Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Administratori - Drept de reprezentare Decizie nr. 3/A din data de 20.01.2010
pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia

Administratori - Drept de reprezentare

Art.71 din Legea nr.31/1990

Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu il pot transmite decat daca aceasta facultate li s-a acordat in mod expres.
In cazul incalcarii prevederilor alin. (1), societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operatiune.
Administratorul care, fara drept, isi substituie alta persoana raspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societatii.

Sectia comerciala - Decizia comerciala nr.3/A/20 ianuarie 2010

Prin sentinta nr. 1895/CA/2009 pronuntata de Tribunalul Hunedoara-sectia comerciala si contencios administrativ a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul R.I.A., impotriva paratilor T.(P.) I.A. si P.V.
Pentru a se pronunta aceasta sentinta s-a retinut:
Prin procura speciala, autentificata la notar sub nr.3669/13 oct.2008, parata P.I.A. atat in nume propriu in calitate de persoana fizica cat si in calitate de asociat si administrator in cadrul SC A.H.T. SRL l-a imputernicit cu puteri depline de reprezentare pe tatal sau, P.V., sa o reprezinte in vederea sustinerii atat a intereselor personale cat si a societatii pe care o reprezinta, sa poata prelua activele societatii si documentele financiare, sa poata administra societatea in activitatile curente si sa o reprezinte in relatiile cu partenerii de afaceri.
S-a retinut ca nu orice motiv avut in vedere de subiect in adoptarea deciziei de a incheia actul juridic face pate din notiunea de cauza, fiind necesar sa fie vorba de un motiv determinant care sa constituie cauza impulsiva si determinata a vointei. Astfel, daca orice motiv ar putea duce la anularea actului s-ar afecta securitatea dinamica a circuitului civil.
Cat priveste sarcina probei din textul art.967 Cod civil, rezulta ca legiuitorul a instituit doua prezumtii a) prezumtia de valabilitate a cauzei; b) prezumtia de existenta a cauzei.
S-a aratat ca, ambele prezumtii sunt relative, ceea ce inseamna ca cel care invoca nevalabilitatea cauzei actului juridic trebuie sa probeze aceste imprejurari.
Cum potrivit art. 967 Cod civil valabilitatea cauzei se prezuma pana la dovada contrarie iar reclamantii nu au rasturnat prezumtia legala, nu s-a putut constata nulitatea absoluta a procurii speciale care indeplineste toate conditiile pretinse de art. 948 Cod civil, constatarea nulitatii unei conventii pentru cauza ilicita, morala putandu-se face numai daca partea interesata probeaza caracterul ilicit al acesteia, ceea ce, in speta, s-a apreciat ca nu s-a facut.
S-a retinut ca reclamantii s-au marginit doar sa afirme ca scopul incheierii procurii speciale a fost acela de a aduce prejudicii societatii sau de obtinere a unor foloase necuvenite, fara insa sa se probeze in vreun fel aceste sustineri.
Totodata reclamantii au cerut anularea actului si pentru frauda la lege comisa prin aceea ca parata a incheiat procura speciala in lipsa acordului asociatilor si mai mult in lipsa totala a unei hotarari a adunarii generale.
Nici acest motiv de nulitate, s-a constatat ca nu subzista in conditiile in care prin procura speciala paratul P.V. nu a fost numit administrator al societatii ci a fost doar imputernicit sa o reprezinte pe fiica sa in realizarea atributiilor derivand din calitatea sa de administrator. S-a aratat ca procura speciala nu modifica in vreun fel prevederile art. 20 si 25 din Statutul societatii ci reprezinta doar materializarea dreptului fiecarei persoane de a imputernici o alta persoana sa ii reprezinte interesele in legatura cu anumite operatiuni.
S-a concluzionat ca, paratul P.V. nefiind numit administrator, nu era necesara vreo hotarare a asociatilor pentru incheierea actului juridic intitulat procura iar acest mandat a incetat odata cu deschiderea procedurii insolventei fata de SC A.H.T. SRL, prin incheierea nr.1142/F/nov.2008 a Tribunalului Hunedoara fiind numit administrator judiciar A. & Q. C. SPRL - Filiala D.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul solicitand admiterea apelului, modificarea sentintei atacate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulata.
In dezvoltarea motivelor de apel arata ca instanta de fond a considerat in mod gresit ca prevederile art. 71 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale si cele cuprinse in Statutul SC A.H.T. SRL nu sunt aplicabile in cauza, deoarece "paratul P.V. nu a fost numit in functia de administrator, ci a fost doar imputernicit sa o reprezinte pe fiica sa in exercitarea atributiilor derivand din calitatea acesteia de administrator", si "paratul P.V. nefiind numit administrator nu era necesara o hotarare a Adunarii Asociatilor adoptata in acest sens".
