Legaturi personale cu minorul. Dreptul bunicilor paterni si dreptul parintelui caruia nu i-a fost incredintat minorul spre crestere si educare de a pastra aceste relatii, in sensul disp. art. 43 alin.3 Codul familiei si art.14, 15 din Legea nr.272/2004.
Aprecierea modalitatii de vizitare a minorului de catre bunici si parintele caruia nu i s-a incredintat minorul se face, prin fixarea unui program in limite suficiente si rezonabile.
Stabilirea unui program restrictiv de vizitare pe considerentul ca parintele sau bunicii au domiciliul in alta tara reprezinta o aplicare gresita a dispozitiilor legale in materie cata vreme se dovedeste ca este in interesul superior al copilului sa fie pastrate aceste legaturi.
Sectia pentru minori si familiei– Decizia civila nr.2/17 ianuarie 2006
Prin sentinta civila nr.2062/11.05.2005 pronuntata in dosarul nr. 6079/2004, Judecatoria Deva a admis in parte actiunea civila introdusa de reclamantii J.N., J.A. si J.A. impotriva paratei B.G. si a obligat-o pe aceasta din urma sa permita reclamantilor sa aiba legaturi personale cu minorul J.D., nascut la 18.04.2000, la domiciliul lor, timp de 2 saptamani, in lunile iulie-august ale fiecarui an.
In motivarea solutiei, cu privire la probatiunea administrata, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Minorul a fost incredintat paratei spre crestere si educare, prin sentinta civila nr. 116/2002 a Judecatoriei Deva iar reclamantii sunt tatal, respectiv bunicii paterni ai acestuia.
Dreptul copilului de a mentine legaturi personale cu parintii, rudele si alte persoane fata de care a dezvoltat legaturi de atasament, este garantat prin dispozitiile codului familiei si art.14, 15 din Legea nr. 272/2004.
Fata de faptul ca minorul si mama sa locuiesc in Elvetia s-a apreciat ca programul de doua saptamani in lunile iulie sau august ale fiecarui an asigura realizarea acestui drept al minorului.
Impotriva sentintei, reclamantii au declarat apel in termen, motivat si legal timbrat, solicitand schimbarea acesteia in sensul stabilirii unui program de vizita bilunar, de vineri pana duminica.
Sentinta este criticata pentru nelegalitate, apelantii afirmand ca instanta a incalcat dispozitiile Legii nr.272/2004, nu a avut in vedere faptul ca minorul a fost scos din tara fara acceptul lor, ca nu exista certitudine cu privire la tara in care se afla si ca acesta a fost crescut o perioada considerabila de apelanti.
Prin decizia civila nr. 277/A din 30.09.2005 pronuntata de Tribunalul Hunedoara (dosar nr.4832) s-a respins ca nefondat apelul reclamantilor pe considerentul ca modalitatea de vizitare stabilita de instanta de fond este rezonabila si ofera posibilitatea mentinerii unor legaturi personale ale minorului cu bunicii paterni, in limite normale si ca programul de vizitare solicitat prin apel in conditiile in care minorul locuieste cu mama sa in strainatate, pe langa faptul ca este imposibil de realizat ar fi de natura sa lezeze dezvoltarea normala a copilului si cum tatal locuieste si el in strainatate, programul de vizitare profita exclusiv bunicilor paterni.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs in termen, motivat, legal timbrat reclamantii J.N., J.A. si J.A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand schimbarea hotararilor anterioare in sensul stabilirii unui program de vizitare bilunar de vineri pana duminica, sustinandu-se in motivarea recursului ca instantele au incalcat disp. Legii nr.272/2004, nu au avut in vedere ca minorul a fost crescut o perioada-considerabila de recurenti si a fost scos din tara fara acceptul lor.
Prin decizia civila nr.2/2006 Curtea de Apel Alba - Iulia a admis recursul declarat de reclamantii J.N., J.A. si J.A., impotriva deciziei civile nr. 277/A/30.09.2005 pronuntata de Tribunalul Hunedoara in dosar nr. 4832/2005 si a sentintei civile nr. 2062/11.05.2005 pronuntata de Judecatoria Deva in dosar nr. 6079/2004 si in consecinta:
A modificat hotararile recurate in sensul ca a admis actiunea civila intentata de reclamanti impotriva paratei B.G. in sensul ca a obligat parata sa permita reclamantilor legaturi personale cu minorul J.D. nasc. la 18.04.2000, in prima si a treia saptamana din fiecare luna, de vineri de la orele 16,oo pana sambata la orele 18,oo precum si doua saptamani in vacanta de vara, in perioada iulie - august a fiecarui an, prin luarea minorului de la domiciliul paratei din tara si readucerea lui la acelasi domiciliu, la sfarsitul programului de vizitare.
Pentru a pronunta aceasta decizie Curtea a retinut:
Relatiile de familie, iar intr-un sens mai larg cele intre rudele in linie directa, sunt recunoscute si ocrotite de lege.(art.14 si 15 din Legea nr.272/2004-actualizata, privind protectia si promovarea drepturilor copilului).
In adevar, programul stabilit de instanta de fond este prea restrictiv, ceea ce nu este in interesul minorului.
Astfel, este de necontestat ca minorul a fost crescut pana la varsta de 6 luni si apoi in perioada iulie 2002-aprilie 2004 de catre bunicii paterni, perioada in care copilul a dezvoltat relatii de atasament.
In conditiile in care tatal copilului, este plecat in strainatate, considera ca este in interesul minorului de a pastra in continuare aceste legaturi, in scopul de a se consolida relatiile de apropiata rudenie.
Apararile formulate de intimata parata ca programul de vizitare solicitat profita exclusiv bunicilor paterni si ca in prezent minorul impreuna cu mama sa se afla in strainatate, apreciem ca aceste aparari nu pot fi primite pentru mentinerea programului stabilit de instanta de fond care a incuviintat ca legaturile personale cu minorul sa aiba loc timp de doua saptamani in lunile iulie-august ale fiecarui an. Dimpotriva, raportat la varsta minorului, de cinci ani, programul solicitat de catre reclamanta recurenta nu ar contraveni intereselor copilului iar pe de alta parte, programul stabilit de instanta de fond l-ar lipsi pe reclamantul recurent J.N. de a-si exercita dreptul la legaturi personale cu minorul si de obligatia legala de a veghea si el la cresterea si educarea minorului, la invatatura si pregatirea lui profesionala (art.43 alin.3 Codul familiei).
Fata de aceste considerente, conform art.312 alin.1 si 2 rap. la art.304 pct.9 Cod procedura civila s-a admis recursul recurentilor reclamanti.