CONTESTATIE LA EXECUTARE.

Analizand actele si lucrarile dosarului in solutionarea contestatiei la executare, instanta constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 3154/31.03.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr. 13281/3/2014 a fost obligata contestatoarea la plata catre intimata a unor diferente salariale, ce urmau a fi actualizate si la majorarea salariului de baza al acesteia.
Pentru executarea creantei mentionate in acest titlu executoriu, intimata a sesizat executorul judecatoresc, care a deschis dosarul de executare avand numarul 1260/2015. Prin incheierea din data de 23.10.2015, executorul judecatoresc a stabilit, pentru creanta pusa in executare, cuantumul cheltuielilor de executare compuse din onorariul executorului judecatoresc, onorariul de expert si cheltuielile necesare executarii, in cuantum de 2.432,80 lei. Prin incheierea din data de 26.11.2015 executorul judecatoresc a stabilit suma de 94,24 lei, cu titlul de cheltuieli de executare suplimentare, reprezentand copii xerox – contestatie dosar nr. 8010/302/2014, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti.
Contestatoarea a formulat, in termen, contestatie la executare impotriva actelor de executare, criticand onorariul pretins excesiv al expertului si celelalte cheltuieli de executare, precum si faptul ca debitul real ar fi fost mai mic decat cel stabilit in raportul de expertiza contabila extrajudiciara (15.053,00 lei).
Sustinerea contestatoarei in sensul ca debitul ar fi fost diferit de cel real datorat nu poate fi primita de catre instanta, in conditiile in care simpla sustinere a contestatoarei in sensul ca debitul ar fi fost calculat cu nerespectarea prevederilor legale nu poate fi coroborata cu probe certe care sa sustina o astfel de concluzie.
Astfel, temeiul acestei sustineri e constituit de faptul ca expertul contabil nu putea actualiza debitul cu indicele de inflatie, or chiar titlul executoriu impune o astfel de actualizare, iar practica judiciara este constanta in sensul ca debitul trebuie actualizat cu indicele de inflatie, aceasta posibilitate fiind prevazuta si de dispozitiile art. 628 C.proc.civ.
Apoi, este neintemeiata sustinerea potrivit careia expertul contabil extrajudiciar nu ar fi tinut cont de functia ocupata de intimata si data incheierii contractului de munca, intrucat din inscrisurile din dosarul cauzei rezulta ca acesta a avut in vedere inscrisuri comunicate in acest scop de catre chiar contestatoarea din prezenta cauza.
Expertul mentionat nu avea obligatia convocarii contestatoarei la intocmirea raportului de expertiza, intrucat prevederile art. 335 alin. 1 din noul Cod de procedura civila, care impun convocarea partilor, sunt aplicabile exclusiv expertizei judiciare, nu si celei extrajudiciare, iar aceasta convocare se impune doar in situatia efectuarii unei lucrari la fata locului, ceea ce nu era cazul in speta.
Referitor la legalitatea incheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, instanta retine prevederile art. 669 alin. 2 Cod procedura civila, conform carora debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare facute dupa inregistrarea cererii de executare si pana la data realizarii obligatiei stabilite in titlul executoriu. Sumele ce urmeaza a fi platite se stabilesc de executor prin incheiere ce constituie titlu executoriu.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanta de judecata, care trebuie sa verifice daca cheltuielile stabilite prin incheiere au fost necesare pentru efectuarea executarii, daca sunt reale si daca nu sunt disproportionate fata de cuantumul creantei si volumul de munca efectuata de cei implicati in executare. Chiar daca debitorul este in culpa pentru faptul ca nu a executat de buna-voie creanta cuprinsa intr-un titlu executoriu, aceasta nu confera posibilitatea creditorului sau de a efectua cheltuieli de executare exagerate, stiind ca le va recupera in temeiul art. 669 Cod procedura civila.
