Scutirea la plata taxelor vamale si a T.V.A.
Interpretarea normelor de tehnica legislativa cuprinse in
Constitutia Romaniei si in Legea nr. 24/2000.
Prin sentinta civila nr. 1051 din 27 octombrie 2005, pronuntata in dosarul nr. 1427/2005, Tribunalul Covasna a admis actiunea in contencios fiscal, astfel cum a fost precizata, formulata de reclamanta S.C.”C” S.R.L. in contradictoriu cu paratele D.G.F.P. Covasna si D.R.V. Brasov si in consecinta: a anulat decizia nr. 132/2005, a admis contestatia si a anulat procesul – verbal de control nr. 33/2005 cu actele subsecvente.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca, potrivit art. 1, art. 8 si art. 18 din Legea nr. 554/2004, actiunea este intemeiata.
La datele de 14.06.2000 si 30.08.2000, S.C.”C.” S.R.L. a importat trei loturi de marfa, potrivit declaratiilor vamale de import 6859, 16863 si 10369, pentru care a obtinut scutirea de plata a obligatiilor vamale aferente.
In urma controlului ulterior efectuat, in conditiile art. 61 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei, la 7.04.2005 de organele vamale ale paratei D.R.V. Brasov, s-a instrumentat procesul – vamal de control nr. 33 din 8.04.2005, retinandu-se ca pentru cele trei operatiuni de import societatea a beneficiat nelegal de scutirea de plata a taxelor vamale si TVA, deoarece Legea nr. 133/1999 a fost abrogata prin O.U.G. nr. 17/2000, incepand cu data de 15.03.2000.
Astfel, s-au calculat obligatiile fiscale aferente respectivelor importuri constand in : 221.321.393 lei taxe vamale, 560.296.981 lei TVA, 1.329.330.946 lei dobanzi si 226.229.844 lei penalitati de intarziere, totalizand 2.337.179.164 lei.
Reclamanta a contestat procesul – verbal de control, aratand ca nu datoreaza obligatiile de plata retinute in sarcina sa, deoarece Legea nr. 133/1999 era in vigoare la data efectuarii celor trei importuri de marfa.
Parata D.G.F.P. Covasna prin decizia nr. 132 din 10.06.2005 a respins contestatia formulata in considerarea imprejurarii ca actul normativ care reglementeaza facilitatile vamale, respectiv Legea nr. 133/1999, a fost abrogata prin O.U.G. nr. 17/2000, incepand cu 15.03.2000.
Criticile de nelegalitate si netemeinicie ale reclamantei sunt justificate.
Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, la art. 22
dispune scutirea de plata taxelor vamale pentru masini, utilaje etc. importate in vederea dezvoltarii activitatii proprii.
In temeiul acestei reglementari, reclamanta a beneficiat de scutirile de plata la data acordarii liberului de vama, respectiv 14.06.2000 si 30.08.2000 cand Legea nr. 133/1999 era in vigoare.
O.U.G. nr. 17/2000 privind taxa pe valoare adaugata, prevazuta a intrat in vigoare la data de 15.03.2000, prin art. 37 prevede in mod expres abrogarea art. 22 si art. 25 din Legea nr. 133/1999.
Aceasta ordonanta de urgenta a fost aprobata prin Legea nr. 76/2000 a bugetului de stat pe 2000, care la art. 8, modifica art. 37 din ordonanta si statueaza ca, data intrarii in vigoare este 15.03.2000 iar printre actele normative enumerate ca abrogate nu se numara si Legea nr. 133/1999.
Asadar, legiuitorul a inteles sa reactiveze aceasta lege, ceea ce este admisibil, fiind vorba de o ordonanta de urgenta a carei operare in timp este conditionata de aprobarea ei prin lege, conform prevederilor art. 115 alin. 7 si alin. 8 din Constitutia Romaniei.
Abrogarile de acte normative prin ordonante de urgenta, cum este situatia din speta, nu au un caracter definitiv.
Daca legea de aprobare a ordonantei aduce modificari, inclusiv in planul abrogarilor exprese de acte normative, acestea devin definitive si intra sub incidenta art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 – republicata in anul 2004 - privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, in sensul reactivarii actului normativ abrogat prin respectiva ordonanta.
Sustinerea ca abrogarea art. 22 din Legea nr. 133/1999 a avut loc si prin O.U.G. nr. 215/1999 este nefondata, intrucat aceasta abrogare a fost respinsa prin legea de aprobare.
Impotriva sentintei au declarat recurs paratele, dup cum urmeaza:
D.R.V. a invocat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, solicitand modificarea sentintei, in sensul respingerii actiunii.
In dezvoltarea motivului de recurs s-a aratat, in esenta, ca interpretarea instantei de fond potrivit careia prin art. 8 din Legea nr. 76/2000 ar fi fost abrogata norma de abrogare a art. 22 din Legea nr. 133/1999 si, pe cale de consecinta, acest articol ar fi reintrat in vigoare contravine prevederilor art. 62 alin. 2 din Legea nr. 24/2000.
Abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin aprobarea unui act de abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial.
Intentia legiuitorului in formularea art. 8 din Legea nr. 76/2000 nu a fost aceea de a reintroduce in vigoare prevederile art. 22 din Legea nr.
133/1999, aceasta intentie fiind materializata in mod imperativ in redactarea si aprobarea O.U.G. nr. 297/2000.
