AGENT DE ASIGURARE. RASPUNDEREA PENTRU NEPREDAREA IN TERMEN A ASIGURARILOR INCHEIATE SI PRIMELOR INCASATE. CAUZA CONTRACTUALA

Decizie nr. 69 din data de 11.10.2005 pronunțată de Curtea de Apel Bacau

Domeniu Asigurari auto si alte asigurari | Dosare Curtea de Apel Bacau | Jurisprudență Curtea de Apel Bacau

Prin decizia comerciala 69/11 octombrie 2005 s-a admis apelul asiguratorului, s-a schimbat in parte sentinta apelata cu privire la actiunea principala care a fost respinsa ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut:
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Bicaz sub nr. 218/2002, reclamanta Matei Nicoleta Carmen a chemat in judecata parata Societatea de Asigurare Reasigurare Astra SA – Sucursala Piatra Neamt pentru constatarea nulitatii absolute a cauzei prevazute la art. 13.7 din contractul de mandat nr. 192/11.05.2005, incheiat intre parti.
Analizand actele dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Partile au incheiat contractul de mandat nr. 192/11 mai 2003, prin care reclamanta, ca persoana fizica, avea obligatia de a negocia si de a incheia contracte de asigurare, in numele si in contul paratei, in schimbul unui comision.
Potrivit art. 13.7 din contract, “in cazul neraportarii, respectiv a nepredarii la termen a asigurarilor incheiate si a primelor inacasate, la care s-au inregistrat evenimente asigurate intre data incheierii contractului de asigurare si data depunerii primelor la Asigurator. Intermediarul in asigurari se obliga sa repare prejudiciul adus Asiguratorului, suportand in totalitate cuantumul despagubirii platite de acesta Asiguratului/Pagubitului”.
In speta, reclamanta, ca agent de asigurare, desi a incheiat polita de asigurare la data de 26 iulie 2003, a decontat suma incasata de la asigurat la data de 18.08.2003 (cu intarziere de 21 de zile); intre timp, respectiv la data de 12.08.2003, asiguratul a produs un accident rutier, valoarea prejudiciului (22.040.000 lei), fiind achitata de asigurator (parata in cauza). Astfel, parata s-a indreptat pentru recuperarea prejudiciului impotriva reclamantei (agentul de asigurare), in temeiul art. 13.7 din contractul nr. 192/2003, iar reclamanta a solicitat in cauza constatarea nulitatii absolute a clauzei prevazuta la art. 13.7.
Actiunea reclamantei Matei Nicoleta Carmen a fost considerata intemeiata, pentru urmatoarele motive:
Contractul nr. 192/2003 a fost incheiat sub imperiul Legii 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, modificata prin O.U.G. 116/2000, O.U.G. 51/2000 si Legea 76/12 martie 2oo3, in vigoare la data respectiva (11 mai 2003).
Dispozitiile art. 2 alin. 1 pct. 2 din legea mentionata definesc notiunea de agent de asigurare : “persoana fizica sau juridica abilitata, in baza autorizarii unui asigurator, sa negocieze sau sa incheie in numele si in contul asiguratorului contracte de asigurare cu tertii, conform conditiilor stipulate in contractul de mandat incheiat, fara sa aiba calitatea de asigurator sau broker de asigurare”.
In speta, reclamanta are calitatea de agent de asigurare, incheind contract de mandat ca persoana fizica.
Dar, din interperetarea clauzei prevazuta la art. 13.7 din contract, rezulta ca reclamanta, are calitatea de asigurator de vreme ce, in anumite conditii (in caz de nepredare la termen a asigurarilor incheiate si a primelor incasate) se obliga sa repare integral prejudiciul adus asiguratorului. Aceasta obligatie este de esenta contractului de asigurare si revine asiguratorului ca persoana juridica si nu unui simplu agent de asigurare, persoana fizica, care este un intermediar intre asigurat si asigurator.