A aratat ca dispozitiile legale si statutare invocate in sustinerea actiunii interzic in mod expres tocmai transmiterea dreptului de reprezentare a societatii, cum este cazul in speta, indiferent de schimbarea sau nu a persoanei administratorului, iar mandatul incheiat cu incalcarea legii reprezinta un act juridic lovit de nulitate.
Mai mult decat atat, a aratat ca, in temeiul mandatului acordat, paratul a semnat acte juridice si a intreprins operatiuni in dauna societatii, dar si in scopul excluderii reclamantului din societate si prejudicierea intereselor acestuia de asociat, respectiv a "reprezentat" SC A.H.T. SRL si a angajat un avocat care sa "reprezinte" parata SC A.H.T. SRL in cauza inregistrata la Judecatoria Deva sub nr. 4951/221/2006, avand ca obiect pretentii, desi avea interese contrare cu cele ale societatii, fiind asociatul unic al reclamantei SC V. SRL; a semnat decizia de suspendare a contractului de munca incheiat intre reclamant si SC A.H.T. SRL si cererea de ordonanta presedintiala avand ca obiect suspendarea reclamantului din functia de administrator al societatii, inregistrata sub nr. 3197/CA/2008 la Tribunalul Hunedoara; in perioada in care reclamantul a fost suspendat din functia de administrator, paratul a avut acces nelimitat la actele financiar-contabile ale societatii, a reprezentat societatea in toate operatiunile curente, precum si in raporturile cu administratorul judiciar numit in dosarul nr. 7550/97/2008 al Tribunalului Hunedoara, desi se afla intr-un grav conflict de interese, fiind in acelasi timp asociatul unic al creditoarei SC V. SRL.
A sustinut ca desfiintarea actelor juridice frauduloase semnate de paratul P.V. in numele SC A.H.T. SRL ar fi posibila doar sub conditia constatarii nulitatii mandatului, in caz contrar, respingerea prezentei cereri de chemare in judecata ar conduce inevitabil la "legalizarea" tuturor actelor semnate de parat in temeiul procurii autentificate sub nr. 3669/13.10.2008.
Analizand apelul declarat sub aspectul motivelor invocate se considera ca acesta este nefondat pentru considerentele ce urmeaza a fi mai jos expuse:
Prin procura speciala autentificata de BNP S.O.I. sub nr. 3669/13.10.2008, parata T.I.A. a imputernicit cu puteri depline pe tatal sau, in vederea sustinerii atat a intereselor mandantei cat si ale societatii SC A.H.T. SRL.
La data incheierii contractului de mandat, parata era gravida in luna a 8-a, situatie in care nu se mai putea ocupa de administrarea societatii, si nici ulterior dupa ce a nascut .
Situatia dintre parata si reclamant era una conflictuala, determinata de divortul acestora si apoi de procesul de partaj.
Cu privire la starea de drept incidenta in cauza, instanta de apel retine ca reclamantul, cu ocazia judecatii in prima instanta, si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 111 Cod procedura civila, pentru ca, ulterior, in apel, sa invoce ca temei de drept art. 71 din Legea nr. 31/1990.
Chiar si in baza acestui temei de drept sanctiunea nerespectarii dispozitiilor art. 71 alin. 1 poate fi privita doar ca o nulitate relativa.
Nulitatea absoluta ocroteste interese cu caracter general ce tine de ordinea publica pe cand nulitatea relativa ocroteste interese cu caracter particular (T.I., Tratat de drept civil, pg. 358).
Art. 71 alin. 1 prevede ca "administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu il pot transmite decat daca aceasta facultate li s-a acordat in mod expres".
Fata de imprejurarea ca acest text de lege contine si alin. 2 si 3 care prevad sanctiunile nerespectarii alin. 1, textul de drept trebuie privit ca in caz de nerespectare intervine nulitatea relativa.
O astfel de interpretare se desprinde si din faptul ca nerespectarea dispozitiilor alin. 1 pot fi confirmate de catre partea prejudiciata, caracteristica a nulitatii relative pe cand o nulitate absoluta nu este apta de a fi confirmata.
Mai mult, nulitatea absoluta poate fi invocata chiar si de catre autorul acesteia.
In speta de fata, in mod corect s-a retinut ca reclamantii s-au marginit doar sa afirme ca scopul incheierii procurii speciale a fost acela de a aduce prejudicii societatii sau de obtinere a unor foloase necuvenite, fara insa sa se probeze in vreun fel aceste sustineri.
In lipsa atacarii si a actelor presupuse frauduloase si producatoare de prejudicii, dupa cum invoca in apel (semnarea deciziei de suspendare a contractului de munca a reclamantului, etc.)si a probarii prejudiciului, prezumtia de valabilitate si de existenta a acesteia exista.
Chiar daca administratorului unei societati nu i s-a concedat acordul celorlalti administratori pentru delegarea atributiilor de reprezentare, transmiterea dreptului de reprezentare este valida, iar administratorul care incalca interdictia legala suporta consecintele raspunderii solidare pentru pagubele astfel pricinuite (Legea societatilor comerciale nr. 31/1990 - adnotata si comentata pe articole).
In baza argumentelor de mai sus, apelul se considera a fi nefondat urmand a fi respins.

Sursa: Portal.just.ro