INSTANTA,
Deliberand asupra prezentei cauze civile, in conformitate cu dispozitiile art. 395 alin. 1 Cod procedura civila, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, la data de 22.07.2013, sub nr. 29467/299/2013, reclamantii T.M. si T.P.C. au chemat in judecata pe paratele O.B.R. S.A. si O.F.S. B., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: 1. obligarea bancii sa determine marja de calcul si sa o includa in contractul de credit nr. C2204/1120/7997/25.03.2008, dupa formula dobanda de 6,99% minus indicele de referinta la data semnarii contractului; 2. punerea la dispozitie a cotatiei indicelui de referinta LIBOR de la inceputul contractului de credit si pana la data actiunii; 3. „indicarea la ce interval de timp avea banca dvs. obligatia sa modifice dobanda compusa din marja fixa plus indice de referinta, dat fiind faptul ca nu exista stipulatie in contract respectiv LIBOR la 3M, 6M, 12, precizand ca agreeaza LIBOR 6M, asa cum este normal si se desprinde si din contract”; 4. recalcularea nivelului dobanzii perceput in temeiul contractului de credit, de la semnare si pana la zi, dupa formula marja bancii fixa la care adauga indicele de referinta Libor, alaturat de restituirea sumelor de bani platite de imprumutat de la data semnarii contractelor de credit pana la data efectuarii expertizei si in continuare pana la efectuarea modificarilor ce urmeaza sa fie dispuse in contractul de credit; 5. modificarea contractelor de credit in sensul de a preciza ca rata de dobanda poate fi modificata exclusiv prin fluctuatii LIBOR; 6. constatarea nulitatii absolute pentru comisionul de acordare si restituirea comisionului de acordare prevazut la pct. 6.1 lit. b din Contract; 7. eliminarea clauzelor abuzive de modificare a dobanzii unilaterale din partea bancii si de modificare a nivelului taxelor si comisioanelor pe tot parcursul creditului, regasite la art. 5.2 si art. 6.2 din Contractul de credit initial; 8. eliminarea comisionului de rambursare anticipata regasit in art. 6.1 lit. c din Contract; 9. plata dobanzilor legale pentru sumele percepute in plus stabilite prin expertiza sau de comun acord, „angajandu-va dvs. raspunderea civila delictuala”.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca banca a generat un scadentar la incheierea contractului, insa nu a fluctuat dobanda de 6,99%, desi dobanda este variabila, acest lucru petrecandu-se fara temei legal, desi LIBORUL este aproape de minimul de 0,2. Au mentionat ca imprumutatul si-a manifestat acordul de vointa in ceea ce priveste respingerea actului aditional, intrucat banca a avut in vedere sa perceapa printr-un act aditional abuziv o dobanda „superior mai mare” pentru toata perioada contractuala, fapt pentru care era si normal ca debitorul obligatiei sa nu il semneze. In continuare, s-a invocat incalcarea art. 40 din O.U.G. nr. 50/2010 si a O.U.G. nr. 174/2008, insistandu-se asupra necesitatii punerii la dispozitie a cotatiei LIBOR, a stabilirii intervalului de timp la care se face variatia si a modificarii contractului de credit. Cu privire la comisionul de acordare, reclamantii au sustinut ca s-au incalcat prevederile art. 35 din O.U.G. nr. 50/2010, acesta fiind de fapt comisionul de retragere, neincadrandu-se in comisioanele permise de art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010. Au considerat ca s-au incalcat si prevederile art. 15 din Legea nr. 190/1999, intrucat actul de ipoteca a fost redactat de notarul public, iar costurile de notariat au fost achitate de catre imprumutat. Au aratat ca orice clauza prin care doar o parte se obliga nu poate fi primita decat ca abuziva si in afara ordinii de drept, aceasta fiind situatia prevederilor de la art. 5.2 si art. 6.2 din Contract. Referitor la comisionul de rambursare, au considerat ca este impartial, illegal si abuziv, in conformitate cu dispozitiile art. 67 din O.U.G. nr. 50/2010. Referitor la solicitarea de obligare a paratelor la plata dobanzii legale, reclamantii au considerat ca pot angaja raspunderea civila delictuala a bancii si au invocat prevederile art. 3 si art. 6 din O.G. nr. 13/2011.
