Singurele probe ale acuzarii - un autodenunt si procesele-verbale de reconstituire efectuate dupa 6 ani de la comiterea faptelor - nu dovedesc dincolo de orice indoiala vinovatia inculpatului si, ca atare, nu pot conduce la condamnarea sa.
Cod procedura penala, art. 62, art. 63, art.66
Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale, art.6
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul Constanta a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Medgidia nr.3606/P/15.06.2006, s-a pus in miscare actiunea penala si a fost trimis in judecata inculpatul R.I. pentru savarsirea unei infractiuni de “furt calificat" in forma continuata, prevazuta de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit."g,i" Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si a unei infractiuni de “furt calificat" prevazuta de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit."i" Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit."a" Cod penal si art.99 si urmatoarele Cod penal prin aceea ca in perioada 12.07.2000 - 07.10.2000, a comis pe timp de noapte si prin efractie, trei furturi pe raza comunei Oltina, judetul Constanta.
Parti vatamate sunt - S.C. "G.P." SRL Oltina de unde se sustine ca prin fortarea lacatului de la usa magazinului, inculpatul a patruns inauntru de unde a sustras produse alimentare si nealimentare in valoare de 400 lei; M.P., din gospodaria caruia a sustras o bovina, in valoare de 1.100 lei; O.S.F. - din autoturismul caruia a sustras un telefon mobil, un motor de barca si un rezervor metalic detasabil, producand un prejudiciu de 4.500 lei.
S-a mai retinut in sarcina acestuia ca la data de 08.02.2001, dintr-o padure din apropierea localitatii Oltina, judetul Constanta, a sustras o bovina ce a apartinut partii vatamate I.V., pe care ulterior a vandut-o unei persoane necunoscute.
Pentru toate faptele de sustragere, urmarirea penala a inceput "in rem" fata de autori necunoscuti.
La data de 29.12.2005, s-a inregistrat la Parchetul de pe langa Judecatoria Medgidia, un autodenunt al inculpatului R.I.
Autodenuntul este olograf desi inculpatul nu stie carte.
Prin sentinta penala nr.390/P/06.03.2007, ca instanta de fond, Judecatoria Medgidia a dispus, in baza art.11 pct. 1 lit."a" Cod procedura penala raportat la art. 10 lit."c" Cod procedura penala, achitarea inculpatului R.I. intrucat faptele nu au fost savarsite de inculpat;judecatoria a apreciat ca, din modul cum a fost facut autodenuntul, din cele inserate in cuprinsul sau si din probele administrate in faza de urmarire penala si nemijlocit in fata instantei, nu rezulta fara nici o indoiala ca faptele descrise in rechizitoriu ar fi fost comise de inculpatul R.I.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat de Tribunalul Constanta prin decizia penala nr.370/24 septembrie 2007, pronuntata in dosarul nr.1012/256/2006.
Curtea de Apel a admis recursul inculpatului R.I. si a casat hotararea instantei de apel cu trimitere spre rejudecare, din oficiu, constatand ca este incident cazul de casare prevazut de art.3859 alin.1) punct 7 Cod procedura penala prin aceea ca instanta de apel a solutionat fara referatul de evaluare al Serviciului de Probatiune obligatoriu in cauzele cu infractori minori potrivit dispozitiilor art.484 alin.2 Cod procedura penala intrate in vigoare la data de 31.03.2007. (decizia penala nr.75/MP/6 noiembrie 2007)
In rejudecarea apelului, tribunalul a dispus efectuarea referatului de evaluare a inculpatului minor R.I. de catre Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Constanta, l-a reaudiat pe inculpat si, prin decizia penala nr.98/27.02.2008, a respins, in baza art.379 punct 1 lit."b" Cod procedura penala, ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.I.
Impotriva hotararilor, inculpatul R.I. a declarat recurs, criticandu-le pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea scrisa, recurentul inculpat a aratat ca se afla in executarea unei pedepse de 9 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de “talharie", ca el este autorul faptelor pentru care a fost trimis in judecata si in dovedirea vinovatiei sale, solicita audierea a doi martori pe care i-a nominalizat.
Avand in vedere prevederile art.38514 Cod procedura penala si art.66 Cod procedura penala, cererea inculpatului a fost respinsa.
Verificand hotararile recurate, actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs si din oficiu, curtea a constatat ca recursul este nefondat.
Inculpatul minor R.I a fost trimis in judecata pentru comiterea a doua infractiuni de “furt calificat".
Singurele probe care-l incrimineaza pe inculpat sunt: autodenuntul scris de un oarecare "Cristi" si procesele verbale intocmite cu ocazia reconstituirii faptelor facuta dupa aproape 6 ani de la comiterea faptelor.
Instanta de fond, achitandu-l pe inculpatul R.I. a raspuns exigentelor art.62 Cod procedura penala si a facut o corecta aplicare a prevederilor art.63 din acelasi cod.
Corect s-a stabilit ca autodenuntul inculpatului nu se coroboreaza cu nici un mijloc de proba, in afara de procesele verbale de reconstituire, probe administrate la urmarirea penala.
Trebuie avuta in vedere si obligatia instantei de judecata, instituita de art.289 Cod procedura penala, potrivit cu care probele stranse in cursul urmaririi penale, trebuie verificate de instanta, prin administrarea lor in sedinta publica, oral, nemijlocit si contradictoriu, numai in urma unei asemenea verificari, cu respectarea acestor principii fundamentale, obligatorii in faza cercetarii judecatoresti si exercitand un rol activ, instanta trebuie sa ajunga motivat la o solutie temeinica si legala, ca rezultat care exprima adevarul impus de probele administrate in mod legal.
Indiferent de motivele pentru care inculpatul a formulat autodenuntul si a solicitat instantei condamnarea sa exercitand in acest sens toate caile ordinare de atac, ambele instante au respectat drepturile inculpatului minor R.I., la un proces echitabil, prevazut de at.6 paragraf 3 lit."d" din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In considerarea celor mai sus, recursul a fost respins ca nefondat.