Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Contencios fiscal. Control vamal ulterior efectuat in baza art. 61 alin. 1 din Legea 141/1997 privind codul vamal al Romaniei – termenul legal de stabilire a dobanzilor si penalitatilor pentru diferentele constatate. Decizie nr. 135/R din data de 24.05.2006
pronunțată de Curtea de Apel Brasov

Contencios fiscal. Control vamal ulterior efectuat in baza art. 61 alin. 1 din Legea 141/1997 privind codul vamal al Romaniei – termenul legal de stabilire a dobanzilor si penalitatilor pentru diferentele constatate.

Prin sentinta civila nr. 19/C/AF/7.02.2006 a Tribunalului Brasov, sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, a fost respinsa actiunea reclamantei SC „M.T.I. I.” S.R.L.. Brasov in contradictoriu cu intimatele Directia Generala a Finantelor Publice Brasov si Directia Regionala Vamala Brasov, avand ca obiect anularea deciziei nr. 313 din 16 noiembrie 2005 si a proceselor verbale nr. 1140, 1141 din 4 octombrie 2005 emise de intimate.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, in anul 2004, reclamanta SC „M.T.I. I.” SRL Brasov a importat sub regim vamal de perfectionare activa cu suspendare, materii prime si materiale, in baza Declaratiei vamale de import nr. 47710 din 16 septembrie 2004.
Pentru produsele compensatoare exportate organele vamale au verificat indeplinirea criteriului de origine conform Protocolului din 27 decembrie 2001 referitor la definirea notiunii de produse originare si metodele de cooperare administrativa, anexa la Acordul European, instituind o asociere intre Romania, pe de o parte si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora pe de alta parte, ratificat prin OUG nr. 192/2001 pentru care s-a eliberat dovada originii.
Pentru aceste produse, exportate, in obtinerea carora s-au utilizat materialele neoriginare importate in regim vamal suspensiv, se datoreaza taxe vamale si comisionul vamal, la data efectuarii exportului de produse compensatoare, fapt necontestat in vederea incasarii taxelor vamale si comisionului vamal aferente materialelor neoriginare incorporate in produsele compensatoare exportate in cadrul controlului ulterior organele vamale au intocmit actele constatatoare nr. 4079 si 4080 din 14 octombrie 2005, stabilind diferenta de taxe vamale in cuantum de 3039 RON si comision vamal in suma de 102 RON, sume care nu sunt contestate, fiind achitate de reclamanta fara obiectiuni.
Totodata, conform proceselor – verbale nr. 1140 si 1141 din 14.10.2005 autoritatea vamala a calculat dobanzi de intarziere in cuantum de 737 RON si penalitati de intarziere in suma de 245 RON, pentru perioada 21 septembrie 2004 la care s-a intocmit declaratia vamala, pana la 14.10.2005 la care s-a facut plata diferentelor de taxe si comision vamal.
Reclamanta contesta aceste accesorii pe motiv ca a achitat diferentele la data la care acestea au devenit certe si lichide, respectiv 14 octombrie 2005, cand au fost intocmite actele contestatoare.
Obiectiunile reclamantei sunt nejustificate si au fost inlaturate, avand in vedere urmatoarele considerente:
Reclamanta a fost titulara unui regim vamal suspensiv de perfectionare activa, reglementat de art. 111 Cod vamal, constand in suspendarea pe teritoriul Romaniei a unor operatiuni de transformare, prelucrare a marfurilor importate, daca ele sunt exportate in afara Romaniei sun forma de produse compensatoare. Marfurile importate nu au beneficiat de origine comunitara in sensul Protocolului mentionat mai sus, intrucat nu au fost importate din tari membre ale Uniunii Europene. Pentru produsele compensatoare, obtinute in urma procesului de perfectionare, care au fost exportate, s-a eliberat dovada de origine.
Potrivit art. 15 din Protocol, pentru materialele neoriginare folosite la fabricarea produselor originale din Comunitate, nu se beneficiaza de exceptare de la plata taxelor vamale.
In ceea ce priveste cuantumul si data de la care curg dobanzile si penalitatile la creanta principala, art. 148 din Codul vamal stipuleaza ca, drepturile de import se stabilesc pe baza elementelor de taxare din momentul nasterii datoriei vamale, iar conform art. 158 alin. 1 si 2 din acelasi cod vamal, debitorul datoriei vamale ia cunostinta despre cuantumul datoriei din momentul acceptarii si inregistrarii declaratiei vamale, in speta datele de 17 septembrie si respectiv 21 septembrie 2004.