In drept, cererea a fost intemeiata pe prevederile art. 194 Cod procedura civila, ale O.U.G. nr. 50/2010, ale Legii nr. 193/2000 si ale Codului civil.
In dovedirea cererii, reclamantii au solicitat administrarea probelor cu inscrisuri, cu interogatoriul paratei si cu expertiza contabila.
Cererea de chemare in judecata este scutita de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin cererea depusa la data de 21.10.2013, in conformitate cu art. 200 alin. 2 Cod procedura civila, reclamantii au precizat valoarea pretentiilor ca fiind de 8.648 CHF si valoarea dobanzii legale ca fiind de -432,4 CHF, fara a putea preciza calcul exact.
La data de 20.11.2013, in conformitate cu art. 201 alin. 1 Cod procedura civila, parata O.B.R. S.A. a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, referitor la perceperea comisionului de acordare a creditului, precum si exceptia lipsei de obiect si de interes cu privire la capetele nr. 1, nr. 3, nr. 5, nr. 7 si nr. 8, sustinand ca, incepand cu data de 121.092010, in contractul de credit exista inserata o formula de calcul a ratei dobanzii formata din marja fixa+LIBOR 3L, astfel cum cer dispozitiile O.U.G. nr. 50/2010.
Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata, sustinand ca formula de calcul a dobanzii este clara, transparenta si expres indicata in contract. A afirmat ca reclamantii nu au semnat actul aditional de conformare a contractului cu prevederile O.U.G. nr. 50/2010 si nu au notificat banca in sensul ca nu doresc sa li se aplice prevederile actului aditional, fiind aplicabile dispozitiile art. II alin. 2 din Legea nr. 288/2010, iar clauza contractuala referitoare la dobanda are forma obtinuta ca urmare a modificarilor aduse prin Ordonanta. A mentionat ca partile au stabilit expres ca rata anuala de dobanda este variabila prin luarea in considerare a evolutiei indicatorilor de referinta, banca rezervandu-si dreptul de a revizui rata de dobanda, invederand ca, in forma initiala a contractului de credit, nu era definita o marja a bancii, intrucat nu exista o prevedere legala care sa stabileasca aceasta obligatie. A invocat prevederile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 si ale art. 3 lit. g si lit. i din Directiva nr. 2008/48/CE, sustinand ca atat dobanda, cat si comisioanele ce fac obiectul litigiului reprezinta componente ale pretului creditului si sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv. A mai considerat ca algoritmul solicitat de reclamanti pentru formula de calcul a ratei dobanzii nu are nicio baza legala sau contractuala, obligatia introducerii unei marje fixe fiind introdusa prin O.U.G. nr. 50/2010. Referitor la al doilea capat de cerere, a invederat ca informatiile privind valoarea indicelui LIBOR sunt disponibile si pot fi verificate pe web-site-ul http://www.bba.org.uk. Referitor la capatul nr. 8 a mentionat ca, potrivit pct. 39 din Legea nr. 288/2010 si prevederilor O.U.G. nr. 50/2010, comisionul de rambursare anticipata a fost eliminat din contractele de credit cu dobanda variabila, prin efectul legii. A solicitat respingerea capetelor de cerere avand ca obiect restituirea sumelor de bani achitate de reclamanti si plata dobanzii legale, sustinand ca platile au fost datorate in temeiul unui contract valabil incheiat intre parti, ale carui prevederi au fost respectate de catre parata, si a apreciat ca sumele deja achitate nu pot fi restituite, avand in vedere ca contractele de credit sunt contracte cu executare succesiva.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe prevederile art. 1141-art. 118, art. 5 si art. 274 Cod procedura civila, ale O.U.G. nr. 174/2008, ale O.U.G. nr. 50/2010 si ale art. 969 si urmatoarele, art. 1092 Cod civil.
In dovedirea intampinarii, parata a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si a probei cu interogatoriul reclamantilor.
Parata O.F.S. B. a fost citata prin mandatarul acesteia din Romania, respectiv parata O.B.R. S.A., in conformitate cu art. 155 alin. 1 pct. 13 teza finala Cod procedura civila.
La data de 11.03.2015, reclamantii au formulat raspuns la intampinare, prin care au solicitat respingerea exceptiilor invocate de catre parata, sustinand ca marja unilaterala de 6,77 nu a fost niciodata acceptata de catre reclamanti, ca acestia nu au semnat actul aditional, precum si ca marja bancii propusa este mai mare decat dobanda initiala, neluand in calcul indicele de referinta variabil.
