Partaj bunuri comune. Aplicarea art.6739 Cod procedura civila la formarea si atribuirea loturilor. Admisibilitatea reanalizarii in recurs.
Constata ca prin decizia civila nr.950 din 6 octombrie 2004 a Curtii de Apel Brasov s-a respins apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei civile nr.600 din 30 martie 2004 a Judecatoriei Sf.Gheorghe, pe care a pastrat-o.
A obligat apelanta reclamanta sa plateasca intimatului parat suma de 3.000.000 lei reprezentand cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Potrivit principiului disponibilitatii procesuale, in baza caruia litigiul se solutioneaza numai in limitele sesizarii, s-a constatat ca in mod corect instanta de fond a decelat criteriile de prioritate atribuind apartamentul nr.5 catre intimatul parat.
In acest sens, desi solutia cea mai echitabila ar fi fost aceea de efectuare a partajului in natura, ca urmare insa a refuzului categoric a apelantei de a-i fi atribuit numai apartamentul din str.1 Decembrie 1918, partajarea imobilelor potrivit acestui principiu nu s-a putut realiza.
Dispozitiile legale cuprinse in art.6739 Cod procedura civila instituie, cu titlu exemplificativ, o serie de criterii legale care trebuie avute in vedere in orice proces de imparteala, dat fiind ca legea nu distinge in aceasta privinta. Din enumerarea criteriilor de atribuire a imobilului apartament, in speta, cele mai relevante sunt determinate de incredintarea minorelor, domiciliul partilor, nevoile concrete ale fiecarei parti si faptul ca unul dintre coproprietari a efectuat imbunatatiri inainte de a se cere imparteala.
Din analiza acestor criterii legale, rezulta ca instanta a tinut seama de necesitatile concrete practice ale partilor, de satisfacere a drepturilor si intereselor legitime ale acestora.
Incredintarea cu ocazia divortului a celor doi copii rezultati din casatorie catre intimatul parat, reprezinta un criteriu de preferinta la atribuirea apartamentului din str.1 Decembrie 1918, avand in vedere ca obligatia de crestere si intretinere a copiilor revine acestuia. Aceasta locuinta reprezinta domiciliul efectiv al intimatului, in care locuieste de la cumpararea sa si pana in prezent, in care au crescut cele doua minore.
Acest apartament este apt de a satisface nevoile locative intrucat intimatul a efectuat o serie de investitii, fiind dotat cu toate bunurile de uz casnic si care au fost atribuite cu acordul expres al apelantei.
Pe de alta parte, tinand seama de nevoile concrete ale fiecarei parti, nu poate fi neglijat faptul ca apelanta reclamanta este plecata de peste 9 ani in Italia, unde si-a refacut viata, abandonandu-si familia si bunurile dobandite in timpul casatoriei.
In ceea ce priveste apartamentul din str. Narciselor bl. (b), pe langa faptul ca nu formeaza obiectul apelului, este un imobil impropriu pentru a fi locuit de catre intimat, avand in vedere ca a fost amenajat un spatiu comercial, cu destinatie de magazin alimentar si inchiriat unei societati comerciale.
Solicitarea reactualizarii valorii bunurilor supuse partajului nu reprezinta o critica adusa hotararii atacate, constituind o cerere distincta care nu a fost motivata.
De altfel, instanta a respins proba cu efectuarea unei expertize de apel, apreciind in mod intemeiat ca de la data evaluarii bunurilor supuse partajului si pana la data solutionarii apelului coeficientul de inflatie nu a crescut intr-o asemenea masura incat sa justifice recalcularea sultei.
Imprejurarea ca una dintre minore se afla temporar in Italia, nu este de natura a infirma criteriile de prioritate avute in vedere la atribuirea apartamentului in litigiu.
Impotriva deciziei sus-citate a declarat recurs reclamanta, prin care solicita modificarea acesteia, admiterea apelului sau si schimbarea sentintei in sensul atribuirii catre ea a apartamentului situat in Sf.Gheorghe, str.1 Decembrie 1918 si inscrierea dreptului sau de proprietate in CF asupra acestui apartament, precum si reactualizarea valorilor bunurilor supuse partajului.
In motivarea recursului reclamanta sustine ca decizia data in apel este lipsita de temei legal si a fost data cu aplicarea gresita a legii intrucat nu a efectuat partajul bunurilor comune in natura, prin atribuirea catre ea a imobilului solicitat retinand ca acest imobil este domiciliul intimatului si al fiicei (A) si nu s-a dispus reactualizarea valorii imobilelor.
Recursul este intemeiat in drept pe dispozitiile art.299, 304 pct.9 si art.312 alin.3 Cod procedura civila.
Curtea, examinand motivele de recurs in raport de dispozitiile legale invocate, constata ca recursul nu este fondat pe motive de nelegalitate a deciziei, cerinta impusa prin noua reglementare a art.304 Cod procedura civila, introdusa prin Legea nr.195/25 mai 2004, conform alin.1 al art.304 Cod procedura civila „modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere…, numai pentru motive de nelegalitate”.
Toate aspectele invocate de recurenta au fost analizate si rezolvate corect de instanta de apel care a avut in vedere situatia de fapt a partilor, domiciliul acestora, al copiilor si a nevoilor acestora precum si cererile partilor, retinand ca, atat reclamanta cat si paratul au dorit sa li se atribuie acelasi imobil, cel cu 3 camere, astfel incat acest imobil constituind domiciliul paratului iar reclamanta fiind stabilita in Italia, instanta l-a atribuit paratului.
In ce priveste reactualizarea valorii imobilelor, nici la instanta de apel si nici in recurs nu s-au produs probe pentru stabilirea altor valori.
Pentru motivele aratate mai sus, urmeaza a respinge recursul si a mentine decizia instantei de apel, aceasta nefiind criticabila pe motivele de nelegalitate prevazute de art.304 Cod procedura civila.
In baza art.274 Cod procedura civila, recurenta va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata dovedite de intimat in recurs.