Cheltuieli de judecata . Diminuarea acestora ca urmare a disjungerii cererii de chemare in judecata si trimiterea la o instanta diferita.
Asupra recursului de fata :
Constata ca , prin sentinta civila nr. 594/2006 , Tribunalul Brasov a respins cererea formulata de reclamanta, in contradictoriu cu parata B.E. SA si a obligat reclamanta sa plateasca paratei suma de 23.151,63 RON , cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta , instanta a retinut urmatoarele :
La data de 17.05.2001 , reclamanta a fost numita in functia de Presedinte al Consiliului de Administratie al E.SA pe o durata de 4 ani, asa cum rezulta din Hotararea Adunarii Generale a Actionarilor E.
Prin Hotararea Adunarii Generale Ordinare a Actionarilor din data de 22.03.2005 , reclamanta a fost revocata din functia de Presedinte a Consiliului de Administratie al E. SA
Potrivit art. 45 alin . 2 din CCM E. SA „ salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor , beneficiaza de masuri active de combatere a somajului precum si de compensatii din partea spcietatii.
Asadar , pentru a fi acordate retributiile suplimentare solicitate de reclamanta, este necesara intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii :petentul sa fie salariat ; acesta sa fi fost concediat ; concedierea sa sa fi avut loc pentru motive ce nu tin de persoana sa.
Instanta a constatat ca reclamanta a fost salariata la E. SA, avand in vedere dispozitiile speciale ale Legii nr. 58/1998 ( art. 37 alin . 1).
Aceasta calitate a fost dobandita in mod exclusiv in temeiul legii bancare , intre parti neexistand un contract individual de munca.
In ceea ce priveste cea de a doua conditie ceruta de textul de lege mentionat anterior , instanta retine ca reclamanta nu a fost concediata , ci revocata dint-o functie de conducere si anume din functia de Presedinte a Consiliului de Administratie al E. SA.
Revocarea reclamantei s-a facut in baza dispozitiilor Legii nr. 96/2000 a E. SA si a Statutului angajatorului , dispozitii derogatorii de la normele de drept comun , astfel incat nu sunt aplicabile in speta dispozitiile imperative privind concedierea , prevazute de Codul Muncii.
In consecinta , nefiind in prezenta unei concedieri , nu sunt intrunite cumulativ in cauza conditiile prevazute de art. 45 alin . 2 din CCM al E. SA, pentru acordarea drepturilor de natura salariala, reprezentand contravaloarea a 4 retributii brute lunare.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta, in termen. In motivele de recurs se invoca urmatoarele :
1.Instanta de fond a interpretat eronat dispozitiile legale in sensul ca n mod gresit a retinut ca reclamanta a dobandit calitatea de salariat in baza legii bancare.
In mod legal „ nu exista calitate de salariat in afara codului muncii”. In fapt Legea 58/1998 – legea bancara , prin art. 37 alin. 1 stabileste numai conditiile prealabile pe care o persoana trebuie sa le indeplineasca pentru a putea exercita functia de conducator al societatii , respectiv calitatea de salariat si respectiv si membru al consiliului de administratie.
2.Se sustine ca in perioada 5.03.2001 – 23.03.2001 , asa cum rezulta si din cartea de munca , recurenta reclamanta a functionat ca simplu salariat al angajatorului pe baza unui contract individual de munca .
In ceea ce priveste existenta contractului individual de munca , in mod netemeinic si nelegal instanta nu a luat in considerare prevederile Codului Muncii care la art. 16 alin . 2 stipuleaza ca : „ In situatia in care contractul individual de munca nu a fost incheiat in forma scrisa, se presupune ca a fost incheiat pe o durata nedeterminata , iar partile pot face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba. Recurenta considera ca a facut aceasta dovada prin HG AGA din care rezulta ca, „ membrii Consiliului de Administratie din Conducere vor beneficia de drepturile si facilitatile prevazute prin Contractul Colectiv de Munca pentru personalul societatii”.
