Somatie de plata. Necompetenta generala a instantelor judecatoresti. Contestatie in anulare. Admisibilitate. Inlaturarii de la aplicare a prevederilor art. 57 alin. 1 din Statutul Federatiei Romane de Fotbal, liberul acces la justitie impunand ca in toate cazurile (inclusiv in situatia din speta, cand Statutul FRF reglementeaza anumite o anumita procedura de solutionare a litigiilor in legatura cu activitatea fotbalistica) sa existe posibilitatea sesizarii instantelor judecatoresti). Chiar si in situatia unei clauze exprese, prin care partile accepta jurisdictia instantelor sportive, aceasta nu poate sa excluda litigiul respectiv din competenta instantelor de judecata.
Prin cererea inregistrata inregistrata pe rolul instantei la data de 04.02.2008, contestatoarea SC IC Football SRL in contradictoriu cu intimatul BID, a formulat contestatie in anulare impotriva sentintei civile nr. 8316 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, in dosarul nr. 9666/303/2007 avand ca obiect somatie de plata potrivit dispozitiilor OG nr. 5/2001, solicitand, in principal, admiterea contestatiei potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 Cod procedura civila, avand in vedere ca instanta investita cu judecarea cauzei si-a depasit atributiile puterii judecatoresti, interpretand si aplicand gresit dispozitiile legale incidente in cauza, anularea sentintei civile nr. 8316 din data de 19.12.2007 ca netemeinica si nelegala. In subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instantei civile a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, intrucat potrivit art. 1 raportat la art. 10 pct. 4 si respectiv art. 12 Cod procedura civila, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti este competenta sa solutioneze cererea dedusa judecatii.
In motivarea contestatiei in anulare s-a aratat ca, prin actiunea formulata de creditoarea SC IC Football SRL impotriva debitorului BID, s-a solicitat emiterea unei ordonante care sa contina somatie de plata potrivit dispozitiilor OG nr. 5/2001 astfel cum a fost modificata, precum si a prevederilor art. 969, 970,1073 Cod civil. Prin sentinta civila nr. 8316 din data de 19.12.2007, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti - Sectia civila a fost respinsa cererea formulata de reclamanta creditoare, constatand in mod abuziv, netemeinic si nelegal, necompetenta generala a instantelor de drept comun, motive incadrabile in prevederile art. art. 317 alin. (1) pct. 2. art. 319 alin. (1) Cod procedura civila. Exceptia absoluta de ordine publica constatata de instanta civila a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, privind necompetenta generala a instantelor de drept comun in dosarul nr. 9666/303/2007, este sustinuta in dispretul suveran al respectului pentru adevar, dreptate si lege - fiind facuta cu o motivare straina cauzei, contradictorie si oscilanta - prin ignorarea si interpretarea gresita si abuziva a unor texte din Lege, precum si a contractului incheiat de parti, asa cum voi arata in continuare. In legatura cu ignorarea de catre instanta a dispozitiilor legale in vigoare, contestatoarea a aratat ca sustinerile instantei care au stat la baza pronuntarii hotararii contestate sunt in contradictie flagranta si cu principiile constitutionale de egalitate in drepturi si nediscriminare - precum si cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu Pactele si celelalte Tratate la care Romania este parte. Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt stabilite numai prin lege. In legatura cu interpretarea gresita si abuziva de catre instanta a unor texte de lege sunt de asemenea de remarcat si de retinut urmatoarele: Potrivit dispozitiilor OG nr. 5/2001, instanta de judecata a fost investita sa judece cauza in baza unei legi speciale. Prin intampinarea formulata de intimatul-debitor, s-a solicitat respingerea cererii ca inadmisibila, deoarece aceasta este de competenta comisiilor cu atributii jurisdictionale ale Federatiei Romane de Fotbal. Potrivit art. 1. din OG nr. 5/2001, procedura somatiei de plata se desfasoara, la cererea creditorului, in scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii. Potrivit art. 2. din O.G. nr. 5/2001, cererile privind somatia de plata se depun