Prin cererea precizatoare depusa la data de 27.05.2014, reclamantii au aratat ca scopul urmarit este constatarea ca abuziva a clauzei instituite in contractul de credit la art. 5.1. Au considerat ca sunt aplicabile dispozitiile art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010, intrucat aceasta reprezinta o transpunere a Directivei nr. 2008/48/CE, a carei aplicare se poate face cu succes chiar de la 1.01.2007, moment al aderarii la U.E. a tarii noastre.
Prin cererea precizatoare depusa la data de 1.09.2015, reclamantii au indicat aplicarea marjei de calcul a bancii de 4,14 puncte procentuale, stabilita prin scaderea din dobanda totala de 6,99 PP a indicelui de referinta variabil al valutei in cuantum de 2,865 la momentul aparitiei O.U.G.
Prin Incheierea din data de 27 mai 2014, instanta a dispus unirea cu fondul a exceptiilor invocate de catre parata.
Instanta a incuviintat si au fost administrate proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriile reciproce, la solicitarea ambelor parti, precum si proba cu expertiza contabila judiciara, solicitata de reclamanti.
Analizand probele administrate, instanta retine urmatoarele:
Intre parata O.B.R. S.A. si reclamantii T.M. si T.P.C., s-a incheiat Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1120/7997 din 25.03.2008 (filele 12-24), avand ca obiect acordarea unui credit in suma de 132.400 CHF, pentru o perioada de 360 luni, in scopul satisfacerii nevoilor personale ale clientului sau ale familiei sale.
Prin clauza cuprinsa la art. 5 din Contractul de credit s-a prevazut ca, la data incheierii contractului, dobanda curenta este de 6,99 %, aceasta fiind variabila in conformitate cu politica bancii si putand fi modificata in mod unilateral de catre banca, luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta (LIBOR pentru CHF), fara a exista consimtamantul clientului. S-a stabilit ca noul procent de dobanda va fi comunicat imprumutatului, prin intermediul unei scrisori simple sau extras de cont trimis la adresa specificata de acesta sau prin afisare la sediul unitatilor bancare. De asemenea, s-a prevazut ca, in cazul in care, ca urmare a modificarii ratei dobanzii de catre banca, clientul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat si dobanzile aferente in termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificarii privind modificarea dobanzii, se considera ca acesta a acceptat noul procent de dobanda.
Prin clauza cuprinsa la art. 6.1 lit. b, s-a stabilit ca, pentru creditul acordat, banca percepe comision de acordare de 2 %, perceput o singura data la valoarea creditului acordat, reclamantii achitand cu acest titlu suma de 2.648 CHF, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiza contabila judiciara intocmit de catre expert contabil S.A. (filele 246-257).
Prin clauza cuprinsa la art. 6.1 lit. c, s-a stabilit ca banca percepe comision de rambursare anticipata de 3 %, in cazul rambursarilor efectuate in primii 2 ani de la data tragerii creditului, de 2 %, in cazul rambursarilor efectuate in intervalul 2-5 ani de la data tragerii creditului, de 1 %, in cazul rambursarilor efectuate in intervalul 5-10 ani de la data tragerii creditului, de 0 %, in cazul rambursarilor efectuate ulterior primilor 10 ani de la data tragerii creditului.
Prin clauza cuprinsa la art. 6.2, s-a prevazut ca, pe parcursul derularii creditului, banca poate modifica unilateral nivelul comisioanelor si taxelor, fara consimtamantul clientului, noul nivel al comisioanelor urmand a fi publicat in tariful de taxe si comisioane si a fi afisat la sediile bancilor.
Prin Notificarea nr. 76780/08.09.2010, comunicata prin posta la data de 16.09.2010 (filele 65-66), ca urmare a intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, parata le-a comunicat reclamantilor punerea la dispozitie a proiectului de act aditionat la contractul de credit, aducandu-le la dispozitie si dreptul de a rambursa creditul anticipat, fara perceperea comisionului de rambursare anticipata, precum si faptul ca va actualiza nivelul ratei de dobanda incepand cu data de 1.10.2010 cu valoarea indicatorului de referinta aferent valutei de acordare a creditului LIBOR CHF la 3 luni.