In baza art. 10 Codul Muncii , prestatiile de munca efectuate in calitate de salariat cu functia de presedinte executiv au fost remunerate lunar. Acest aspect nu a fost luat in considerare de instanta.
4. Instanta nu a tinut cont ca reclamanta a facut dovada peremtorie a existentei contractului individual de munca prin inscrierile efectuate de angajator in cartea de munca , insa obligatia incheierii acestui contract in forma scrisa revenea angajatorului potrivit art. 16 alin . 1 din Codul Muncii..
5. Existand un contract individual de munca , incetarea contractului individual de munca incepand la 5.03.2001 nu putea avea loc decat in conditiile stabilite de Codul Muncii.
Prin urmare , instanta in mod nelegal nu a constatat ca reclamanta se afla in situatia unei desfaceri ilegale a contractului individual de munca. Considera ca masura dispusa de societate este o dovada a discriminarii de ordin politic la care a fost supusa .
6. In mod nelegal , instanta de fond a dispus obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu avocatial conform facturii 1353196/2005. Aceasta factura reprezenta onorariul avocatial pentru intreaga cerere de chemare in judecata cu toate petitele , fara a tine cont ca a intervenit disjungerea . Solicita sa se aplice dispozitiile art. 274 alin . 3 Cod procedura civila.
7. Hotararea pronuntata incalca dispozitiile art. 261 alin . 1 pct. 2 Cod procedura civila , in sensul ca nu au fost consemnate prezenta si sumele avocatilor , desi reclamanta nu a fost prezenta personal la dezbaterile cauzei s-a consemnat ca ar fi fost prezenta.
Hotararea nu contine motivele reale de fapt si de drept pentru care i s-au respins pretentiile.
Se solicita admiterea recursului , casarea sentintei .
Intimata a formulat intampinare solicitand respingerea recursului.
Analizand motivele de recurs formulate , instanta a retinut ca nu atrag casarea sentintei asa cum solicita recurenta in finalul motivelor de recurs , deoarece
In baza art. 81 alin . 1 din Legea 168/1999 ce constituie lege speciala in solutionarea conflictelor si litigiilor de munca fata de Codul de procedura civila care este legea generala , casarea cu trimitere este posibila , exclusiv , numai in cele doua situatii de exceptie ( solutionarea cauzei de instanta de fond s-a facut cu incalcarea prevederilor legale referitoare la competenta , judecata in fond a avut loc in lipsa partii care nu a fost legal citata).
In speta nu sunt aplicabile aceste dispozitii , astfel ca instanta de recurs nu va admite cererea recurentei de a casa sentinta de fond.
Fata de motivele de recurs invocate , instanta analizandu-le si prin prisma art. 304 1 Cod procedura civila constata ca acestea sunt intemeiate numai in ceea ce priveste cuantumul cheltuielilor de judecata.
Motivele de recurs care vizeaza natura raporturilor de munca , faptul ca recurenta considera ca in speta opereaza efectele unui contract de munca , respectiv consecintele unei concedieri prevazute de Codul Muncii , nu sunt intemeiate.
In ciuda celor invocate de recurenta, instanta de fond a solutionat cererea interpretand corect dispozitiile legale invocate , iar hotararea pronuntata contine motivele de fapt si de drept pentru care pretentiile reclamantei au fost gasite neintemeiate.
Pretentiile reclamantei se fundamenteaza pe dispozitiile art. 45 alin . 2 Contractul Colectiv de Munca. Acordarea acestor compensatii banesti pretinse de reclamanta recurenta ar fi intemeiate daca salariatul si-ar fi pierdut aceasta calitate ca urmare a manifestarii de vointa a angajatorului si daca ar fi in situatia unei concedieri pentru motive neimputabile salariatului .
