INSTANTA
Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 27.11.2015, sub numarul 114493/299/2015, contestatoarea P.C., in contradictoriu cu intimatii P.B., S.C. G.A. S.A. si BEJA D.D., a formulat contestatie la executare impotriva incheierii privind cheltuielile de executare, incheierii privind admiterea cererii de executare silita si a adresei de infiintare a popririi asupra veniturilor salariale emisa la data de 06.11.2015, precum si impotriva tuturor actelor de executare intocmite in dosarul de executare nr. 776/2016 al BEJA D.D. si comunicate la data de 23.11.2015. A mai aratat ca, intrucat executarea silita se face in temeiul unui alt titlu executoriu decat o hotarare judecatoreasca invoca motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu solicitand anularea absoluta a contractului de imprumut pentru nevoie personale nr. 423402J2540530339/15.05.2008 intocmit de parata P.B. pentru clauze abuzive cuprinse in acesta.
In motivarea cererii, contestatoarea a aratat ca, la data de 15.05.2008, a incheiat cu parata P. un contract de imprumut de nevoi personale pentru suma de 26.858,59 CHF si pentru ca i s-a retinut la data incheierii un comision de 5% din valoarea imprumutului, a fost asigurata ca nu se va percepe un alt comision, pe parcurs, fara a fi anuntata, a fost introdus comisionul de administrare perceput lunar. A mai aratat ca, in ceea ce priveste dobanda, conform art. 3.2 din contract, aceasta este variabila in functie de evolutia pietei financiar bancare si/sau a costului finantarii si gestionarii creditului, iar dupa 5 luni de la data semnarii contractului, ca urmare a cresterii LIBOR cu 0,17%, a fost deja notificata despre modificarea unilaterala a dobanzii fara nicio motivare, din noiembrie 2008, de la 10,5 la 12, contestatoarea fiind obligata sa achite dobanda majorata pe perioada noiembrie 2008- mai 2011, desi din 2009 indicele LIBOR a scazut de la 2,96 la 0,7.
A mai invederat ca, solicita stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la cursul de la data semnarii contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derularii contractului, denominarea in moneda nationala a platilor in virtutea principiului din regulamentul valutar conform caruia pretul marfurilor sau al serviciilor intre rezidenti se plateste in moneda nationala. A mai solicitat sa se constate clauzele abuzive din contractul de imprumut pentru nevoi personale, privind comisionul de administrare, comisionul de acordare si dobanda variabila marita abuziv, sa fie obligata parata 1 sa modifice contractul de imprumut pentru nevoi personale in sensul eliminarii clauzelor constatate ca fiind abuzive, sa intocmeasca un nou grafic de rambursare dupa eliminarea clauzelor abuzive si recalcularea dobanzii, care sa tina cont de scaderea LIBOR la fiecare 3 luni, sa ramburseze sumele incasate in temeiul clauzelor abuzive, sa se constate ca, in aceste conditii, creanta care se executa nu mai este certa, lichida si exigibila si executarea silita nu mai poate continua si sa se suspende executarea silita in dosarul de executare nr.776/2015 al BEJA
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 712, 713, 651, 725, 719 C.proc.civ., Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, Directiva Consiliului 93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
In dovedirea pretentiilor, contestatoarea a solicitat incuviintarea si administrarea probei cu inscrisuri si a probei cu interogatoriu intimatilor.
La data de 17.12.2015, intimatul BEJA D.D. a depus intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
La data de 24.12.2015, intimata P.B. R. S.A. a depus intampinare, prin care a invocat exceptia netimbrarii contestatiei la executare dar si exceptia netimbrarii pe capatul de cerere privind anularea contractului de credit, exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere ce priveste anularea contractului de credit, exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere cu privire la inghetarea cursului valutar, netemeinicia criticilor reclamantei cu privire la suportarea riscului valutar, netemeinicia solicitarii reclamantei cu privire la inghetarea cursului valutar si a celorlalte clauze invocate.
