Divort. Incalcarea principiului dreptului la aparare. Nelegalitate. Casare cu trimitere spre rejudecare.
Dreptul la aparare al recurentului a fost incalcat in apel prin neacordarea amanarii judecatii desi intampinarea i-a fost comunicata in sedinta de judecata , a solicitat termen in vederea angajarii unui aparator iar cererea de recuzare depusa prin registratura instantei nu a fost solutionata anterior pronuntarii hotararii.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia civila nr. 91/20 octombrie 2008
Prin sentinta civila nr. 1386/2007 pronuntata de Judecatoria Aiud in dosar nr. 1086/175/2007 a fost admisa actiunea civila formulata de reclamanta B.C. impotriva paratului B.M. si in consecinta:
- A fost desfacuta din culpa exclusiva a paratului casatoria incheiata de parti in data de 07.09.1985
- S-a dispus ca reclamanta sa revina la numele purtat anterior incheierii casatoriei acela de S.
- A fost incredintat spre crestere si educare reclamantei minorul B.A. nascut la 23.02.1997
- A fost obligat paratul la plata unei pensii lunare de intretinere in favoarea minorului in suma de 150 RON, incepand cu data de 29.03.2007 si pana la majoratul acestuia.
- A fost respinsa ca neintemeiata cererea reconventionala formulata de paratul reclamant reconventional B.M.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Partile sunt casatorite din data de 7.09.1985 si au avut ultimul domiciliu comun in Ocna Mures, jud. Alba, in acelasi apartament in care isi desfasoara activitatea SC „D.P.S.” SRL, respectiv R. D.
Reclamanta si fiica majora a partilor, B.R., deranjate fiind permanent de prezenta martorei P., angajata a postului de radio, au comunicat aceasta imprejurare paratului reclamant-reconventional, aceasta situatie generand neintelegeri si certuri intre parti, totul culminand cu separarea in fapt a acestora, in cursul lunii martie 2007, cand paratul i-a spus reclamantei sa plece din acel spatiu de locuit, respectiv din „locuinta de serviciu”, motivand abateri grave repetate ale casierei B.C. de Regulamentul Intern iar aceasta si-a stabilit domiciliul la tatal sau, martorul S.V.
S-a retinut ca sustinerile paratului reclamant-reconventional , in ce priveste starea de sanatate a paratei si comportamentul acesteia nu au fost probate.
Instanta de fond a constatat ca raporturile dintre soti sunt foarte grav vatamate si relatia de casatorie a sotilor B. nu mai poate continua, din culpa exclusiva a paratului.
In ceea ce priveste incredintarea minorului B.A. n. la 23.02.1997, s-a retinut ca pana la separarea in fapt a sotilor, parintii s-au ocupat impreuna de ingrijirea si educatia acestuia, iar dupa separarea in fapt a sotilor, minorul a locuit alternativ cu fiecare parinte.
S-a retinut, insa, ca audiat fiind de instanta, initial si in mod constant, minorul a declarat ca doreste sa fie incredintat mamei spre crestere si educare. Ulterior minorul si-a schimbat radical si nemotivat pozitia, declarand ca doreste sa fie incredintat tatalui spre crestere si educare. Raportat la aceasta schimbare de optiune, prima instanta a retinut ca relevante doua imprejurari pe care le-a si avut in vedere pentru incredintarea minorului .
Factorii obiectivi si subiectivi (varsta, sexul, posibilitatile materiale ale fiecarui parinte, posibilitatile de dezvoltare psihica oferite de fiecare dintre parinti, comportarea fiecarui parinte inainte si dupa separarea in fapt, starea sanatatii minorului, relatia afectiva stabilita intre minor si fiecare dintre parinti, precum si intre minor si ceilalti membrii ai familiei, moralitatea parintilor) au fost cantariti de catre instanta de fond la determinarea interesului minorului, constituind criteriile incredintarii minorului spre crestere si educare, mamei sale.
La stabilirea cuantumului pensiei de intretinere datorate de parat minorului s-au avut in vedere veniturile lunare ale paratului si anume 600 lei si disp. art. 94 alin.3 Cod fam.
