitatii, in caz contrar urmand a restitui spitalului o suma echivalenta cu 36 de salarii medii pe economie din perioada renuntarii.
Prin comunicarea cu nr. 5/12.01.2005 Directia de Sanatate Publica Covasna o instiinta pe parata ca prin Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 1640/2004 a fost confirmata ca specialist – specialitatea medicina de laborator , urmand ca salarizarea si incadrarea sa se faca cu data de 01.04.2005.
Ulterior datei de mai sus parata a demisionat, sens in care Spitalul Judetean „Dr. Fogolyan Kristof” Sf. Gheorghe a emis Dispozitia cu nr. 176/28.03.2005, prin care i-a desfacut contractul de munca , in temeiul art. 79 al.7 C.M.
Clauza cuprinsa in actul aditional instituie obligativitatea stabilirii domiciliului si incalca drepturile cetatenilor la libera circulatie si miscare , drept care este prevazut in Conventiile internationale la care Romania este parte.
Impotriva sentintei a formulat recurs reclamantul Spitalul Judetean ”Dr. Fogolyan Kristof” Sf. Gheorghe , in termen.
In motivele de recurs se invoca urmatoarele:
- a fost solutionata gresit exceptia nulitatii absolute partiale a actului aditional 1525/13.04.2000;
Actul aditional la Contractul individual de munca are menirea de a modifica sau completa contractul initial. Fiind semnat de catre ambele parti, exprima vointa lor, liber asumata, de a modifica clauzele initiale ale contractului individual de munca. Din moment ce dispozitiile art.3 din O.U.G. nr.529/2000 nu au fost declarate neconstitutionale, ci doar modificate prin prevederile O.U.G. nr.58/19.04.2001 nu se poate sustine ca Actul aditional cuprinde dispozitii care incalca dispozitii legale imperative privitoare la drepturile fundamentale ale omului, respectiv la dreptul la munca si libertatea muncii si dreptul la libera circulatie a persoanelor.
De asemenea, admiterea exceptiei nulitatii absolute partiale ale Actului aditional pe motivul ca s-au incalcat prevederile art.3 din Codul muncii nu este temeinica datorita faptului ca profesia si locul de munca au fost liber alese de dr. Almas si nu impuse de catre Spital.
- solutionarea in fond a cauzei este gresita deoarece se fundamenteaza pe o perceptie eronata a obiectului cauzei. In speta, actiunea reclamantului se bazeaza pe neexecutarea totala a prevederilor contractului individual de munca care se transforma intr-o obligatie de desdaunare in sarcina paratului, si nu pe producerea unui prejudiciu patrimonial de catre parata.
- a fost incalcat principiul aplicarii legii civile in timp.
Respingerea O.U.G. nr. 259/2000 intervenita in data 26.04.2001 nu poate avea efecte retroactive si nu poate modifica raporturile juridice nascute sub incidenta O.U.G. nr. 259/2000.
Analizand motivele de recurs instanta constata ca nu sunt fondate.
Particularitatea spetei rezulta din invocarea de catre parata a exceptiei nulitatii absolute partiale a actului aditional la contractul individual de munca cu privire la clauza contractuala inserata la art 1 din contractul individual de munca exceptie care a fost corect solutionata de instanta de fond.
Se constata ca, prin actul aditional la art.1 se retine obligatia rezidentului de a activa pe post ca medic specialist 5 ani de la obtinerea specializarii, in caz contrar va restitui unitatii sanitare reclamante o suma echivalenta cu 36 de salarii medii pe economie din perioada renuntarii.
Indisolubil legata de aceasta clauza este cea de la art.2 din actul aditional care constituie motivul nulitatii invocate cu privire la prima clauza.
Astfel s-a prevazut la art.2 ca medicul rezident „isi va stabili domiciliul in judetul Covasna in termen de 3 luni, in caz contrar intervine sanctiunea anularii confirmarii in rezidentiat si implicit desfacerea contractului de munca”.
Este evidenta legatura dintre cele doua clauze deoarece prima clauza (art.1) nu s-ar putea activa decat daca cea de-a doua (art.2) ar fi respectata.
Curtea apreciaza ca dintre toate argumentele juridice folosite de instanta de fond in admiterea acestei nulitati absolute, rezolvata in cauza este incalcarea la incheierea actului aditional a normei imperative prevazute de art. 2 din Protocolul 4 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale care instituie libertatea de circulatie stabilind ca „oricine se gaseste in mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul sa circule in mod liber si sa-si aleaga in mod liber resedinta sa”. Romania a ratificat acest protocol prin Legea nr.30/18.05.1994.
Este adevarat ca aceasta libertate are prevazute in acelasi articol si restrangeri insa acestea sunt prevazute de lege si trebuie sa fie justificate de interesul public intr-o societate democratica, ele constituind masuri necesare pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora. Ori, in speta de fata nu se poate aplica o astfel de restrangere de la exercitarea dreptului la libertatea de circulatie descris de art.2 alin.1 din Protocol.
Este de observat ca raportul dintre ordinea juridica internationala si ceea interna are la baza ideea de coexistenta a doua ordini juridice distincte, iar influenta celei internationale se fundamenteaza pe cooperare.
Asadar norma dreptului intern nu trebuie sa contravina normei dreptului international, ori in speta prin incheierea actului aditional prin care s-a instituit obligatia medicului rezident de a-si stabili domiciliul in localitatea in care se afla spitalul la care va lucra ca medic specialist sub sanctiunea anularii confirmarii in rezidentiat si a contractului individual de munca, a fost incalcata aceasta libertate recunoscuta international prin art.2 alin.1 din Protocolul nr.4 la C.E.D.O.
Fiind incalcate aceste dispozitii imperative opozabile si legislatiei interne din momentul ratificarii protocolului de catre Romania, moment ce este anterior incheierii actului aditional, sanctiune care opereaza asupra actului juridic este nulitatea absoluta.
Pentru aceste considerente instanta retine ca neintemeiata critica recurentei fata de solutionarea exceptiei nulitatii absolute actului aditional la contractul individual de munca.
Constatata fiind nulitatea absoluta a clauzei inscrise in art.1 din actul aditional 1525/2000, efectele acesteia se produc in sensul desfiintarii retroactive a clauzei potrivnice, respectiv nu mai poate fi activata clauza inserata la art.1 din actul aditional.
Drept consecinta si al doilea motiv de recurs ce vizeaza solutionarea in fond a actiunii in plata despagubirilor nu este intemeiat, in conditiile date, aceasta nemaiavand suport juridic.
Sustinerea recurentei ce vizeaza respectarea principiului neretroactivitatii legii care a abrogat O.U.G. 259/2000 cat si argumentele acesteia care tin de aplicarea legii civile in timp sunt corecte , insa nu pot atrage admiterea recursului si modificarea sentintei deoarece, in aceasta speta aceste critici presupuneau o analiza in fond a cererii de chemare in judecata intemeiata pe un act aditional la contractul individual de munca care nu a fost anulat.
In situatia suprimarii izvorului juridic al pretentiilor deduse judecatii respectiv a actului aditional nu pot fi analizate aceste aspecte.
Decizia civila 965/M din 19 decembrie 2007 –red. A.P.