In motivarea contestatiei, intimata a aratat ca, in cererea de chemare in judecata nu sunt indicate clauzele considerate ca fiind abuzive de catre contestatoare, insa cu privire la riscul valutar, a aratat ca, riscul bancar este o actiune inerenta activitatii de creditare, care are la randul sau sorginte economica si se transpune in variate tehnici juridice iar partile isi asuma mai multe riscuri la semnarea contractului de credit, printre care si riscul valutar. A mai aratat ca se aplica principiul nominalismului monetar, conventia de credit o data incheiata trebuie respectata de partile contractante. De asemenea, a precizat ca cererea este neintemeiata si cu privire la comisionul de acordare.
In concluzie, intimata a precizat ca actele de executare au fost intocmite cu respectarea legii, iar aceasta detine o creanta certa, lichida si exigibila, neexistand niciun motiv pentru admiterea contestatiei.
In drept, a invocat dispozitiile legale din cuprinsul intampinarii.
In probatiune, intimata a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si a probei cu interogatoriul contestatoarei.
Intimata G.A. S.A. nu a depus intampinare.
La termenul din data de 02.03.2016, instanta a luat act de renuntarea contestatoarei la cererea de suspendare a executarii silite, a respins exceptia netimbrarii cererii, exceptia inadmisibilitatii, exceptia lipsei de interes, a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, a calificat exceptia inadmisibilitatii formularii unei actiuni care priveste contractul de credit numai pentru cererile accesorii intrucat contractul nu mai este in fiinta ca o aparare de fond ce va fi analizata o data cu fondul cauzei.
La termenul din data de 16.03.2016, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de intimata BEJA D.D. si a incuviintat pentru contestatoare si pentru intimata P.B., proba cu inscrisurile depuse si proba cu interogatoriul partii adverse.
La dispozitia instantei a fost depus in copie certificata dosarul de executare silita nr. 776/2015, de catre BEJA D.D..
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
Intre contestatoarea P.C. si intimata P.B. R. S.A. a fost incheiat la data de 15.05.2008, contractul de imprumut pentru nevoi personale nr. 423402J2540530339, pentru suma de 26.858,59 CHF si o perioada de 120 luni, cu dobanda variabila, la data incheierii contractului fiind stabilita rata dobanzii pentru primele 80 luni din perioada creditului la 10,50%, iar pentru urmatoarele 40 luni la 8,30 %.
Prin actul aditional de aliniere la OUG 50/2010 incheiat la data de 17.09.2010 (f. 42-46 vol I), ca urmare a modificarilor legislative intervenite in anul 2010, a fost stabilita o marja fixa a bancii (pentru prima perioada a creditului la 11,8 %, iar pentru a doua perioada 9,4), marja la care se adauga indicele de referinta LIBOR la 3 luni.
Avand in vedere contractul de asigurare incheiat intre G.A. S.A. si P.B. R. S.A., societatea de asigurari a achitat bancii creditul restant al contestatoarei (f. 12 vol II) si s-a subrogat in toate drepturile detinute de P.B. R. S.A. impotriva debitoarei P.C., astfel cum rezulta si din notificarea depusa la fila 8 (vol II –dosar executare).
Prin incheierea de la data de 26.05.2015, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 57818/299/2015, s-a dispus investirea cu formula executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, iar intimata G.A. S.A. a inregistrat la data de 16.10.2015, pe rolul BEJA D.D., cererea de executare silita a debitoarei P.C., in temeiul contractului de credit, astfel cum a fost modificat, fiind deschis dosarul de executare nr. 776/2015.
Prin incheierea de la data de 16.10.2015, BEJA D.D. a admis cererea formulata de G.A. S.A. si a dispus incuviintarea executarii silite in temeiul titlului executoriu, prin incheierea din 06.11.2015 s-au stabilit cheltuieli de executare in cuantum total de 7.740,72 lei si s-au emis adrese de infiintare a popririi.