In drept s-a retinut incidenta si a prev. art. 40 alin.3 Cod fam. , ale art. 42 alin. 1 Cod fam.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul B.M., criticand-o pentru nelegalitate si solicitand desfiintarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond.
In motivarea apelului s-au formulat urmatoarele critici:
Au fost incalcate criteriile de baza ale codului familiei, criterii dupa care minorul se incredinteaza spre crestere si educare si anume ancheta sociala si dorinta minorului care a implinit 10 ani. Astfel minorul in ultima declaratie data arata ca doreste sa fie crescut de tatal sau
In ceea ce priveste ancheta sociala, aceasta a fost contestata in instanta de fond si atacata intr-o instanta superioara deoarece instanta de fond s-a eschivat a se pronunta asupra acesteia la cererea expresa a apelantului. De asemenea instanta de fond, la cererea expresa a apelantului cu privire la efectuarea unei alte anchete sociale, s-a pronuntat ca nu are dreptul sa ceara o noua ancheta.
Instanta de fond a refuzat sa se pronunte asupra cererii exprese de suspendare a cauzei pana la judecarea la Tribunalul Alba a cererii de anulare a anchetei sociale cu toate ca avea depusa actiunea in anulare la dosar.
Instanta nu s-a pronuntat pe baza dovezilor existente, martori, probe.
Instanta de fond a hotarat in mod nelegal, incredintarea minorului spre crestere reclamantei, fara a avea la dosarul cauzei adeverinta de salarizare din partea reclamantei si fara ca aceasta sa aiba vreun loc de munca la acea data.
Instanta de fond a cerut un examen medical complet, inclusiv psihiatric, ambelor parti si a acceptat judecarea cauzei doar cu adeverinta de la specialist adusa de apelant, facandu-se ca nu a observat aceasta, cu toate ca cererea expresa pentru aceasta expertiza a fost solicitata de apelant prin cererea reconventionala.
Instanta de fond a acceptat actiunea de divort sub aceasta forma, cu toate ca motivele de divort erau de fapt in afara cadrului prevazut de codul familiei, motivarea divortului este in cadrul relatiilor de serviciu, instanta incalcand cadrul legal dupa care apelantul a cerut instantei sa se impuna reclamantei o precizare de actiune, instanta refuzand cererea si a constatat ca aceasta este motivata legal.
Prin decizia civila nr. 104/A/2008 pronuntata de Tribunalul Alba – Sectia Civila a respins ca nefondat apelul formulat de paratul B.M. impotriva sentintei civile nr. 1386/2007 a Judecatoriei Aiud.
Pentru a hotari in acest mod Tribunalul a retinut urmatoarele:
Criteriile de baza ale Codului familiei care trebuie avute in vedere la incredintarea minorului spre crestere si educare, respectiv ancheta sociala si dorinta minorului, au fost respectate de catre prima instanta, insa, acestea au fost apreciate raportat la intreg materialul probator si intreg contextul cauzei. Or, din acest materiale probator nu rezulta cu certitudine vreo culpa a reclamantei in relatia de casatorie ori in aceea cu minorul. Sustinerile paratului - apelant relative la persoana sotiei sale si mama a copilului, nu au fost probate. De altfel, apelantul reclamant reconventional a insistat mai mult asupra unei culpe a intimatei reclamante principala, in ceea ce priveste raporturile de serviciu, cercetarea unei asemenea culpe neputand face insa obiectul unei actiuni de divort.
Asa fiind a fost apreciata ca nefondata si critica privind nepronuntarea primei instante pe baza dovezilor existente.
In ceea ce priveste ancheta sociala s-a constatat ca prin aceasta nu s-a adus nici o atingere intereselor minorului; autoritatea tutelara nu si-a exprimat in mod clar opinia, ci a lasat la aprecierea instantei incredintarea minorului spre crestere si educare. Aspectele din ancheta sociala contestata de paratul apelant puteau fi dovedite si cu alte mijloace de proba, insa , o astfel de contraproba nu s-a solicitat. O noua ancheta sociala nu se impunea a se dispune intrucat nu a aparut nici un element nou raportat la obiectul actiunii, element de natura a face necesara efectuarea unei noi anchete sociale. Acestea au fost motivele pentru care nici instanta de apel nu putea dispune efectuarea unei noi anchete sociale.