Actul aditional nu a fost semnat de catre reclamanti, parata considerand ca a operat acceptarea tacita a acestuia, in conformitate cu art. 95 alin. 5 din O.U.G. nr. 50/2010 si art. II alin. 2 din Legea nr. 288/2010.
Ulterior, parata O.F.S. B.V., prin O.B.R. S.A., a incheiat cu reclamantii Actele aditionale nr. 1/5.09.2011, nr. 2/23.03.2012 si nr. 2/26.10.2012 (filele 28-34), prin care s-a convenit suspendarea partiala a platii ratelor lunare de credit.
Prin notificarea nr. 668/29.09.2014 (fila 279), parata O.B.R. S.A., in calitate de agent al paratei O.F.S. B., a instiintat-o pe reclamanta T.M. despre faptul ca, urmare a restantelor inregistrate la Contractul de credit nr. C2204/1120/7997 din 25.03.2008, intregul credit a fost declarat exigibil anticipat, la data de 26.09.2014, intervenind cesionarea creantei in cuantum de 141.597,43 CHF catre O.F.Z..
La data incheierii Contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1120/7997 din 25.03.2008, valoarea indicelui de referinta LIBOR la 3 luni a fost de 2,13%, conform informatiilor comunicate de parata (fila 204).
Anterior comunicarii catre reclamanti a notificarii nr. 76780/08.09.2010, parata nu a procedat la modificarea ratei dobanzii anuale de 6,99%, pana la aceasta data fiind achitate ratele in cuantumul prevazut in scadentarul intocmit cu prilejul incheierii contractului de credit.
Incepand cu luna octombrie 2010, parata a procedat la variatia trimestriala a ratei de dobanda, in conformitate cu variatia indicelui de referinta LIBOR CHF la 3 luni, rata dobanzii anuale datorate de reclamanti scazand la 6,82%, conform Actului aditional nr. 2/26.10.2012.
Pe perioada suspendarii platii ratelor de credit, reclamantii au achitat numai dobanda aferenta creditului nerestituit, aceasta fiind mai mica decat cea mentionata in contractul de credit initial, respectiv de 6,95%/an, de 6,81%/an si de 6,82%/an, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiza contabila judiciara intocmit de catre expert contabil S.A. (filele 246-257).
Din raportul de expertiza contabila judiciara reiese ca, in perioada 28.03.2008-23.12.2013, reclamantii au achitat in temeiul Contractului de credit nr. C2204/1120/7997 din 25.03.2008 suma de 51.539,72 CHF, din care comision de acordare in valoare de 2.648 CHF, capital in valoare de 5.880,11 CHF, dobanzi in valoare de 43.003,29 CHF, dobanda la credit restant in valoare de 4,66 CHF si dobanda la dobanda restanta de 3,66 CHF.
In cazul in care rata anuala a dobanzii ar fi variat trimestrial, incepand cu data incheierii contractului, fiind formata din marja fixa a bancii de 4,86% pe an si indicele LIBOR CHF la 3 luni, reclamantii ar fi avut de achitat cu titlu de dobanda suma de 39.942,84 CHF, rezultand o diferenta de 3.550,5 CHF, astfel cum s-a stabilit de catre expertul contabil judiciar.
Solutionand cu prioritate exceptia prescriptiei, invocata de parata O.B.R. S.A. cu privire la restituirea comisionului de acordare, instanta urmeaza a o respinge ca neintemeiata, avand in vedere ca reclamantii solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit in temeiul Legii nr. 193/2000, prin care a fost realizata transpunerea in dreptul intern a Directivei nr. 93/13/CEE. In conformitate cu jurisprudenta constanta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene (Hotararea din data de 27.07.2000 pronuntata in cauza Océano Grupo Editorial SA v Roció Murciano Quintero, Hotararea din data de 26.10.2006 pronuntata in cauza Elisa Maria Mostaza Claro c. Centro Movil Milenium SL, Hotararea din data de 4 iunie 2009 pronuntata in cauza Pannon GSM Zrt. C. Erszebet Sustikné Gy?rfi), normele care reglementeaza clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii ocrotesc un interes public, astfel incat cererea de constatare a caracterului abuziv beneficiaza de un regim juridic similar cu cel al nulitatii absolute, dreptul consumatorului fiind imprescriptibil. In ceea ce priveste solicitarea reclamantilor de restituire a sumelor achitate in baza clauzelor pretins abuzive, in conformitate cu art. 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescriptie nu a inceput sa curga, intrucat dreptul la actiune se naste la momentul constatarii caracterului abuziv.