D.G.F.P. COVASNA a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand art. 304 pct. 9 cod procedura civila.
In motivarea recursului s-a aratat ca intimata reclamanta a beneficiat in mod eronat de scutirea la plata taxelor vamale si a T.V.A. pentru bunurile ce au facut obiectul operatiunilor de import consemnate in declaratiile vamale de import nr. I 6859/14.06.2000, nr. I 6863/14.06.2000 si nr. I 10369/30.08.2000, intrucat art. 22 din legea nr. 133/1999 era abrogat la data de 15.03.2000, conform art. 37 din O.U.G. nr. 17/2000.
Abrogarea art. 22 si 25 din Legea nr. 133/1999 are caracter definitiv incepand cu data de 1.01.2000, facilitatile prevazute de Legea nr. 133/1999 fiind reintroduse abia prin aprobarea O.U.G. NR. 297/31.12.2000.
Prima instanta a interpretat gresit prevederile legale in materie si a solutionat cauza cu incalcarea dispozitiilor art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, potrivit carora abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv.
S-a mai aratat ca din adresa nr. 555772/06.05.2005 emisa de Ministerul Finantelor Publice – Agentia Nationala de Administrare Fiscala rezulta ca abrogarea art. 22 din Legea nr. 133/19999 prin art. 37 din O.U.G. nr. 17/2000 a operat cu caracter definitiv, fara ca Legea nr. 76/2000 sa repuna in vigoare acest articol.
Recurenta a solicitat casarea sentintei, rejudecarea cauzei, iar pe fond respingerea actiunii si in consecinta mentinerea deciziei nr. 132 din 10.06.2005 emise de D.G.F.P. Covasna si procesului – verbal de control nr. 33 din 8.04.2005 intocmit de Serviciul Supraveghere Vamala din cadrul Directiei Regionale Vamale Brasov.
Examinand sentinta atacata, in raport de motivele invocate, instanta constata ca recursurile nu sunt intemeiate.
Conform art. 115 alin. 3 din Constitutia Romaniei, daca legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobarii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la implinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage incetarea efectelor.
Alineatul 7 al aceluiasi articol prevede ca ordonantele cu care Parlamentul a fost sesizat se aproba sau se resping printr-o lege in care vor fi cuprinse si ordonantele ale caror efecte au incetat potrivit alin. 3.
Potrivit alineatului 8 al aceluiasi articol, prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, daca este cazul, masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei.
In conformitate cu dispozitiile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru aprobarea actelor normative,
aprobarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial. Fac exceptie prevederile din ordonantele Guvernului care au fost respinse prin lege de catre Parlament.
Art. 22 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii – potrivit caruia intreprinderile mici si mijlocii sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru masinile, instalatiile, echipamentele industriale, Know – how, care se importa in vederea dezvoltarii activitatilor proprii de productie si servicii si care se achita din fonduri proprii sau din credite obtinute de la banci romanesti sau straine – a fost abrogat prin art. 2 din O.U.G. nr. 215/1999 privind modificarea si completarea unor reglementari referitoare la taxa pe valoare adaugata si prin art. 37 din O.U.G. nr. 17/2000 privind taxa pe valoare adaugata.
O.U.G. nr. 215/1999 a fost respinsa prin Legea nr. 285/2001.
Art. 37 din O.U.G. nr. 17/2000 a fost modificata prin art. 8 alin. 3 din Legea nr. 76/2000 a bugetului de stat pe anul 2000, in sensul ca ordonanta de urgenta intra in vigoare la data de 15 martie 2000, iar art. 22 si 25 din Legea nr. 133/1999 nu mai apar ca abrogate.
Drept urmare, dispozitiile art. 22 si 25 din Legea nr. 133/1999 au fost repuse in vigoare.
In speta, intimata reclamanta a beneficiat de scutire la plata taxelor vamale si de scutire la plata T.V.A. pentru bunurile care au facut obiectul operatiunilor de import consemnate in declaratiile vamale de import nr. I 6859/14.06.2000, nr. I 6863/14.06.2000 si I 19369/30.08.2000, in temeiul arz. 22 din Legea nr. 133/1999.
Criticile recurentilor sunt nejustificate, intrucat prima instanta a interpretat corect normele de tehnica legislativa cuprinse in Constitutia Romaniei si in Legea nr. 24/2000.
Procesul – verbal de control nr. 33 din 8 aprilie 2005 – incheiat de Serviciul Supraveghere vamala din cadrul Directiei Regionale Vamale Brasov – privind obligarea intimatei reclamante la plata catre bugetul statului a sumei de 2.337.179.164 lei – si decizia nr. 132 din 10 iunie 2005 a Directiei Generale a Finantelor Publice Covasna - de respingere a contestatiei formulate impotriva procesului – verbal de control nr. 33 /8.04.2005 – sunt nelegale, intrucat dispozitiile art. 22 din Legea nr. 133/1999 erau in vigoare la datele de 14 iunie si 30 august 2000, in raport de faptul ca prin art. 8 alin. 3 din Legea nr. 76/2000 nu au fost reglementate masuri cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a art. 37 din O.U.G. nr. 17/2000.
Solutia de anulare a deciziei nr. 132/10-06.2005 si a procesului – verbal de control nr. 33 /8.04.2005 fiind temeinica si legala, a fost mentinuta.
Fata de considerentele aratate, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, recursurile au fost respinse, ca nefondate.