la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta. Totodata, potrivit art. 1 raportat la art. 10 pct. 4 si respectiv art. 12 toate din Codul de procedura civila, contestatoarea a considerat ca Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti este competenta sa solutioneze cererea dedusa judecatii. De asemenea, debitorul a mai aratat ca reclamanta, in mod eronat, a sesizat Judecatoria Sector 6 Bucuresti in vederea solutionarii cererii, incalcand astfel prevederile Statutelor si regulamentelor FIFA, UEFA, si FRF in vigoare dar si clauzele contractului de reprezentare incheiat la data de 21.06.2005 intre parti. Instanta a retinut in mod netemeinic si nelegal prevederile art. 57 alin. 1 din Statutul Federatiei Romane de Fotbal, motivand aceasta prin faptul ca acesta nu a fost contestat in vreun fel de reclamanta ca arie de aplicabilitate, opozabilitate sau continut al normelor procedurale adoptate, litigiile izvorate din sau in legatura cu activitatea fotbalistica din Romania in care sunt angrenate cluburi afiliate si oficiali ai acestora, respectiv oficiali ai FRF,LPF,AJF, jucatori, agenti de jucatori sau agenti de meciuri se solutioneaza in mod exclusiv de instantele competente prevazute de art. 56 din Statutul FRF, respectiv de Comisia pentru Statutul jucatorului a FRF ca instanta de fond, Comisia de Apel ca instanta de Apel si Curtea de Arbitraj pentru Fotbal ca instanta de recurs, toate aceste organe avand rolul unui Tribunal Arbitral. Potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, recurgerea la jurisdictia instantelor de drept comun este interzisa, cu exceptia litigiilor de munca dintre cluburi si jucatori sau dintre cluburi si antrenori, in aceste cazuri hotararile date de instantele de drept comun urmand a fi puse in executare potrivit legislatiei muncii in vigoare. Instanta a apreciat gresit prevederile Statutelor si regulamentelor FRF, neaplicabile cazului in speta, intrucat aceste prevederi statutare se supun legilor, iar in cazul in care s-ar face aplicarea lor in sensul prevazut de instanta, regulamentele depasindu-si sfera de incidenta si aplicabilitate acordata FRF prin lege, fapt ce contravine legii fundamentale si a Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca si care atrage nulitatea absoluta a Statutelor si a regulamentelor invocate.
Totodata, instanta a apreciat gresit ca "prin inserarea clauzei la art. 6.2, din contractul de reprezentare, partile au incheiat conventie arbitrala in sensul art. 343 C. proc. civ., motiv pentru care in conformitate cu prevederile art. 343 ind. 3 C. proc. civ.
Prin intampinarea depusa la dosar la data de 21.02.2008, intimatul BID a invocat exceptia necompetentei generale a instantei, aratand ca Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti nu este competenta sa solutioneze prezenta cauza, sesizand in mod eronat instanta, cu desconsiderarea prevederilor Statutelor si Regulamentelor FIFA, UEFA si FRF, dar si a clauzelor contractului de reprezentare incheiat intre parti. Prin urmare, potrivit art.57.1 din Statutul FRF, litigiile dintre jucatori si agentii de jucatori se solutioneaza in mod exclusiv de organismele jurisdictionale ale FRF, recurgerea la jurisdictia instantelor de drept comun fiind permisa doar in situatia litigiilor de munca dintre jucatori si cluburi.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea contestatiei in anulare formulata de contestatoare, ca inadmisibila.
La data de 10.04.2008, prin serviciul registratura, contestatoarea a depus la dosar o cerere prin care a invocat exceptia de nelegalitate a art.57 din Statutul Federatiei Romane de Fotbal, avand in vedere ca potrivit art. 35 alin. 1 si 2 din Legea educatiei fizice si sportului nr.69/2000, astfel cum a fost modificata si completata, lege prin care a fost infiintata FRF si in conformitate cu care la art.1 se prevede ca federatiile sportive nationale sunt structuri sportive de interes national, constituite prin asocierea cluburilor sportive si asociatiilor judetene si ale municipiului Bucuresti, pe ramuri de sport. Alineatul 2 din acelasi act normativ prevede ca potrivit prezentei legi federatiile sportive nationale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publica, autonome, neguvernamentale, apolitice si fara scop lucrativ.