Solutionand cu prioritate exceptiile lipsei de interes si de obiect, invocata de parata O.B.R. S.A. cu privire la capetele nr. 1, nr. 3, nr. 5, nr. 7 si nr. 8, instanta urmeaza a le respinge ca neintemeiate, avand in vedere ca, in urma constatarii pretinsului caracter abuziv al clauzelor contractuale privind variatia dobanzii, reclamantii solicita calcularea ratei dobanzii anuale prin aplicarea unei marje fixe a bancii de 4,14% pe an. Or, chiar din precizarile depuse de parata la data de 20.08.2014 (fila 194), reiese ca aceasta a aplicat, incepand cu luna octombrie 2010, o marja fixa a bancii de 6,77%, astfel incat reclamantii justifica un interes determinat, legitim, personal, nascut si actual care este echivalent cu avantajul material pe care l-ar obtine in cazul in care instanta ar admite cererea de chemare in judecata.
Pe fondul cauzei, in drept, potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract incheiat intre profesionisti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate, fiind interzis comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
Art. 4 alin. 1 din aceasta Lege stabileste ca o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Potrivit art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.
De asemenea, in ce priveste notiunea de clauza abuziva, art. 3 alin. 1 din Directiva nr. 93/13/CEE atribuie acest caracter clauzelor contractuale care nu s-au negociat individual si, in contradictie cu exigenta de buna-credinta, provoaca un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor care decurg din contract, in detrimentul consumatorului.
Din ambele reglementari rezulta aceleasi conditii care imprima unei clauze contractuale caracter abuziv si anume: clauza sa nu fie negociata individual si sa se creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorilor.
In speta, instanta retine ca reclamantii se circumscriu notiunii de consumator in acceptiunea art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, intrucat sunt persoane fizice si au incheiat contractul de credit pentru satisfacerea unor nevoi personale.
Referitor la caracterul nenegociat, instanta stabileste ca acesta se regaseste cu privire la toate clauzele ce se solicita a fi constatate ca fiind abuzive, intrucat contractul de credit se incadreaza in categoria contractelor preformulate, iar mentiunile privind obligatia imprumutatilor de plata a comisioanelor de acordare si de rambursare anticipata si cele privind faptul ca banca poate modifica in mod unilateral rata dobanzii curente in functie de evolutia pietei financiare au fost stabilite unilateral si anterior de catre banca parata, neputand fi modificate la solicitarea clientilor.
Conform art. 3 alin. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE, se considera intotdeauna ca o clauza nu s-a negociat individual atunci cand a fost redactata in prealabil, iar consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenta continutul clauzei, in special in cazul unui contract de adeziune, faptul ca anumite aspecte ale unei clauze sau o anumita clauza au fost negociate individual neexcluzand aplicarea prezentului articol pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a acestuia indica faptul ca este, cu toate acestea, un contract de adeziune.
Insa, pentru a se constata caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la art. 5 si art. 6 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1120/7997 din 25.03.2008 era necesar ca reclamantii sa justifice si sa probeze faptul ca aceste clauze prin ele insele sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Analizand clauza cuprinsa la art. 5 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1120/7997 din 25.03.2008, instanta constata ca aceasta nu a creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului, avand in vedere ca nu exista posibilitatea aplicarii ei efective, nefiind stabilita periodicitatea si formula de calcul a modificarii dobanzii in mod unilateral de catre banca.
In concret, aceasta clauza nu a produs niciun efect in relatiile contractuale dintre parti, intrucat nu a fost aplicata de catre parata, rata anuala a dobanzii de 6,99%, specificata in contract, fiind mentinuta pana la modificarea acestuia ca urmare a intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010.
Solicitarea reclamantilor de inlaturare a acestei clauze, cu consecinta inserarii in contractul de credit a formulei de calcul in care rata dobanzii anuale sa fie compusa din indicele de referinta LIBOR la 3 luni si din marja bancii de 4,14% este neintemeiata, intrucat, in conformitate cu art. 6 din Legea nr. 193/2000, constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale conduce la lipsirea de efecte a acestora, iar nu la modificarea lor, urmand sa se aprecieze daca contractul poate continua in conditiile in care nu vor mai fi aplicate clauzele abuzive.
