Opozitia creditorului unei societati comerciale la cesiunea de parti sociale decisa de asociatul unic al societatii . Natura juridica a opozitiei si efectele acesteia. Decizie nr. 1150 din data de 22.09.2011
pronunțată de Curtea de Apel Bacau

Prin cererea adresata Tribunalului Bacau si inregistrata sub nr. 8714/110/2010, reclamanta Directia Generala a Finantelor Publice Bacau a formulat opozitie la Hotararea nr. 54107/01.11.2010 a asociatului unic al S.C. C. M. S.R.L. Comanesti, hotarare prin care se cesioneaza partile sociale catre o alta persoana.
Reclamanta si-a motivat opozitia, aratand ca societatea mentionata figureaza cu datorii la bugetul general consolidat al statului, iar prin transmiterea partilor sociale ale asociatului unic catre o alta persoana reclamanta este prejudiciata, prin faptul ca asociatul unic al societatii se sustrage de la plata acestor datorii si de la o eventuala atragere a raspunderii patrimoniale solidare pentru plata obligatiilor fiscale restante.
In drept, se invoca dispozitiile art. 202 al. (2) si (3) din Legea 31/1990, modificate prin O.U.G. nr. 54/2010.
Prin sentinta nr. 1490/17.12.2010, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 8714/110/2010, actiunea reclamantei a fost respinsa ca nefondata, cu motivarea ca nu s-a dovedit intentia societatii de a se sustrage de la plata datoriilor bugetare, in conditiile in care din debitul total s-a achitat suma de 24.630 lei, ramanand un rest de plata de 1.653 lei.
Mai retine instanta de fond ca nu se poate stabili un raport de cauzalitate intre retragerea asociatului unic din societate si debitul societatii, care ramane in continuare in sarcina societatii, chiar daca s-a schimbat asociatul unic.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta Directia Generala a Finantelor Publice Bacau, care a sustinut ca hotararea instantei de fond este rezultatul gresitei interpretari si aplicari a art. 202 al. (23) din Legea 31/1990, potrivit carora „creditorii sociali si orice persoana interesate, prejudiciate prin hotararile asociatilor privitoare la transmiterea partilor sociale, pot formula cerere de opozitie, prin care sa solicite obligarea societatii sau a asociatilor la repararea prejudiciului cauzat, precum si, daca este cazul, atragerea raspunderii civile a asociatului care intentioneaza sa isi cedeze partile sociale”. Recurenta considera ca prejudiciul invocat consta in obligatiile fiscale neachitate, iar instanta de fond a apreciat in mod gresit ca nu ar exista intentia societatii sau a asociatului retras de a se sustrage de la executarea silita.
Analizand sentinta recurata, sub aspectul criticilor formulate (incadrabile in dispozitiile art. 304 pct. (9) Cod procedura civila) si in raport de dispozitiile legale incidente, curtea constata ca recursul reclamantei este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Prin actul aditional nr. 1/29.10.2010, inregistrat la Oficiul Registrului Comertului sub nr. 54107/1.11.2010 s-a hotarat modificarea Actului Constitutiv al S.C. C.M. S.R.L., in sensul ca a fost cooptat in societate asociatul B.C., care a fost numit si administrator, concomitent cu retragerea asociatului B.A.F.-C., care a cesionat cele 20 de parti sociale detinute catre noul asociat.
Potrivit art. 202 al. (23) din Legea 31/1990, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. 54/2010 privind unele masuri pentru combaterea evaziunii fiscale, „creditorii sociali si orice persoana interesate, prejudiciate prin hotararile asociatilor privitoare la transmiterea partilor sociale, pot formula cerere de opozitie, prin care sa solicite obligarea societatii sau a asociatilor la repararea prejudiciului cauzat, precum si, daca este cazul, atragerea raspunderii civile a asociatului care intentioneaza sa isi cedeze partile sociale”.
Din interpretarea textului legal rezulta ca natura juridica a opozitiei este aceea de actiune in raspundere civila, de cele mai multe ori de natura delictuala, fara a fi exclusa insa si forma raspunderii civile contractuale.
Specificul acestei actiuni consta in aceea ca opozitia tinde strict la repararea prejudiciului cauzat creditorilor sociali sau altor persoane, in sensul ca hotararea asociatilor nu este afectata prin eventuala admitere a opozitiei si implicit, transmiterea dreptului de proprietate asupra partilor sociale nu poate fi impiedicata, ci doar sunt amanate efectele acestei hotarari pana la implinirea termenului ori a conditiei suspensive ce rezulta din dispozitiile art. 202 alin. 23.
In speta de fata, fiind in prezenta unei actiuni in raspundere civila delictuala, creditorul este tinut sa dovedeasca indeplinirea conditiilor legale cu privire la fapta, prejudiciu si legatura de cauzalitate dintre acestea.
Nu putem retine ca simpla calitate de creditor ar fi suficienta pentru admiterea opozitiei, caci „per a contrario” ar insemna ca legiuitorul a renuntat la libertatea de cesionare a partilor sociale (consacrata de art. 202 al. (1)) si ca a conditionat-o de achitarea tuturor datoriilor societatii; o astfel de interpretare este exclusa, odata ce legiuitorul nu a impus o astfel de conditie.
Din aceasta perspectiva, se impun a fi inlaturate argumentele recurentei, potrivit carora obligatiile fiscale neachitate ale societatii reprezinta prejudiciul invocat prin actiune, fiind necesar ca acest prejudiciu sa fie indicat concret (prin raportare la actul impotriva caruia s-a formulat opozitie) si sa fie dovedit. Ori recurenta nu face dovada ca ar fi procedat la inceperea executarii silite sau ca, pe o astfel de cale s-ar fi constatat imposibilitatea recuperarii creantei in discutie.
Pe de alta parte, art. 202 alin. (23) din legea 31/1990 prevede ca prin opozitie se solicita instantei judecatoresti „sa oblige, dupa caz, societatea sau asociatii la repararea prejudiciului cauzat, precum si, daca este cazul, atragerea raspunderii civile a asociatului care intentioneaza sa isi cedeze partile sociale”.
Textul reglementeaza doua situatii distincte, respectiv : 1) „cazul cand prejudiciul este cauzat de societate sau de asociati” si 2) „cazul cand prejudiciul este cauzat de asociatul ce intentioneaza sa isi cedeze partile sociale”, nefiind posibila admiterea opozitiei fata de toate aceste persoane (societate, asociati si asociat ce intentioneaza sa cesioneze), nefiind in prezenta unei solidaritati pasive a unora si a altora.
Ori sub acest aspect, pozitia recurentei nu este suficient conturata, avand in vedere ca prin actiune solicita obligarea societatii si a asociatului unic B.F.C. la repararea prejudiciului (respectiv achitarea datoriilor la bugetul de stat), iar in recurs, desi invoca datoriile societatii, solicita doar obligarea aceluiasi asociat la repararea prejudiciului.
Fata de considerentele expuse, curtea constata ca instanta de fond a interpretat si aplicat corect dispozitiile art. 202 al. (23) din Legea 31/1990, criticile recurentei fiind nefondate.