Prin incheierea de la termenul din 05.05.2008 instanta a admis cererea reclamantei cu privire la sesizarea instantei de contencios administrativ pentru solutionarea exceptiei de nelegalitate a art. 57 din Statutul Federatiei Romane de Fotbal si a dispus suspendarea cauzei pana la solutionarea exceptiei. Prin sentinta civila nr.3296/27.11.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VIII –a Contencios Administrativ si Fiscal s-a respins ca inadmisibila exceptia de nelegalitate, apreciindu-se ca Federatia Romana de Fotbal este o persoana juridica de drept privat si actele juridice de constituire a acesteea sunt guvernate de legea civila.
Cauza a fost repusa pe rol la 20.01.2009, ca urmare a solutionarii exceptiei de nelegalitate si a restituirii dosarului de fond.
Prin sentinta civila nr. 1403/23.02.2009 instanta a admis contestatia in anulare formulata de contestatoarea SC I C Football SRL, a dispus anularea sentintei civile nr. 8316/19.12.2007 pronuntata in dosarul nr. 9666/303/2007 al Judecatoriei Sector 6 Bucuresti si, rejudecand:a admis actiunea formulata de creditoarea SC I C Football SRL si a obligat debitorul BID la plata catre creditoare a sumei de 34.111,20 lei reprezentand: debit principal – 20.425,87 lei si penalitati de intarziere calculate pentru perioada 13.09.2007 – 19.11.2007 – 13.685,33 lei, in termen de 30 de zile de la data comunicarii sentintei. Pentru a dispune in acest sens instanta a avut in vedere ca, prin sentinta civila nr. 8316/19.12.2007 data in dosarul nr. 9666/303/2007 al Judecatoriei Sector 6 Bucuresti s-a respins somatia de plata formulata de SC IC Football SRL in contradictoriu cu BID, constatandu-se necompetenta generala a instantelor de drept comun. In acest sens s-au avut in vedere dispozitiile art. 57 alin. 1 din Statutul Federatiei Romane de Fotbal, potrivit carora litigiile izvorate din sau in legatura cu activitatea fotbalistica din Romania, in care sunt angrenate cluburi afiliate si oficiali ai acestora, respectiv oficiali ai FRF/LPF/AJF, jucatori, agenti de jucatori sau agenti de meciuri se solutioneaza in mod exclusiv de instantele competente prevazute de art. 56 din Statutul FRF, respectiv de catre Comisia pentru Statutul jucatorului a FRF ca instanta de fond, Comisia de Apel ca instanta de apel si Curtea de Arbitraj pentru fotbal, ca instanta de recurs, toate aceste instante avand rolul unui tribunal arbitral. Potrivit alin. 2 al aceluiasi articol recurgerea la jurisdictia instantelor de drept comun este interzisa, cu exceptia litigiilor de munca dintre cluburi si jucatori sau dintre cluburi si antrenori. Instanta a apreciat ca prin inserarea clauzei continuta la art. 6.2 partile au incheiat o conventie arbitrala, in sensul art. 343 c.p.civ., care, in conformitatea cu prevederile art. 343 ind. 3 c.p.civ., exclude, pentru litigiul ce face obiectul ei, competenta instantelor judecatoresti.