Potrivit art. 248 C.proc.civ., instanta se va pronunta anterior asupra exceptiilor de fond sau de procedura care fac inutila cercetarea fondului, astfel, avand in vedere faptul ca, la termenul din data de 16.03.2016, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a biroului executorului judecatoresc, pentru motivele indicate in incheiere, va respinge contestatia la executare formulata in contradictoriu cu BEJA „D.D.”, ca fiind formulata in contradictoriu cu o persoana lipsita de calitate procesuala pasiva.
Fata de exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de intimata P.B. R. S.A., avand in vedere faptul ca in cauza nu sunt invocate motive de nulitate a actelor de executare silita, ci motive de anulare a clauzelor titlului executoriu, instanta apreciaza ca exista identitate intre partile din dosar si subiectele raportului juridic litigios, urmand sa respinga ca neintemeiata, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
Analizand contestatia la executare, prin prisma sustinerilor contestatoarei, instanta o apreciaza ca fiind neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 712 alin. 1 C.pr.civ., impotriva executarii silite, a incheierilor date de executorul judecatoresc, precum si impotriva oricarui act de executare, se poate face contestatie la executare in termen de catre cei interesati sau vatamati prin executare.
Potrivit art. 713 alin. 2 C.proc.civ., in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui alt titlu executoriu decat o hotarare judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai daca legea nu prevede in legatura cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifica pentru desfiintarea lui.
Avand in vedere faptul ca executarea silita se face, in prezentul dosar, in temeiul unui contract de credit si nu a unei hotarari judecatoresti si faptul ca nu exista o procedura speciala pentru desfiintarea titlului executoriu, instanta va analiza in cauza si motivele de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, respectiv aplicarea dispozitiilor Legii 193/2000.
Potrivit dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 „(1) Prin consumator se intelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituita in asociatii care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale industriale sau de productie, artizanale sau liberale (2) Prin comerciant se intelege orice persoana fizica sau juridica autorizata, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in cadrul activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori literale, cat si orice persoana care actioneaza in acelasi scop in numele sau pe seama acestuia”.
Parata este comerciant in sensul legii, intrucat este o persoana juridica autorizata care, in temeiul unor contracte ce intra sub incidenta legilor privind protectia consumatorilor, actioneaza in cadrul activitatii sale comerciale. Reclamantul este consumator in sensul aceleiasi legi, intrucat in contractul incheiat cu parata a actionat in scopuri personale, astfel cum rezulta si din denumirea contractului.
Potrivit art. 1 din Legea 193/2000, orice contract incheiat intre comercianti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate, fiind interzis comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. Art. 4 din aceasta Lege stabileste ca o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
O prima conditie ce trebuie indeplinita pentru ca o clauza sa fie abuziva este ca aceasta sa nu fi fost negociata direct cu partea contractanta. Alineatul.2 al art.4 din Legea nr.193/2000 defineste notiunea de clauza ce nu a fost direct negociata, in sensul ca aceasta este inserata in contract fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Cea de-a doua conditie esentiala ce trebuie constatata se refera la crearea unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, prin aceasta intelegandu-se ca unul din contractanti dobandeste un avantaj nejustificat fata de situatia celeilalte parti. In fine, cu privire la cea de-a treia cerinta, aceasta se refera la caracterul contrar bunei credinte al clauzei; cu alte cuvinte, aceasta cerinta vizeaza comportamentul neloaial al co-contractantului.
De asemenea, pentru aprecierea caracterului abuziv al unei clauze trebuie avute in vedere si dispozitiile art.4 alin.5 si 6 din Legea nr.193/2000, potrivit carora natura abuziva a unei clauze contractuale se evalueaza ?i in functie de natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul incheierii acestuia, de toate imprejurarile care au determinat incheierea contractului precum si de alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde, indiferent de obiectului principal al contractului, de raportul pre?-calitate, de produsele si serviciile oferite in schimb.