In cauza, avand in vedere ca nu s-a solicitat desfiintarea intregului contract de credit, constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale prin care este stabilit caracterul variabil al dobanzii ar avea ca si consecinta continuarea raporturilor contractuale cu aplicarea ratei dobanzii anuale de 6,99%, mentionata in contractul initial, acest aspect nefiind in favoarea consumatorului care a achitat o dobanda calculata in functie de rata dobanzii anuale de 6,82%, conform Actului aditional nr. 2/26.10.2012.
Instanta mai retine ca prevederile contractului initial nu cuprind obligatia bancii de a modifica trimestrial rata dobanzii anuale, in functie de evolutia indicelui de referinta LIBOR CHF la 3 luni, o asemenea obligatie neputand fi stabilita retroactiv, in procedura reglementata de Legea nr. 193/2000, atata vreme cat parata nu a inteles sa efectueze nicio crestere a dobanzii contractuale.
In acest sens este si jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene care, in cauza C-618/10 (Banco Español de Crédito SA impotriva lui Joaquín Calderón Camino), a hotarat ca articolul 6 alin. 1 din Directiva nr. 93/13 trebuie interpretat in sensul ca se opune unei reglementari a unui stat membru care permite instan?ei na?ionale, atunci cand constata nulitatea unei clauze abuzive cuprinse intr-un contract incheiat intre un vanzator sau un furnizor ?i un consumator, sa completeze respectivul contract modificand con?inutul acestei clauze.
Sustinerile reclamantilor privind faptul ca valoarea initiala a marjei fixe a bancii a fost de 4,14% sunt neintemeiate, avand in vedere ca in Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1120/7997 din 25.03.2008 nu exista nicio clauza referitoare la o asemenea valoare, stabilirea marjei fixe a bancii fiind impusa ulterior incheierii contractului, prin dispozitiile art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010.
Invocarea de catre reclamanti a incheierii Contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1120/7997 din 25.03.2008 cu incalcarea prevederilor Legii nr. 174/2008 si a O.U.G. nr. 50/2010 este vadit neintemeiata, avand in vedere ca cele doua acte normative au intrat in vigoare ulterior incheierii contractului de credit, la data de 27.12.2008, respectiv la data de 21.06.2010. In conformitate cu art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, legea dispune numai pentru viitor, astfel incat actele normative invocate de catre reclamanti nu pot fi aplicate retroactiv pentru a se analiza valabilitatea modalitatii in care s-a stabilit variatia dobanzii legale prin contractul de credit incheiat inainte de adoptarea si intrarea lor in vigoare.
Din aceleasi considerente, sunt vadit neintemeiate si sustinerile reclamantilor in sensul ca Directiva nr. 2008/48/CE ar fi trebuit sa se aplice incepand cu data de 1.01.2007, avand in vedere ca aceasta a fost adoptata la data de 23 aprilie 2008, ulterior incheierii contractului de credit din 25.03.2008, precum si ca s-a acordat statelor membre o perioada de transpunere pana la data de 12 mai 2010. De altfel, prin art. 30 alin. 1 din Directiva nr. 2008/48/CE, s-a prevazut expres ca aceasta nu se aplica contractelor de credit existente la data intrarii in vigoare a masurilor na?ionale de punere in aplicare, cu exceptia art. 11, 12, 13 si 17, art. 18 alin. 1 a doua teza si art. 18 alin. 2, care se aplica ?i contractelor pe durata nedeterminata existente la data la care intra in vigoare masurile na?ionale de punere in aplicare, situatia reclamantilor nefiind circumscrisa acestei exceptii, intrucat contractul de credit a fost incheiat pentru o durata determinata de 30 de ani.
In ceea ce priveste Directiva nr. 93/13/CEE, instanta retine ca, din punct de vedere al aplicarii in timp, aceasta este incidenta contractului de credit dedus judecatii, fiind transpusa prin Legea nr. 193/2000, care a intrat in vigoare la data de 10 decembrie 2000. Insa, nici actul normativ european si nici cel prin care s-a realizat transpunerea in dreptul intern nu contin nicio dispozitie referitoare la formula de calcul a ratei dobanzii variabile care sa justifice solicitarea reclamantilor de stabilire a unei marje fixe a bancii pentru perioada anterioara intrarii in vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 50/2010.
