Asigurare dovezi - desemnare expert judiciar Hotarare nr. 0 din data de 18.03.2015
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Analizand actele dosarului cu privire la cererea de asigurare de dovezi, instanta retine ca expertiza a carei administrare s-a solicitat are ca obiect determinarea valorii imobilului teren in suprafata de 4600 mp, aflat in proprietatea reclamantilor si inclus in terenul in suprafata de 33.829,52 mp cu privire la care a fost declarata utilitatea publica prin Legea nr. 170/2008.
In fapt, potrivit art. 1 din Legea nr. 170/2008 se declara de utilitate publica toate terenurile in suprafata de 33.829,52 mp si constructiile proprietate privata, situate in municipiul Bucuresti, intre -.
Cu privire la acelasi imobil, Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. - a obligat paratul din prezenta cauza sa indeplineasca procedurile de expropriere pentru cauza de utilitate publica a terenurilor, precum si celelalte obligatii stabilite in sarcina sa prin Legea nr. 170/2008.
In drept, conform art. 359 alin. 1 C.proc.civ., oricine are interes sa constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile, ori sa obtina recunoasterea unui inscris, a unui fapt sau a unui drept, daca este pericol ca proba sa dispara ori sa fie greu de administrat in viitor, va putea cere, atat inainte, cat si in timpul procesului, administrarea acestor probe.
In procedura asigurarilor de dovezi nu se pretinde un drept impotriva unei alte persoane, ci doar conservarea unei probe necesare intr-un eventual proces sau intr-un proces in curs.
Sub acest aspect, instanta retine ca asigurarea dovezii a fost solicitata prin raportare la procedura exproprierii cu privire la care reclamantii au sustinut ca se incadreaza in categoria mai larga a notiunii de proces. Totusi, notiunea de proces nu poate fi interpretata intr-un sens atat de larg cata vreme rolul fundamental al acestei proceduri este de a evita situatia in care partea, lipsita de posibilitatea de a asigura probe inainte de a exista o judecata asupra fondului, s-ar afla in situatia de a nu mai fi in masura sa isi dovedeasca pretentia sau, dupa caz, apararea.
Fiind o procedura speciala, instanta trebuie sa se limiteze in cercetarea sa la scopul cererii, deci judecata se va margini la aprecierea admisibilitatii probei si la verificarea indeplinirii cerintelor prescrise de lege pentru aceasta procedura.
Textul reglementeaza doua conditii de admisibilitate a procedurii asigurarii dovezilor, si anume urgenta si posibilitatea schimbarii situatiei de fapt pana la administrarea dovezilor. Cu alte cuvinte, procedura de asigurare a dovezilor este conditionata de urgenta impusa de existenta unui pericol de disparitie a probei sau de ingreunare a administrarii ei in viitor.
Legat de conditiile de admisibilitate a cererii de asigurare a probelor, este de retinut si art. 359 alin. 2 C.proc.civ. conform cu care, in cazul in care partea adversa isi da acordul, cererea poate fi facuta chiar daca nu exista urgenta. Esential este ca acordul paratului nu poate fi dedus din tacerea sau din absenta sa, ci invoirea sa la asigurarea probei trebuie sa fie exprimata in mod clar.
In prezenta cauza, paratul, legal citat (conform dovezii de la fila 47), nu si-a exprimat acordul cu privire la cererea formulata de reclamanti.
Contrar sustinerilor reclamantilor, acordul paratului nu poate fi dedus din imprejurarea neprezentarii acestuia la termenul acordat in cauza si nici din lipsa depunerii intampinarii, cata vreme, in aceasta materie, intampinarea nu este obligatorie (art. 360 alin. 3 C.proc.civ.).
In acest sens, nu pot fi primite nici argumentele prezentate de catre reclamanti potrivit carora acordul paratului poate fi dedus din cuprinsul adresei nr. 5119/AK/15.10.2014 (emisa de catre parat ca raspuns la memoriul formulat de reclamanti anterior sesizarii instantei cu prezenta cerere).
In primul rand, deoarece aceasta adresa nu a fost emisa in legatura cu cererea ce face obiectul prezentei cauze si, in al doilea rand, deoarece in cuprinsul acestei adrese se mentioneaza doar disponibilitatea paratului de a demara procedura de expropriere, astfel cum a fost stabilit in sarcina sa prin decizia instantei supreme. Simpla referire la imprejurarea ca nu detine personal propriu care sa procedeze la evaluarea terenurilor ce fac obiectul procedurii de expropriere nu echivaleaza cu acordul expres, impus de art. 359 alin. 2 C.proc.civ. si necesar pentru ca instanta sa dispuna efectuarea expertizei evaluatorii solicitate de catre reclamanti.