In ceea ce priveste contractul de credit din cauza, instanta stabileste ca acesta reprezinta contract de adeziune, lipsind posibilitatea consumatorului de a negocia clauzele care reglementeaza desfasurarea relatiilor contractuale, acestea fiind preformulate de catre banca.
Sustinerile intimatei referitoare la „caracterul negociat” al clauzelor sunt vadit neintemeiate, intrucat aducerea la cunostinta clientului a contractului de credit nu reprezinta negociere, ci o componenta a dreptului la informare al consumatorului. De asemenea, posibilitatea consumatorului de a opta intre diferite servicii oferite de banca nu reprezinta negociere, avand in vedere ca pentru fiecare tip de serviciu (credit cu dobanda fixa sau credit cu dobanda variabila) exista un contract preformulat de catre prestatorul de servicii, cu privire la care consumatorul nu poate aduce modificari.
Cum banca nu a probat ca a negociat efectiv si direct cu contestatoarea clauzele privind dobanda si comisioanele, desi aceasta proba ii incumba, prezumtia relativa instituita de lege nu a fost rasturnata. In atare situatie, instanta retine ca aceste contracte de credit sunt preformulate de banca, standardizate, in care consumatorul nu are posibilitatea sa intervina, putand doar sa adere sau nu la el, consumatorul fiind privat de o informare corecta si completa asupra tuturor conditiilor de creditare.
In acest sens, instanta va avea in vedere dispozitiile art. 4 alin. 3 din Legea 193/2000, potrivit carora daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens, ceea ce nu s-a intamplat in cauza.
Astfel, observand conventia de credit intervenita intre contestatoare si intimata P.B. R. S.A., este evident ca aceasta cuprinde clauze prestabilite de catre imprumutator, fara ca imprumutatul sa aiba posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele inserate, de a le modifica sau inlatura, forma conventiei fiindu-i impusa de catre banca.
In ceea ce priveste clauza referitoare la dobanda, instanta retine urmatoarele:
De la data incheierii contractului, respectiv 15.05.2008, partile au stabilit de comun acord o dobanda variabila, iar dupa incheierea actului aditional de aliniere la OUG 50/2010 incheiat la data de 17.09.2010 (f. 42-46 vol I), ca urmare a modificarilor legislative intervenite in anul 2010, a fost stabilita o marja fixa a bancii (pentru prima perioada a creditului la 11,8 %, iar pentru a doua perioada 9,4%), marja la care se adauga indicele de referinta LIBOR 3M.
Conform art.37 alin.1 din OUG 50/2010: In contractele de credit cu dobanda variabila se vor aplica urmatoarele reguli: a) dobanda va fi compusa dintr-un indice de referinta EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumita perioada sau din rata dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, in functie de valuta creditului, la care creditorul adauga o anumita marja fixa pe toata perioada derularii contractului;
In raport de dispozitiile precitate, instanta constata clauza privitoare la dobanda ca fiind in deplina conformitate cu dispozitiile OUG 50/2010 astfel, conform art.3 alin.2 din Legea 193/2000 Clauzele contractuale prevazute in temeiul altor acte normative in vigoare nu sunt supuse dispozitiilor prezentei legi.
Astfel, instanta constata ca nu poate analiza caracterul abuziv al acestei clauze prin raportare la prevederile Legii 193/2000, motiv pentru care va respinge cererea contestatoarei de constatare al caracterului abuziv al clauzelor referitoare la dobanda.
Referitor la capatul de cerere avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale referitoare la comisionul de acordare si la comisionul de administrare, instanta retine ca acesta nu este intemeiat, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 si art. 3 alin. 1 din Directiva nr. 93/13/CEE.