Prin inserarea in contract a unei astfel de clauze, s-au incalcat dispozitiile imperative ale legii privind asigurarile, savarsindu-se o frauda la lege.
Partile au realizat pe aceasta cale, o finalitate interzisa de reglementarile in vigoare, prin eludarea indirecta si oculta a unei norme prohibitive. Atat timp cat agentului de asigurare ii este interzis sa aiba calitatea de asigurator sau broker de asigurare (art. 2 al. 1 pct. 2 din Legea 32/2000), acesta nici nu poate fi obligat la plata prejudiciului adus asiguratorului (si care consta de fapt in cuantumul despagubirilor platite de acesta catre asigurat.
Aceasta clauza contrara dispozitiilor legii a fost introdusa in contract sub masca unei sanctiuni ce s-ar aplica intermediarului in asigurari, in conditiile in care acesta nu raporteaza si nu preda la termen asigurarile incheiate si primele incasate.
Dar in acest contract tip este deja prevazuta, la art. 13.6, sanctiunea pentru depunerea cu intarziere in contul asiguratorului a sumelor reprezentand primele incasate, respectiv : penalizarea intermediarului in asigurari cu o,5 din valoarea sumelor nedepuse pentru fiecare zi de intarziere si rezilierea deplin drept a contractului.
Mai mult, contractul standard defineste intermediarul in asigurari, la art. 2, ca fiind “agentul de asigurare sau un broker”, iar toate clauzele contractuale privesc intermediarul in asigurari, fara a se face vreo diferenta intre cele doua categorii de contractanti.
Asadar, si sub acest aspect contractul (clauza) este incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale in materie, cei doi intermediari in asigurare (agentul si brokerul) avand drepturi si obligatii distincte, decurgand din insasi semnificatia termenilor prevazuti de Legea 32/2000.
In consecinta, instanta a admis actiunea si a constatat nulitatea absoluta a clauzei mentinuta la art. l3.7 din contractul 192/2003.
Referitor la exceptiile invocate de parata la pct. 1 si 3, instanta le-a respins, pentru urmatoarele motive :
Temeiul juridic in baza caruia s-a solutionat cauza este Legea 32/2000 si Legea 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile si nu Legea 193/2000 pentru ca instanta sa verifice prematuritatea introducerii actiunii.
Cererea dedusa judecatii nu este evaluabila in bani, astfel incat, in temeiul art. 3 alin. l lit. “m” din Legea l46/1997 privind taxele judiciare de timbru, aceasta se taxeaza cu o taxa fixa, achitata corespunzator de catre reclamanta.
Fata de cele retinute, Tribunalul Neamt, prin sentinta civila 152/02.03.2005, a respins exceptiile invocate de parata la punctele 1 si 3 din intampinare; a admis actiunea reclamantei a constatat nulitatea absoluta a clauzei prevazuta la art. 13 pct. 7 din contractul 192/11.05.2003, incheiat de parti.
Impotriva hotararii pronuntate de Tribunalul Neamt a promovat recurs parata, considerand-o nelegala, motivat de faptul ca nu s-a facut o analiza corecta a actelor dosarului din care rezulta legalitatea contractului incheiat.
Recursul este fondat pentru urmatorul considerent
Interpretarea data de instanta de fond clauzei inserate la art. 13.7 este gresita: obligatiile ce au fost trecute in sarcina reclamantei intimate sunt prevazute chiar de lege, in calitatea sa de agent de asigurare.
Pe cale de consecinta, fiind prevazute de lege, nu se poate sanctiona contractul cu nulitatea absoluta, obligatia de a preda la termen asigurarile si primele incasate, revine doar agentului de asigurari iar pentru neindeplinirea obligatiei este firesc si legal sa raspunda catre asigurator.
Nu s-a prevazut ca agentul constatator ar fi el parat, intr-un eventual litigiu pentru a se pune problema incalcarii unei prevederi imperative a legii.