Desi motivele de recurs sunt in nr. de 22 ( instanta de recurs le-a prezentat mai concis) scopul acestora este unul , respectiv dovedirea existentei unui contract de munca intre parti incheiat in baza Codului Muncii cu considerentele prevazute de Codul Muncii in cazul concedierii pentru motive neimputabile salariatului .
Instanta de recurs constata ca starea de fapt si de drept invocata de reclamanta este corect retinuta de instanta de fond.
Calitatea de salariat a reclamantei a fost dobandita de acesta ca urmare a numirii in functia de presedinte al Consiliului de Administratie , in baza art. 25 din legea 58/1998 .
Nu exista un contract individual de munca incheiat in scris intre parti, in conditiile celor invocate de recurenta.
Aceasta sustine ca a facut dovada peremtorie a existentei contractului individual de munca prin inscrierile efectuate de angajator in Contractul de Munca incepand cu 5.03.2001 , insa inscrierile din cartea de munca dovedesc contrariul. Calitatea de salariat potrivit mentiunii din cartea de munca nu rezida dintr-un contract individual de munca . exista mentiunea conform careia la 5.03.2001 , in baza HAG 34/5.03.2001 a fost numita Presedinte al E. SA , devenind salariat al acesteia prin efectul art. 25 din Legea 58/1998.
Prin urmare , in lipsa unui contract individual de munca scris , raporturile de munca dintre parti sunt atipice.
Intr- adevar pierderea de catre recurenta a calitatii de Presedinte al Consiliului de Administratie a determinat incetarea de drept a raportului de munca atipic.
Este vorba de respectarea principiului simetriei actelor juridice.
Calitatea de salariat a dobandit-o ca efect al legii speciale , iar pierderea calitatii de salariat are loc odata cu revocarea reclamantei din functie , ce s-a produs in baza art. 6 alin . 3 din Legii 96/2000 , art. 72 din Legea 31/90.
Fata de aceste dispozitii speciale nu se poate retine in lipsa unui contract individual de munca existenta unui raport de munca intre parti guvernat de normele Codului Muncii. Instanta nu poate pronunta o hotarare care sa tina loc unui contract individual de munca. Prin admiterea pretentiilor reclamantei s-ar recunoaste existenta unui contract individual de munca ceea ce , de fapt , nu exista incheiat intre parti.
In speta s-a retinut corect ca a intervenit o incetare de drept a raportului de munca si nu o concediere din motive neimputabile salariatului in conditiile Codului M uncii , deoarece nu s-au aplicat in speta nici dispozitiile art. 73 , 74 Codul Muncii.
Chiar recurenta recunoaste in notificarea depusa ca este vorba de o incetare de drept a raportului de munca ca efect a revocarii mandatului . In consecinta temeiul de drept invocat de recurenta reclamanta pentru sustinerea pretentiilor , respectiv art. 67 Codul Muncii nu este aplicabil.
Invocarea de catre recurenta a revocarii din functie pe considerente politice ce ar atrage si o discriminare a acesteia pe criterii politice nu este probata si nici dovedita in prezenta cauza si , pe de alta parte , excede obiectului dedus judecatii , partea supusa unor astfel de operatiuni discriminatorii , in situatia in care dovedeste temeinicia lor , avand posibilitatea despagubirii conform dispozitiilor OG 137/2000.
In speta nu se poate retine ca instanta nu s-a pronuntat asupra capatului de cerere in ceea ce priveste ilegalitatea savarsita de intimata prin incalcarea art. 5 Codul Muncii , referitor la discriminare.
Aceasta de fapt nu este o cerere separata si reprezinta temeiul de fapt si de drept pentru petitul 3 al cererii introductive prin care reclamanta solicita obligarea intimatei la plata a 700.000 RON daune interese pentru discriminare , ori cu acest capat de cerere Tribunalul Brasov ca efect al stramutarii nu a fost investit , existand incheierea de disjungere pronuntata in 7.10.2005 de Tribunalul Bucuresti prin care s-a dispus solutionarea primului capat de cerere , cel cu care a fost investit Tribunalul B., de capetele II si III ale cererii cu care a fost investita sectia comerciala a Tribunalului Bucuresti.