Impotriva acestei sentinte SC IC Football SRL (creditoare in cauza) a formulat, in termen legal (sentinta i-a fost comunicata la 28.01.2008 si cererea a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 6 la 04.02.2008) contestatie in anulare, intemeiata pe dispozitiile art. 317 alin. 1 pct. 2 si art. 319 alin. 1 c.p.civ., criticata pentru motivele prezentate pe larg in precedent, contestatie apreciata de instanta ca intemeiata, pentru urmatoarele motive:
Intre contestatoarea SC ICF SRL, in calitate de agent de jucatori si intimatul BID, in calitate de client s-a incheiat contractul de reprezentare nr. 08/21.06.2005, avand ca obiect drepturile si obligatiile partilor legate de reprezentarea clientului (jucatorului) de catre agentul de jucatori, in vederea negocierii clauzelor contractuale precum si incheierea si semnarea contractului clientului cu un club de fotbal. S-a stabilit ca drepturile de reprezentare sa fie acordate agentului de jucatori in exclusivitate, clientul imputernicindu-l pe agentul de jucatori (art. 3) sa fie legitimul sau reprezentant care sa negocieze toate conditiile de participare, sustinere a probelor de joc si toate contractele incheiate de jucator cu un club de fotbal in perioada valabilitatii contractului, agentul semnand alaturat de client respectivele contracte. Potrivit art. 4.2 din contract clientul s-a obligat sa achite agentului de jucatori un comision de 10% din contravaloarea totala a contractului incheiat cu un club de fotbal, comision ce urma sa se achite lunar, pana la data de 20 a fiecarei luni. Pentru intarzierea in indeplinirea obligatiei de plata astfel asumata, clientul urma sa plateasca o penalitate de 1% pe zi de intarziere (art. 5.2.3). S-a mai aratat in contract ca legea aplicabila este cea romana, contractul completandu-se cu prevederile legislatiei sportive in general si a regulamentelor din activitatea fotbalistica in special (Statutul FRF, Regulamentul pentru activitatea agentilor de jucatori, Regulamentul FRF privind statutul si transferul jucatorilor de fotbal, Regulamentul FIFA revizuit privind statutul si transferul jucatorilor de fotbal) – art. 6, partile convenind ca solutionarea litigiilor sa se realizeze pe cale amiabila iar in caz contrar acestea se vor solutiona conform codului comercial.
La 10.07.2005 BID a incheiat un contract cu Clubul de Fotbal „Z”, obiectul contractului constituindu-l angajarea primului in calitatea de fotbalist non-amator, contractul si anexa la contract (prin care se stabileste obligatia clubului de a plati jucatorului 1500 USD net lunar, incepand cu luna iulie 2005 pana in octombrie 2005 si suma de 3500 USD incepand cu noiembrie 2005 si pana in 30.07.2007) fiind semnate si de reprezentantul agentului de jucatori.
Ca urmare a neachitarii de catre client a comisionul de 10% stabilit prin contractul de reprezentare, contestatoarea a promovat actiunea ce a format obiectul dosarului nr. 9666/303/2007, dedusa judecatii pe calea somatiei de plata. Potrivit art. 2 alin.1 din OG nr. 5/2001 modificata, cererile privind somatia de plata se depun la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta, iar in cauza, avand in vedere ca cererea contestatoarei este una personala patrimoniala, prin care aceasta urmareste valorificarea unui drept de creanta, ca valoarea acesteea este de 34.111,209 lei, competenta de solutionare revine judecatoriei, conform art. 1 corob. cu art. 2 c.p.civ., ca instanta de drept comun.
Potrivit art. 340 c.p.civ. persoanele care au capacitatea deplina de exercitiu al drepturilor pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, in afara de acelea care privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie (conventia arbitrala sub forma de compromis trebuie incheiata pentru fiecare litigiu in parte, fiind un atribut al dreptului de dispozitie asupra cailor procedurale legale pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor). Arbitrajul poate fi incredintat (art. 340 ind. 1), prin conventia arbitrala, uneia sau mai multor persoane, investite de parti sau in conformitate cu acea conventie sa judece litigiul si sa pronunte o hotarare definitiva si obligatorie pentru ele. Potrivit art. 343 c.p.civ., conventia arbitrala se incheie, in scris, sub sanctiunea nulitatii. Ea se poate incheia fie sub forma unei clauze compromisorii, inscrisa in contractul principal, fie sub forma unei intelegeri de sine statatoare, denumita compromis. Prin clauza compromisorie (art. 343 ind.1) partile convin ca litigiile ce se vor naste din contractul in care este inserata sau in legatura cu acesta sa fie solutionate pe calea arbitrajului, aratandu-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.