Astfel, instanta apreciaza ca perceperea de catre banca a comisionului de acordare a creditului, in procent de 5% din valoarea totala a creditului acordat a fost in mod clar si inteligibil introdusa in contract si nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Mai mult decat atat, instanta nu poate analiza caracterul abuziv al unei clauze in conditiile in care consumatorul, desi reprezentat prin avocat, nu motiveaza in nici un fel acest caracter abuziv si nici dezechilibrul ce ar fi fost creat in defavoarea acestuia.
Pentru aceleasi motive, instanta va respinge si cererea de constatare ca fiind abuziv a comisionului de administrare, comision care nu se regaseste in graficul de rambursare, precum si cererea de obligare a paratei la emiterea unui nou grafic de rambursare, avand in vedere si faptul ca acest contract de credit a incetat, contestatoarea fiind executata silit.
In ceea ce priveste clauza de risc valutar inserata in contract, instanta apreciaza ca cererea contestatoarei este neintemeiata.
Clauzele referitoare la moneda creditului si la riscul valutar tin de aplicarea si prevederea in mod expres in cuprinsul contractului dintre parti a regulii de drept comun privind riscul aprecierii/deprecierii monedei de imprumut, potrivit careia orice modificare a cursului de schimb este suportata de cel caruia i se opune (in speta de fata, deprecierea este suportata de contestator).
Instanta retine ca acest fapt era cunoscut de catre contestatoare la data incheierii conventiei de credit sau cel putin trebuia cunoscut, aceasta fiind obligata sa depuna un minim de diligenta si de interes in lecturarea contractului incheiat cu banca. Analiza cu privire la impactul financiar privind moneda de imprumut a fost facuta de contestatoare anterior acordarii creditului, avand in vedere solicitarea acordarii in franci elvetieni creditului pentru satisfacerea unor nevoi personale, imprumutatul asumandu-si aceste riscuri ale produsului de creditare.
Instanta are in vedere ca reclamantul a avut posibilitatea de a negocia continutul clauzelor contractuale privind moneda de acordare a creditului, putand opta intre mai multe tipuri de credite in diverse monede de schimb (nationala sau in valuta), alegand, in final, din portofoliul de produse bancare oferite de parata, creditele cu caracteristicile pe care le-au considerat potrivite nevoilor lor. Astfel, in speta de fata, instanta stabileste, in afara oricarui dubiu, ca acordarea creditelor in moneda CHF s-a facut la solicitarea contestatoare, acest credit fiind mai avantajos din punct de vedere al costurilor sale.
Aceasta optiune a fost facuta constient de catre consumator, in considerarea avantajelor pe care acest tip de credit le oferea in comparatie cu celelalte produse de creditare oferite atat de banca, cat si de alti furnizori de produse bancare: cost mai redus si acces la o suma mai mare de bani. Prin urmare, instanta nu va retine lipsa de negociere a clauzelor privind moneda acordarii creditului si riscul valutar, fiind evident faptul ca a fost optiunea imprumutatilor de a accesa un credit in CHF.
Intrucat cele trei conditii pe care o clauza trebuie sa le indeplineasca pentru a putea fi apreciata, in concret, de catre judecator ca fiind abuziva trebuie indeplinite cumulativ, neputandu-se retine lipsa de negociere in speta de fata, instanta va concluziona ca obligatia contestatoarei de restituire a imprumutului in moneda in care a fost acordat nu poate fi considerata o clauza abuziva.
In ceea ce priveste aprecierea cursului CHF, instanta retine ca aceasta crestere a fost determinata de un context international, strain de vreo actiune sau inactiune a bancii, clauzele in discutie nefiind modificate unilateral de catre intimata. Imprejurarea ca imprumutatul restituie datoria la un curs de schimb al francului elvetian dramatic majorat fata de momentul contractarii creditului este justificata de faptul ca, sub acest aspect, contractul semnat de parti este unul aleatoriu. Este firesc ca riscul valutar sa fie suportat de catre debitor, intrucat acesta este unul din dezavantajele creditelor in valuta, de care reclamantul trebuia sa fie constient la momentul la care si-a luat acest angajament.