Creanta principala insusita si platita de reclamanta fiind calculata de la data exportului, de la aceasta data se datoreaza si accesoriile care au fost corect calculate in temeiul art. 109 alin. 2 si art. 114 din Codul de procedura fiscala.
Avand in vedere aceste considerente, instanta a respins actiunea reclamantei ca neintemeiata.
Impotriva sentintei primei instante a declarat recurs reclamanta S.C. „M.T.I. I.” S.R.L. Brasov, iar in dezvoltarea motivelor de recurs arata ca nu datoreaza penalitati si majorari de intarziere pentru perioada in care s-a depus decontul justificativ si data cand organul vamal a incheiat actul constatator. Orice taxa vamala se calculeaza doar in baza unui document de stabilire, in speta actul constatator, prin care se individualizeaza obligatia de plata. Obligatia de plata a drepturilor vamale nefiind determinata decat la data actului constatator nu era certa, lichida si exigibila, nefiind determinata decat la data actului constatator.
Se mai arata ca, chiar daca s-ar accepta perioada pentru care s-au calculat penalitatile si majorarile acestea nu au fost corect calculate.
Analizand actele si lucrarile dosarului de fond, raportat la sentinta atacata si la motivele invocate de recurenta, se constata ca prima instanta a retinut gresit situatia de fapt si de drept dedusa judecatii, pronuntand o sentinta nelegala si netemeinica.
In motivele de recurs reclamanta recurenta sustine ca nu datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere, iar in situatia in care le-ar datora, calcul acestora nu este corect efectuat.
Sustinerile recurentei sunt fondate, deoarece prima instanta a retinut ca reclamanta datoreaza dobanzi si penalitati care au fost corect calculate, fara insa a avea in vedere dispozitiile legale aplicabile in cauza si fara a stabili, pe baza unei expertize contabile, ca proba concludenta cauzei, daca cuantumul dobanzilor si penalitatilor este corect calculat.
Deoarece dispozitiile art. 61 alin. 3 din Codul vamal au fost abrogate prin Legea nr. 174/17 mai 2004, prima instanta trebuia sa aiba in vedere in ceea ce priveste dobanzile, dispozitiile art. 116 alin. 2 lit.a din Codul de procedura fiscala care prevad ca pentru diferentele de impozite, taxe, contributii, precum si cele administrate de organele vamale, stabilite de organele competente, dobanzile se datoreaza incepand cu ziua imediat urmatoare scadenta impozitului, taxei sau contributiei pentru care s-a stabilit, diferenta, pana la data stingerii acesteia inclusiv.
In aceste conditii prima instanta pentru a putea aprecia ca dobanzile au fost corect calculate trebuia sa se edifice, pe baza unei expertize contabile, cu privire la data cand a fost scadenta taxa vamala initiala si cu privire la data platii diferentei, interval de timp in care trebuia calculate dobanzile.
In ceea ce priveste penalitatile, prima instanta trebuia sa aiba in vedere art. 121 alin. 1 din Codul de procedura fiscala care prevad ca plata cu intarziere a obligatiilor fiscale se sanctioneaza cu o penalitate de intarziere de 0, 6 % pentru fiecare luna si/sau pentru fiecare fractiune de luna de intarziere, incepand cu data de intai a lunii urmatoare scadentei acestora pana la data stingerii acestora inclusiv.
Penalitatile de intarziere nu inlatura obligatia de plata a dobanzilor.
De asemenea, prima instanta trebuia sa aiba in vedere la calculul dobanzilor si penalitatilor dispozitiile art. 109 alin. 1 li alin. 2 lit. a si b din Codul de procedura fiscala care reglementeaza termenele de plata.
Fata de aceste considerente s-a putut constata ca prima instanta desi a apreciat ca dobanzile si penalitatile sunt cuvenite si au fost corect calculate, nu s-a bazat pe probe concludente care sa justifice aceasta apreciere, probe care puteau fi administrate numai in fata instantei de fond, ceea ce a determinat casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.

(Decizia nr. 135/R din 24 mai 2006)

Sursa: Portal.just.ro