Prin raportare la aceste dispozitii legale rezulta ca niciuna dintre prevederile contractului de reprezentare nu intruneste conditiile legale pentru a constitui o clauza compromisorie, mentiunea potrivit careea contractul se completeaza cu prevederile legislatiei sportive in general si a regulamentelor din activitatea fotbalistica in special, prevazuta de art. 6.2 fiind o prevedere generala, referitoare la dreptul aplicabil raporturilor dintre parti, acestea reglementand la un alt articol (7) modul de solutionare a litigiilor. Chiar daca s-a aratat astfel ca solutionarea litigiilor se va realiza pe cale amiabila, iar in caz contrar acestea se vor solutiona conform codului comercial, nici aceasta clauza nu intruneste elementele unei conventii arbitrale. Pe de alta parte procedura somatiei de plata este o procedura speciala, cu reguli specifice, conditii speciale de admisibilitate, de administrare a probelor si de exercitare a cailor de atac, care sunt incompatibile cu cele ce reglementeaza procedura arbitrajului, astfel incat, chiar daca s-a incheiat o clauza compromisorie valabila, o cerere dedusa judecatii pe calea somatiei de plata nu va putea fi solutionata in cadrul arbitrajului, partile urmand sa opteze pentru una dintre cele doua proceduri.
Fata de aceste considerente, instanta a apreciat ca nu se poate retine incidenta dispozitiilor art. 343 ind.4 alin. 3 c.p.civ., care prevad ca, instanta judecatoreasca, la cererea uneia dintre parti, se va declara necompetenta, daca va constata ca exista conventie arbitrala.
Conform art. 57 alin. 1 paragraful 1 din Statutul Federatiei Romane de Fotbal, text la care s-a raportat prima instanta pentru a pronunta solutia de respingere a actiunii, litigiile izvorate din sau in legatura cu activitatea fotbalistica din Romania, in care sunt angrenate cluburi afiliate si oficiali ai acestora, respectiv oficiali ai FRF/LPF/AJF, jucatori, agenti de jucatori sau agenti de meciuri se solutioneaza in mod exclusiv de instantele competente prevazute de art. 56 din Statutul FRF, respectiv de catre Comisia pentru Statutul jucatorului a FRF ca instanta de fond, Comisia de Apel ca instanta de apel si Curtea de Arbitraj pentru fotbal, ca instanta de recurs, toate aceste instante avand rolul unui tribunal arbitral. Potrivit art. 57 alin. 1 paragraful 2 recurgerea la jurisdictia instantelor de drept comun este interzisa, cu exceptia litigiilor de munca dintre cluburi si jucatori sau dintre cluburi si antrenori. Aceste dispozitii, chiar integrate in statutul unei asociatii ce este asimilata unei autoritati publice, intrucat restrang si anuleaza dreptul de acces la instanta de judecata a persoanelor enumerate in articol, pentru litigiile de natura celor anterior precizate, nu pot produce efecte decat in situatia in care partile, de comun acord si in mod expres stabilesc ca litigiile dintre acestea sa fie deduse instantelor sportive, neputandu-se considera implicita o astfel de clauza restrictiva si derogatorie de la dreptul comun, cu consecinte grave asupra drepturilor fundamentale ale persoanelor implicate. Chiar si in situatia unei clauze exprese, prin care partile accepta jurisdictia instantelor sportive, aceasta nu poate sa excluda litigiul respectiv din competenta instantelor de judecata.
Astfel, potrivit 21 din Constitutie, orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si intereselor sale legitime. Nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept. Se mai prevede ca partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil si ca jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite. Ori, conform art. 126 din Constitutie, justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata fiind prevazute numai prin lege. Per a contrario, justitia nu se poate realiza prin intermediul instantelor sportive si Statutul FIFA nu poate acorda acestora competente si impune reguli care sa vina in contradictie cu prevederile legii fundamentale anterior mentionate. Acestea contravin si dispozitiilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care prevad ca orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Printre garantiile procesului echitabil instituite de aceasta prevedere conventionala se numara dreptul la un tribunal independent, impartial, stabilit prin lege, principiul egalitatii armelor, principiul contradictorialitatii, motivarea hotararilor, publicitatea procesului, garantii ce nu sunt respectate de instantele sportive.
Solutia care se impune (si in ce priveste exceptia invocata de contestatoare la termenul din 09.02.2009) este aceea a inlaturarii de la aplicare a prevederilor art. 57 alin. 1 din Statutul Federatiei Romane de Fotbal, liberul acces la justitie impunand ca in toate cazurile (inclusiv in situatia din speta, cand Statutul FRF reglementeaza anumite o anumita procedura de solutionare a litigiilor in legatura cu activitatea fotbalistica) sa existe posibilitatea sesizarii instantelor judecatoresti).