Chiar daca contestatoarea nu avea cum sa prevada ca si un consumator o evolutie atat de semnificativa a cursului de schimb a francului elvetian, spre deosebire de Banca, care prin natura serviciilor oferite este mult mai informata cu privire la piata interbancara, acest fapt nu constituie un argument pentru inghetarea cursului de schimb al CHF la valoarea pe care a avut-o la momentul semnarii contractului de imprumut.
De asemenea, se impune a fi retinut si faptul ca este de notorietate aspectul ca, la acordarea oricarui imprumut in valuta de catre orice persoana fizica sau juridica, se suporta un risc valutar, cuantumul sau diferind in functie de moneda in care se acorda creditul si de evolutia sa pe piata financiara. Astfel, contestatoarea nu a fost obligata sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu ar fi avut posibilitatea reala de a lua la cunostinta la data semnarii contractului, fiind in posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra intinderii obligatiilor lor.
Referitor la posibilitatea de suportare a riscului valutar, aceasta prevedere nu poate fi apreciata in sine ca fiind imprecisa si abuziva, ci urmeaza ca in concret, in cazul suportarii riscului, sa se aprecieze de catre instanta, de la caz la caz, daca acest risc a fost sau nu determinat de o situatie subiectiva, sau in mod obiectiv, general valabil pentru toti clientii bancii. In plus, instanta va aprecia de la caz la caz daca suportarea riscului se face doar de catre imprumutat sau si de catre banca.
In speta de fata, nu s-a reclamat ca vreo anume modificare a cursului valutar ar fi fost nejustificata, ci s-a invocat ca este vorba despre o clauza abuziva in mod generic. Banca nu a impus contestatoarei suportarea riscului valutar, iar in cazul in care cursul Chf-Ron ar fi scazut, riscul ar fi fost suportat in egala masura de catre intimata, mentinandu-se aceeasi valoare a ratei, la cursul valutar existent de la data platii.
Totodata, banca nu a impus niciun curs de schimb contestatoarei. La data scadenta a ratei lunare, aceasta este obligata sa depuna suma datorata in CHF, deoarece suma imprumutata a fost acordata in CHF si, conform intelegerii partilor, rambursarea se face in aceeasi moneda.
Pe de alta parte, la momentul incheierii contractului de credit nu se putea stabili evolutia viitoare a valorii CHF, respectiv a caracterului viitor ascendent sau descendent al cursului valutar de schimb CHF-Ron, pentru a putea fi imputata bancii parate o lipsa de informare a consumatorului cu privire la riscurile monedei creditului. Caracterul abuziv al unei clauze contractuale raportat la prevederile legale se stabileste nu prin raportare la obligatia de informare, ci prin raportare la obligatia de negociere si la obligatia de necauzare a unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Or, contestatoarea a acceptat toate riscurile aferente cursului de schimb asociate contractarii unui imprumut intr-o moneda diferita de cea in care isi incaseaza venitul.
Clauzele contractuale ce prevad rambursarea in moneda in care s-a acordat creditul, adica in CHF, nu sunt nelegale/abuzive, ci constituie doar o aplicatie a principiului nominalismului monetar. Prin urmare, nu este vorba despre o sarcina plasata nelegal/abuziv asupra consumatorului, ci despre o consecinta fireasca a principiului nominalismului monetar, care inseamna, in esenta, ca in cazul contractelor de imprumut a unei sume de bani, debitorul este obligat sa restituie aceeasi suma de bani in aceeasi valuta primita.