Acestea sunt motivele pentru care nici instanta de fond si nici cea de apel nu au caderea de a se pronunta asupra anularii anchetei sociale, iar pentru anularea acesteia nu se poate formula direct calea extraordinara de atac a contestatiei in anulare, astfel cum a cerut paratul apelant la Judecatoria Aiud.
De asemenea, asa cum s-a retinut si mai sus, ancheta sociala, in speta de fata nu constituie proba cea mai concludenta care sa duca la pronuntare a unei anume solutii.
Pentru toate aceste considerente, nici instanta de fond, nici cea de apel nu au procedat la suspendarea cauzei, astfel cum a solicitat paratul apelant.
In ceea ce priveste declaratia minorului, s-a retinut ca aceasta nu constituie o regina a probelor la incredintarea minorului, ci trebuie si a fost apreciata in raport de ansamblul probator si contextul cauzei. Aprecierea acestei probe s-a facut in mod corect de catre prima instanta pentru motivele retinute de aceasta. Nu exista nici o certitudine in privinta adevaratei dorinte a minorului de a fi incredintat tatalui, ci mai degraba o influentare a vointei acestuia de catre tata, sau chiar o temere a minorului daca se are in vedere atitudinea amenintatoare si agresiva a tatalui fata de fiica majora, ceea ce denota un mod total inadecvat de educare si comportare a unui tata fata de fiica sau fiul sau.
In ceea ce priveste cererea de a se efectua un examen medical complet psihiatric ambelor parti in proces, in mod corect prima instanta a respins aceasta cerere intrucat nu exista nici un indiciu referitor la o posibila boala psihica a partilor, adeverintele medicale eliberate de medicul de familie al partilor arata fara echivoc ca acestea nu au nici o afectiune psihica in prezent.
Referirile apelantului la atitudinea intimatei ori chiar actiunile intimatei de a angaja ori concedia personal la societatea unde partile au lucrat , nu au facut si nu fac obiectul cercetarii judecatoresti in cauza de fata.
Asa fiind, pe de o parte, nu se poate retine ca intimatei reclamante nu i-ar putea fi incredintat minorul spre crestere si educare, datorita lipsei de venituri, iar pe de alta parte, lipsa de venituri, mai ales daca este doar temporara nu este de natura a impiedica incredintarea minorului parintelui fara venituri daca exista alte considerente care arata ca aceasta incredintare este in interesul minorului.
Fata de cele mai sus retinute, se constata ca instanta de fond a respectat dispozitiile legale referitoare la divort si incredintarea minorului, motiv pentru care apelul paratului a fost respins ca nefondat.
Impotriva deciziei civile nr. 104/A/2008 a Tribunalului Alba a declarat recurs in termen si legal timbrat paratul B.M. solicitand casarea deciziei civile atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata, in esenta de catre recurent ca i-a fost incalcat dreptul la aparare prin respingerea cererii de amanare a judecatii in vederea angajarii unui aparator, in conditiile in care intampinarea i-a fost comunicata doar la termen iar cererile in probatiune au fost toate respinse.
Se sustine totodata de catre recurent ca mersul dezbaterilor nu a fost corect consemnat in incheierea de sedinta iar atitudinea instantei de apel a fost partinitoare, fapt pentru care a depus o cerere de recuzare.
Distinct de acestea hotararile instantelor de fond si de apel sunt criticate sub aspectul temeiniciei lor atat in ceea ce priveste retinerea culpei exclusive a paratului in destramarea casatoriei cat si cu privire la solutia de incredintare a minorului reclamantei, fiind invederata necesitatea completarii probatiunii pentru lamurirea unor aspecte de fapt esentiale pentru justa solutionare a cauzei.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 7,8,9,10 Cod procedura civila , dispozitiile Codului Familiei si ale Legii nr. 95/2000.
Prin intampinare reclamanta a solicitat respingerea recursului aratand ca paratul a beneficiat de un proces echitabil fiindu-i asigurate toate garantiile procesuale atat la fond cat si in apel.