Instanta retine ca la stabilirea cuantumului cheltuielilor de executare executorul judecatoresc a respectat prevederile legale, in sensul ca a avut in vedere faptul ca debitoarea a fost obligata la plata unor sume de bani, ceea ce presupunea stabilirea unor cheltuieli de executare corespunzatoare debitului principal, precum si efortului depus si raspunderii pe care si-o asuma. In plus, toate cheltuielile de executare stabilite aveau temei legal, putand fi percepute in raport cu activitatile depuse de executor, incadrandu-se in dispozitiile art. 669 alin. 3 pct. 1, 2, 3, 5 si 7 din noul Cod de procedura civila.
Faptul ca in speta contestatoarea a refuzat punerea in executare a dispozitiilor titlului executoriu determina instanta sa constate ca stabilirea cheltuielilor de executare a fost o consecinta fireasca, pe parcursul careia nu s-au incalcat prevederile legale, a refuzului contestatoarei de a executa de bunavoie hotararea.
Astfel, pretinsa disproportie dintre suma urmarita silit si cuantumul cheltuielilor de executare nu poate constitui un motiv de anulare a executarii silite, in conditiile in care din inscrisurile din dosarul de executare rezulta ca acestea au fost efectuate si au fost necesare pentru realizarea obligatiei prevazute in titlul executoriu.
In plus, a constata existenta unui motiv de nelegalitate constand in disproportia dintre debit si cheltuielile de executare ar constitui un impediment pentru executarea silita a datoriilor mici ce rezulta din titlurile executorii, care nu este prevazut de lege si prin care nu se poate restrange dreptul de a obtine executarea silita.
In acelasi sens, instanta retine ca varietatea cheltuielilor provocate de executarea silita trebuie sa se reflecte in stabilirea unor cheltuieli de executare corespunzatoare diferitelor tipuri de activitati necesare realizarii executarii silite.
In ceea ce priveste onorariul de executor, sumele platite cu titlu de onorariu pentru executorul judecatoresc reprezinta cheltuieli ocazionate de efectuarea executarii silite si fata de dispozitiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 si cele ale Ordinului ministrului justitiei nr. 2550/2006, in cazul obligatiilor avand ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depasi un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligatiei de plata a carei executare se urmareste. Se constata ca, in cauza, executorul judecatoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului sau din dosarul de executare dispozitiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 si ale Ordinului M.J. nr. 2550/2006, acestea fiind necesare pentru derularea executarii silite.
Se constata astfel in prezenta cauza ca nu exista nici un motiv intemeiat pentru care contestatoarea sa refuze a da curs executarii silite declansate impotriva sa, cu exceptia incheierii de stabilire cheltuieli suplimentare/26.11.2015. Cu privire la suma de 94,24 lei, instanta retine ca a fost stabilita in mod nelegal, cata vreme dosarul mentionat (nr. 8010/302/2014 – Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti) nu are legatura cu prezentul dosar de executare, nu priveste aceleasi parti si, prin urmare, nu se justifica impunerea in sarcina debitoarei contestatoare a platii acestei sume. In consecinta, cu privire la aceasta incheiere, instanta va admite in parte contestatia la executare si va dispune anularea acestei incheieri, urmand a respinge in rest contestatia la executare, ca neintemeiata.
Retinand ca in ceea ce priveste aceasta suma de bani nu a fost efectuata executarea silita iar in ceea ce priveste celelalte acte de executare contestatia a fost respinsa, instanta va respinge ca neintemeiata si cererea vizand intoarcerea executarii silite, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 723 alin. 1 C.proc.civ.
In temeiul art. 453 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, avand in vedere faptul ca in speta contestatia a fost admisa in parte, instanta urmeaza sa dispuna compensarea, in parte, a cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocat pentru suma de 100 lei si obliga contestatoarea la plata catre intimata a sumei de 500 lei cu titlul de onorariu avocat (achitat conform chitantei nr. 0724/07.01.2016 (f. 54).
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru, instanta va respinge cererea contestatoarei ca neintemeiata, retinand ca, potrivit art. 45 lit. f din OUG nr. 80/2013, contestatoarea are dreptul la restituirea acestor sume, proportional cu contestatia admisa.