Revenind la aspectele rerefitoare la conditia de admisibilitate a urgentei, se constata ca aceasta trebuie sa priveasca proba (atat ca mijloc – integritate a probei – cat si ca procedura de administrare), iar nu partile litigiului.
In cauza, rolul instantei este de a stabili urgenta in administrarea probei, iar urgenta are ca temei pericolul ca proba sa dispara sau sa fie greu de administrat in viitor. Cu alte cuvinte, urgenta presupune ca a aparut deja o anumita constrangere, o anumita presiune care impune administrarea probei la acest moment pentru ca, daca nu se procedeaza astfel, nu va mai exista o proba care sa poata fi administrata ulterior ori administrarea probei va fi deosebit de anevoioasa, incat partea poate sa fie pusa in situatia de a renunta la ea.
Prin raportare la sustinerile reclamantilor si la inscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanta retine ca nu este indeplinita conditia urgentei cu privire la cererea analizata.
In fapt, reclamantii solicita efectuarea unei expertize evaluatorii a terenului aflat in proprietatea lor, cu privire la care, prin Legea nr. 170/2008 a fost declarata utilitatea publica. Solicitarea lor este intemeiata pe imprejurarea ca, desi utilitatea publica a fost declarata in urma cu mai bine de 6 ani, pana in prezent paratul, in calitate de institutie expropriatoare nu a efectuat acest demers evaluatoriu si nici altele care sa intre in sfera de actiune a procedurii de expropriere. In aceste conditii, reclamantii nu pot utiliza/exploata terenul si nici nu au primit despagubirea prevazuta de lege, avand in vedere specificul procedurii de expropriere.
Astfel, au solicitat instantei sa desemneze un expert care sa evalueze valoarea terenurilor si beneficiul de care sunt lipsiti, urmand ca, in baza acestei expertize sa determine paratul sa procedeze la formularea unei oferte de despagubire cu privire la imobilul expropriat, etapa impusa de lege in materia exproprierii si reiterata, in termeni generali, de catre instanta suprema, in cuprinsul Deciziei nr. -.
Insa, rolul procedurii de asigurare a dovezilor este de a permite partii care o solicita preconstituirea unei probe in situatii de urgenta, cu mentiunea ca, daca nu s-ar proceda astfel, proba ar disparea sau ar fi dificil de administrat in viitor. Fara indoiala ca aceste conditii nu sunt intrunite in cauza de fata.
Expertiza evaluatorie cu privire la terenurile mentionate poate fi efectuata la orice moment in viitor, neexistand pericolul ca situatia terenului sa se schimbe sau ca expertiza sa nu poata fi efectuata in viitor. In plus, expertiza priveste doar valoarea imobilului teren, fara constructii care ar putea suferi degradari sau deprecieri odata cu trecerea timpului, aspecte de natura sa faca dificila administrarea probei cu expertiza la un moment ulterior. Aceste constatari sunt valabile si in ceea ce priveste evaluarea prejudiciului cauzat prin expropriere, legea speciala continand o serie de dispozitii care trateaza acest aspect prin raportare la proprietari, precum si la alte persoane indreptatite.
Conditia urgentei nu este indeplinita nici prin raportare la imprejurarea ca aceasta situatie este perpetuata de mai bine de sase ani, fara ca institutia expropriatoare sa faca demersurile necesare si impuse atat de lege, cat si de catre instantele judecatoresti. De altfel, nici reclamantii nu au invederat ca in tot acest interval de timp ar fi aparut imprejurari noi, apte sa justifice urgenta in administrarea probei cu expertiza, iar o atare situatie care dureaza de mai bine de sase ani nu poate, prin ea insasi, sa justifice urgenta, ci dimpotriva.
Avand in vedere considerentele expuse anterior, instanta retine ca nu sunt indeplinite conditiile impuse de lege cu privire la urgenta si la posibilitatea schimbarii situatiei de fapt pana la administrarea dovezilor, motiv pentru care va respinge ca neintemeiata cererea avand ca obiect asigurare dovezi.