Respingerea cererilor in probatiune de catre instanta de apel a fost temeinic motivata iar recurentul a fost cel care in instanta de apel a tulburat mersul dezbaterilor si a afectat solemnitatea sedintei de judecata.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cat si din oficiu, conform art. 306 al.2 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul ca fondat pentru urmatoarele considerentele :
Procesul civil este guvernat de numeroase principii fundamentale pe baza carora se stabilesc raporturile dintre instanta de judecata, partile litigante si ceilalti participanti la proces legat de activitatea lor procesuala.
Nerespectarea acestor principii este sanctionata cu nulitatea actelor de procedura si atrage casarea hotararii judecatoresti. Nulitatile decurgand din nesocotirea acestor principii sunt nulitati virtuale si opereaza fara ca partea care le invoca sa fie obligata a face dovada vatamarii.
Unul dintre cele mai importante principii este principiul dreptului la aparare, consacrat cu valoare constitutionala.
In sens formal prin drept la aparare se desemneaza posibilitatea recunoscuta de lege partilor litigante de a-si angaja un aparator care sa le asigure o aparare calificata. Distinct de aceasta, sub aspectul material dreptul la aparare include in continutul sau posibilitatea partilor de a lua cunostinta de toate actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca exceptii de procedura, de a exercita caile legale de atac, de a recuza judecatorii, precum si alte prerogative recunoscute de lege partilor in scopul sustinerii intereselor lor.
In speta, Curtea constata ca dreptul la aparare al recurentului a fost incalcat de catre instanta de apel sub mai multe aspecte, fapt care atrage incidenta motivului de casare prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
Sub un prim aspect se retine ca apelantul era indreptatit sa solicite amanarea judecatii apelului la termenul din 20.05.2008, odata ce intampinarea i-a fost comunicata doar in sedinta de judecata, ea nefiind depusa la dosar cu cel putin 5 zile inainte, asa cum dispozitiile art. 289 alin. 2 Cod procedura civila o impun.
Amanarea acordata in aceste conditii ar fi satisfacut si cererea de acordare a unui termen in vederea angajarii unui aparator, cerere ce poate fi formulata oricand conform art. 156 Cod procedura civila sub conditia de a fi temeinic motivata.
Sub un ultim aspect Curtea constata ca la dosarul Tribunalului paratul a inregistrat dupa dezbaterile din 20.05.2008, o cerere de recuzare a judecatorului din completul de apel, cerere care nu a fost solutionata desi nu se atesta in vreun fel ca ar fi fost depusa dupa pronuntarea hotararii.
Potrivit dispozitiilor art. 29 al. 2 Cod procedura civila daca motivele de recuzare s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor, partea interesata va trebui sa propuna recuzarea de indata ce acestea ii sunt cunoscute.
Urmeaza ca instanta nu va putea pasi la deliberare si pronuntarea hotararii pana la solutionarea cererii de recuzare, conform dispozitiilor art. 31 Cod procedura civila.
Pronuntarea hotararii in aceste conditii, atrage nulitatea ei conform art. 105 al. 2 Cod procedura civila
Constatandu-se asadar ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, Curtea a casat total decizia atacata conform art. 312 alin. 3 Cod procedura civila dispunand trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba.
Solutia casarii cu trimitere se impune in conditiile in care incalcarea dreptului la aparare al petentului necesita o reanalizare a cererilor in probatiune formulate de catre acesta pentru lamurirea corespunzatoare a tuturor imprejurarilor invocate mai ales in ceea ce priveste masura incredintarii minorului.
Cum, pe de o parte probele solicitate nu pot fi administrate in recurs si pentru a nu priva partile de un grad de jurisdictie, casarea cu trimitere spre rejudecare in apel apare ca fiind necesara, neputandu-se aprecia ca s-a realizat o temeinica cercetare a fondului de catre instanta de apel in conditiile in care dreptul la aparare al uneia dintre parti a fost incalcat.
Cum incalcarile normelor de procedura au survenit in apel cauza a fost trimisa spre rejudecare Tribunalului Alba iar nu Judecatoriei Aiud.