Acordarea de credite in valuta si incasarea ratelor de credit in valuta nu incalca principii ale regulamentului valutar, intrucat acestor tipuri de operatiuni li se aplica dispozitiile art. 2 si art. 3 coroborate cu art. 1 lit. d) din Anexa 1 (Nomenclator) ale Regulamentului nr. 4/2005 privind regimul valutar. Totodata, reglementari precum Norma BNR nr. 10/2005, Norma BNR nr. 20/2006, Regulamentul BNR nr. 3/2007, au stabilit cadrul in care se pot acorda credite catre consumatori, fara limitari din perspectiva monedei in care se acorda creditele.
Solicitarea de aplicare a cursului de schimb CHF-Ron de la data incheierii contractului de credit, instanta va retine ca aceasta este contrara clauzelor cuprinse in contractul de credit, fiind o aplicare fidela a principiului legal al nominalismului monetar, prevazut de art. 1578 si de art. 1584 Cod civil din 1864.
Astfel, avand in vedere ca, in speta, creditul a fost acordat de catre banca parata in CHF, in conformitate cu prevederile art. 1584 Cod civil din 1864 (aplicabil in speta in temeiul art. 3 si art. 102 din Legea nr. 71/2011), obligatia principala a imprumutatului este aceea de a restitui la scadenta lucruri de acelasi gen, aceeasi cantitate si de aceeasi calitate, indiferent de eventuala sporire sau scadere a valorii lucrurilor dintre momentul incheierii contractului si acela al platii.
Prin urmare, intrucat creditul a fost acordat in moneda ,,CHF’’, la scadenta trebuie sa fie restituita suma imprumutata in aceeasi moneda, indiferent de scaderea sau sporirea valorii monedei, conform principiului nominalismului monetar consacrat expres de art. 1578 Cod civil din 1864, care prevede ca obligatia ce rezulta dintr-un imprumut in bani este totdeauna pentru aceeasi suma numerica aratata in contract, iar in cazul intervenirii unei cresteri sau scaderi a pretului monedelor, inainte de a sosi data platii, debitorul trebuie sa restituie suma numerica imprumutata, nefiind obligat a restitui aceasta suma decat in moneda aflata in curs in momentul platii. Valabilitatea acestui principiu a fost mentinuta in Codul civil din 2009, care prin art. 2164 prevede ca, in lipsa unei stipulatii contrare, imprumutatul este tinut sa restituie aceeasi cantitate si calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi cresterea sau scaderea pretului acestora, iar in cazul in care imprumutul poarta asupra unei sume de bani, imprumutatul nu este tinut sa inapoieze decat suma nominala primita, oricare ar fi variatia valorii acesteia, daca partile nu au convenit altfel.
In speta nu este vorba despre o denominare a creditului, intrucat ”denominat” inseamna ca suma creditului a fost inregistrata si calculata in valuta creditului (CHF), dar tragerea creditului (adica, suma efectiv primita de client) si restituirea creditului prin plata ratelor s-ar face in moneda nationala.
Aceasta este de altfel diferenta esentiala dintre situatia dedusa judecatii in prezentul dosar si situatia din Ungaria, vizata prin hotararea C.J.U.E. din 30 aprilie 2014, pronuntata in cauza C - 26/13, Kásler impotriva OTP Bank. In timp ce in Ungaria reclamantii au primit imprumutul in moneda nationala (forinti), numai denominarea creditului facandu-se prin raportarea la CHF cu titlu de referinta, in Romania, Regulamentul B.N.R. nr. 4/2005 prevede ca pot fi efectuate operatiuni, in mod liber, fie in moneda nationala (leu), fie in valuta, cu limitarile prevazute in mod expres.