De altfel, prin sentinta civila nr. 141/20.01.2009 data in dosarul nr. 5097/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VIII Contencios Administrativ si Fiscal (definitiva, nu si irevocabila) s-a dispus anularea dispozitiilor art. 57 alin 1 din Statutul Federatiei Romane de Fotbal, retinandu-se ca acestea sunt contrare Legii nr. 554/2004 si Constitutiei Romaniei, astfel incat nu se mai impune ca instanta sa se pronunte pe exceptia nulitatii dispozitiilor art. 57 alin.1.
Pentru aceste considerente, vazand si dispozitiile art. 317 alin. 1 pct. 2 c.p.civ., instanta va admite contestatia in anulare si va anula sentinta civila nr. 8316/19.12.2007 data in dosarul nr. 9666/303/2007 al Judecatoriei Sector 6 Bucuresti. Se impune si precizarea ca, in situatia prezentei cauze este admisibila calea extraordinara de atac a contestatiei in anulare, avand in vedere caracterul special al procedurii somatiei de plata, solutia pronuntata de prima instanta, aceea a admiterii exceptiei de necompetenta generala a instantelor de judecata si caracterul hotararii astfel pronuntata, aceasta fiind irevocabila.
Procedand la judecarea pe fond a somatiei de plata instanta a avut are in vedere, in primul rand ca, pentru emiterea ordonantei care sa contina somatia de plata este necesara indeplinirea cerintelor prevazute de art. 1 alin. 1 din OG nr. 5/2001, astfel cum a fost modificata. Astfel, in primul rand creditoarea trebuie sa aiba o creanta a carei obligatie corelativa consta in plata unei sume de bani, fiind totodata necesar ca aceasta obligatie sa fie asumata prin contract constatat printr-un inscris sau determinata potrivit unui statut, regulament sau altui inscris insusit de parti prin semnatura sau in alt mod admis de lege.
In ceea ce priveste debitul principal, in cuantum de 20.425,87 lei, reprezentand comisionul de 10% din valoarea contractului incheiat de debitor cu Clubul de Fotbal Z, aferent perioadei iulie 2005 – iunie 2007, avand in vedere contractul de reprezentare nr. 8/21.06.2005, semnat de ambele parti, dispozitiile art. 4.2 si 4.3 din contract, factura fiscala nr. 2/25.07.2007 si dovada comunicarii catre debitor la momentul convocarii la concilierii directe, contractul incheiat de debitor cu Clubul de Fotbal Z si anexa la acest contract, instanta a apreciat ca fiind indeplinita aceasta conditie.
In ce priveste debitul in suma de 13.685,33 lei, reprezentand penalitati de intarziere calculate pentru perioada 13.09.2007 – 19.11.2007, avand in vedere prevederile aceluiasi contract de reprezentare, ce stipuleaza, la art. 4.3, ca plata comisionului se va face lunar, pana la data de 20 a fiecarei luni si la art. 5.2.3 ca, pentru intarzierea in indeplinirea obligatiei de plata asumata, clientul urma sa plateasca o penalitate de 1% pe zi de intarziere, instanta a constatat, de asemenea, indeplinita aceasta conditie.
In al doilea rand, creanta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila, conditii care de asemenea, sunt indeplinite in cauza, intrucat existenta creantei rezulta din contract, debitul rezulta din cele doua contracte anterior mentionate si din factura emisa pe numele debitorului si acesta a devenit scadent la data prevazuta in contract, data ce este anterioara prezentei actiuni.
Avand in vedere aceste considerente, instanta a apreciat ca in cauza s-a facut dovada unei creante certe lichide si exigibile, pe care contestatoarea o are impotriva intimatului, astfel incat sunt indeplinite conditiile prev. de art. 1 din OG nr. 5/2001, modificata, pentru emiterea somatiei de plata. Vazand si dispoz. art. 6 din acelasi act normativ, instanta a admite actiunea si a dispus obligarea intimatului la plata catre contestatoare a sumei de 34.111,20 lei, in termen de 30 zile de la data comunicarii sentintei. Aceasta a devenit irevocabila prin respingerea actiunii in anulare promovata de debitor.