Gresita aplicare a dispozitiilor art. 1551 al.1 Cod procedura civila privind suspendarea judecarii unei cauze. Aplicarea dispozitiilor Regulamentului 2201/2003 al. CE.
Dispozitiile Regulamentului 2201/2003 al CE se aplica in materia recunoasterii hotararilor judecatoresti straine pronuntate intr-un stat membru UE si prevaleaza de la intrarea in vigoare, chiar si asupra eventualelor conventii bilaterale incheiate intre doua state.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia civila nr. 104/13 septembrie 2010
Prin incheierea pronuntata la data de 11.06.2010 de catre Tribunalul Hunedoara – Sectia Civila in dosarul nr. 4314/97/2009, in baza art. 1551 al.1 Cod procedura civila s-a dispus suspendarea judecarii cauzei dosarul urmand a se depune la arhiva instantei si a fi repus pe rol doar in cazul depunerii actelor necesare recunoasterii hotararii straine, respectiv: sentinta de divort apostilata, o hotarare judecatoreasca sau o intelegere intre parti cu privire la numele partilor, dupa divort, sau dovada refuzului apostilarii sentintei de divort de catre autoritatile austriece.
Instanta a pronuntat aceasta incheiere intrucat reclamantei G.M. prin reprezentant i s-a pus in vedere ( acordandu-se in cauza mai multe termene) sa depuna sentinta de divort apostilata si sa comunice daca exista o hotarare judecatoreasca sau o intelegere intre parti cu privire la numele partilor, dupa divort, si nu a depus nici dovada refuzului apostilarii sentintei de divort de catre autoritatile austriece.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs reclamanta G.M. solicitand admiterea acestuia si in baza art. 304 pct. 9 C.p.civ., desfiintarea incheierii civile atacate si trimiterea cauzei la aceeasi instanta in vederea continuarii judecatii.
In motivarea recursului s-a aratat ca in conformitate cu Conventia de Asistenta Juridica in materia dreptului civil si de familie, valabilitatea si transmiterea actelor, Conventie ratificata prin Decretul nr.1179/1969, apostilarea nu este necesara.
In ce priveste existenta unei hotarari judecatoresti sau intelegerea cu privire la numele partilor, recurenta a aratat ca acestea nu exista iar proba solicitata excede obiectului cauzei, ea solicitand doar recunoasterea hotararii de divort.
Curtea de Apel examinand recursul declarat de reclamanta G.M. prin prisma motivelor invocate precum si din oficiu a constatat ca acesta este fondat si a fost admis, din urmatoarele considerente:
Prin cererea adresata Tribunalului Hunedoara reclamanta G.M. a solicitat recunoasterea in Romania a hotararii judecatoresti straine pronuntata in contradictoriu cu fostul sot G.B. si in consecinta a se recunoaste in Romania hotararea de divort si custodie a minorei G.D., hotarare pronuntata de Instanta Regionala Viena, potrivit cifrei de afacere 3 P 11/06 h-319, insotita de actul de compromis cu nr. de afacere GZ 3 C186/07 i.
In motivarea acestei cereri s-a aratat ca hotararea de divort s-a pronuntat intr-un stat membru al UE si sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 37 din Regulamentul nr. 2201/2003 al CE, astfel ca in temeiul art. 33 pct. 1 Cap. II sect. I din Regulamentul CE nr. 44/2005, cererea este fondata.
Incheierea pronuntata de catre instanta de fond este nelegala avand in vedere dispozitiile Regulamentului 2201/2003 al. CE, act care se aplica in cauza in materia recunoasterii hotararilor judecatoresti straine pronuntate intr-un stat membru UE si care prevaleaza de la intrarea in vigoare chiar si asupra eventualelor conventii bilaterale incheiate intre doua state.
Pe de alta parte Curtea a constatat ca reclamanta recurenta nu a solicitat vreo recunoastere a numelui, astfel ca instanta nu a fost investita cu judecarea unui capat de cerere avand acest obiect.
Fata de cele expuse Curtea a constaat ca in cauza nu au fost indeplinite conditiile cerute de art. 155/1 al. 1 C.p.civ., recursul reclamantei G.M. fiind fondat, astfel ca in baza art. 312 C.p.civ. a fost admis.