Astfel, potrivit art. 3 alin. 1 si alin. 11 din Regulamentul valutar nr. 4/2005, platile, incasarile, transferurile si orice alte asemenea operatiuni care decurg din vanzari de bunuri si prestari de servicii intre rezidenti, indiferent de raportul juridic care le reglementeaza, se realizeaza numai in moneda nationala (leu), cu exceptia operatiunilor prevazute in anexa nr. 2 «Categorii de rezidenti care pot efectua operatiuni in valuta», care se pot efectua si in valuta, iar platile, incasarile, transferurile si orice alte asemenea operatiuni intre rezidenti care decurg din remunerarea muncii prestate, indiferent de raportul juridic care le reglementeaza, se realizeaza numai in moneda nationala (leu). Insa, conform art. 3 alin. 2 din Regulament, toate celelalte operatiuni intre rezidenti care nu fac obiectul alin. 1 si alin. 11 pot fi efectuate, in mod liber, fie in moneda nationala (leu), fie in valuta.
In speta, in virtutea principiului nominalismului monetar, sunt intru totul valabile clauzele contractuale deduse judecatii care stabilesc ca imprumutatul restituie exact ce si cat a luat cu imprumut, in moneda in care s-a acordat creditul (CHF). Clauzele considerate ca fiind abuzive de catre reclamant, ce prevad rambursarea in moneda in care s-a acordat creditul nu sunt nelegale, ci constituie doar o aplicatie a principiului nominalismului monetar, iar banca parata nu a impus propriul curs de schimb valutar, procurarea monedei straine fiind la libera apreciere a consumatorilor, astfel incat nu se poate retine o diferenta dintre cursul de schimb la vanzare si cursul de schimb la cumparare ale monedei straine.
Pentru aceste considerente, avand in vedere ca prin formularea acestui petit, se urmareste de catre reclamanti modificarea contractului de credit, desi clauzele care stipuleaza obligativitatea rambursarii creditului in moneda in care au fost acordate nu sunt abuzive, solicitarea acestora fiind contrara art. 969, art. 1073 si art. 1578 Cod civil din 1864, instanta va respinge ca neintemeiate capetele de cerere analizate.
Instanta retine ca nu au fost invocate motive de nultitate a actelor de executare atacate, respectiv a incheierii privind cheltuielile de executare, incheierii privind admiterea cererii de executare silita, a adresei de infiintare a popririi si a restul actelor de executare din dosarul de executare nr. 776/2015 al BEJA D.D..
Instanta nu poate retine apararea formulata de contestatoarea la ultimul termen de judecata, referitor la lipsa dovezii calitatii de reprezentant a creditoarei G.A. S.A., fiind invocata si decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 9/2016, avand in vedere faptul ca, intimata G.A. S.A. a fost reprezentata de T.F. S.R.L., doar in dosarul de executare silita, in fata executorului judecatoresc si nu in fata instantei de judecata, articolul 84 din Codul de procedura civila referindu-se doar la reprezentarea conventionala in fata instantelor de judecata, nu si in fata executorilor judecatoresti.
In situatia in care contestatoarea, prin avocat ales, a inteles sa invoce exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant in dosarul de executare silita a intimatei G.A. S.A. pentru intimata P.B. R. S.A., instanta nu poate retine nici aceasta aparare impotriva actelor de executare silita, in conditiile in care G.A. S.A. a introdus cererea de executare silita la executor in calitate de creditor ca urmare a subrogarii in drepturile creditorului initial in baza contractului de asigurare si nu in calitate de reprezentant al creditorului P.B. R. S.A.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge ca neintemeiata contestatia la executare si pe cale de consecinta, in temeiul art. 453 C.proc.civ., va respinge si cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de catre intimata P.B. R. S.A., ca neintemeiata.
Respinge contestatia la executare formulata in contradictoriu cu BEJA „D.D.”, ca fiind formulata in contradictoriu cu o persoana lipsita de calitate procesuala pasiva.
Respinge contestatia la executare privind pe contestatoarea P.C., cu domiciliul in …. si pe intimatii P.B., cu sediul in …. si S.C. G.A. S.A., cu sediul in ….., ca neintemeiata.
Respinge cerere contestatoarei de obligare a intimatilor la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.
Cu apel in termen de 10 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor, prin grefa, azi, 04.05.2016.
PRESEDINTE, GREFIER,