Singurul motiv de recurs admisibil este cel privitor la cuantumul cheltuielilor de judecata stabilite in sarcina reclamantei ca efect al respingerii pretentiilor din primul capat de cerere care a ramas spre solutionare la Tribunalul Bucuresti – sectia Conflicte de Munca in urma disjungerii si ulterior a fost solutionat de Tribunalul B , ca efect al stramutarii pricinii.
Se constata intr-adevar ca intimata a incheiat contractul de asistenta juridica 33/1.08.2005 , iar obiectul acestui contract l-a reprezentat cererea in pretentii formulata de reclamanta in cuantum total de 11.044.4000.000 lei si daune interese pentru discriminare de 700.000 RON , onorariul mentionat in factura fiscala 1353196/23 .08.2005 reprezinta contravaloarea serviciilor de asistenta pentru toate pretentiile deduse judecatii , conform contractului de asistenta 33/1.08.2005 . In speta , insa , operand disjungerea , instanta de fond a respins cererea reclamantei , respectiv pretentiile de la primul capat de cerere , nefiind investita si cu celelalte pretentii .
Acordand cheltuieli de judecata integral a acordat mai mult decat s-a cerut admitand involuntar ca si celelalte pretentii disjunse ar fi fost respinse desi nu constituiau obiect al judecatii cu care a fost investit Tribunalul B..
In mod echitabil , cheltuielile de judecata se acorda raportat la pretentiile deduse judecatii. Prin aplicarea art. 274 Cod procedura civila , instanta de fond trebuia sa stabileasca cheltuieli de judecata in favoarea paratei raportat la pretentiile reclamantei care au fost respinse.
Fara a se intelege aplicarea art. 274 alin .3 Cod procedura civila in speta , nefiind vorba de micsorarea onorariului avocatului , instanta de recurs a considerat ca cheltuielile de judecata in sarcina reclamantei trebuie sa priveasca doar solutionarea pretentiilor din primul petit al cererii. Asadar , in baza art. 304 pct. 6 , 304 1 Cod procedura civila raportat la art. 312 alin . 3 Cod procedura civila , instanta va admite in parte recursul reclamantei doar cu privire la cheltuielile de judecata stabilite in sarcina acestuia de catre Tribunalul Brasov si va modifica in parte sentinta conform celor din dispozitiv , stabilind cuantumul cheltuielilor prin impartirea sumei totale de 23.151,63 ROPN ce reprezinta onorariu avocat pentru toate cele trei capete de cerere existente inainte de incheierea de disjungere a capetelor de cerere la numarul capetelor de cerere , rezultand suma de 7.717 RON ( 23.151,63 RON : 3)
Parata va avea posibilitatea ca la solutionarea celorlalte doua capete de cerere cu care a fost investit Tribunalul B. – sectia comerciala , in cazul respingerii acestora sa isi valorifice diferenta onorariului de avocat incasat in baza contractului 33/2005 si respectiv facturii 1353196/2005.
Instanta de recurs fata de admiterea acestui motiv de recurs nu va acorda cheltuieli de judecata recurentei deoarece , din imputernicirea avocatiala depusa in recurs , rezulta ca s-a incheiat contractul de asistenta 195098/11.10.2006 , dar nu s-a dovedit cuantumul onorariului de avocat primit in baza acestui contract.
Inscrisurile depuse in cadrul recursului ca fiind dovezi pentru justificarea onorariului de avocat privesc alte contracte de asistenta , distincte de cel incheiat in recurs , drept pentru care cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecata in recurs va fi respinsa ca nedovedita. ( Decizia civila nr.389/R din 13 noiembrie 2006 )