In consecinta, avand in vedere ca prin modalitatea de stabilire a variatiei dobanzii conform art. 5 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1120/7997 din 25.03.2008 nu s-a produs un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte, este neintemeiata solicitarea reclamantilor de constatare a caracterului abuziv cu privire la aceasta clauza.
Neexistand niciun temei legal sau contractual pentru stabilirea formulei de calcul a ratei dobanzii anuale prin includerea unei marje fixe a bancii de 4,14%, sunt neintemeiate solicitarile formulate de reclamanti prin primele cinci capete de cerere, astfel cum au fost precizate.
In ceea ce priveste clauza cuprinsa la art. 6.1 lit. b din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1120/7997 din 25.03.2008, prin care a fost stabilita obligatia imprumutatului de a achita comisionul de acordare de 2% din creditul acordat, instanta constata ca nu are caracter abuziv, reprezentand pretul pe care l-a perceput institutia financiara pentru prestarea serviciilor legate de acordarea creditului.
In acest sens, instanta retine ca obligatia de plata de catre reclamanti a comisionului de acordare, precum si modalitatea de calcul al acestuia au fost stabilite in mod clar si inteligibil prin clauza contractuala analizata, cu respectarea art. 10 lit. b din O.G. nr. 21/1992 si art. 1 din Legea nr. 193/2000.
Instanta considera neintemeiate sustinerile reclamantilor privind incalcarea prevederilor art. 15 din Legea nr. 190/1999, intrucat acestea se aplica creditului ipotecar pentru investitii imobiliare, pe cand contractul de credit analizat a fost acordat pentru satisfacerea nevoilor personale ale imprumutatului. Totodata, textul de lege invocat de reclamanti permite stabilirea in sarcina imprumutatului a cheltuielilor aferente intocmirii dosarului, comisionul de acordare fiind inclus in aceste cheltuieli si fiind adus la cunostinta imprumutatilor.
Valabilitatea clauzei analizate nu este afectata de prevederile art. 36 alin. 2 din O.U.G. nr. 50/2010, prin care s-a reglementat obligatia unitatilor bancare de a stabili comisionul de analiza dosar in suma fixa, aceeasi suma fiind perceputa tuturor consumatorilor cu acelasi tip de credit in cadrul aceleiasi institutii de credit, intrucat aceasta dispozitie legala a intrat in vigoare dupa incheierea contractului de credit si dupa perceperea de catre parata a comisionului de acordare, neputand fi aplicata retroactiv.
In consecinta, avand in vedere ca reclamantii au cunoscut obligatia de a achita comisionul de acordare inca de la data semnarii contractului de credit, ca aceasta obligatie a fost exprimata in mod clar si inteligibil, nelasand loc niciunui dubiu, ca valoarea si modalitatea de stabilire a comisionului sunt mentionate expres in contract, precum si ca dispozitiile speciale prevazute de art. 15 din Legea nr. 190/1999 nu sunt aplicabile contractului de credit incheiat intre parti, instanta stabileste ca nu este abuziva clauza cuprinsa la art. 6.1 lit. b din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1120/7997 din 25.03.2008.
In ceea ce priveste clauzele cuprinse la art. 6.1 lit. c si art. 6.2 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1120/7997 din 25.03.2008, instanta constata ca nu au caracter abuziv, intrucat reclamantii nu au dovedit existenta unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, in conformitate cu art. 4 alin. 1 si alin. 6 din Legea nr. 193/2000.
Astfel, reclamantii nici macar nu au invocat faptul ca au incercat rambursarea anticipata a creditului de care au beneficiat sau ca paratele ar fi incasat vreo suma de bani cu titlu de comision de rambursare anticipata sau alte comisioane sau taxe modificate in mod unilateral.
Aceste clauze nu au produs si nu mai pot produce niciun efect juridic, avand in vedere ca contractul de credit a incetat ca urmare a declararii scadentei anticipate, precum si ca, incepand cu data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, comisionul de rambursare anticipata nu mai poate fi perceput pentru contractele de credit cu dobanda variabila, conform art. 68 lit. c din O.U.G. nr. 50/2010, care se aplica si contractelor de credit in curs de derulare, potrivit art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010.
Avand in vedere caracterul neintemeiat al capetelor de cerere avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind modalitatea de calcul a ratei dobanzii anuale si obligatia de plata a comisioanelor de acordare si de rambursare anticipata, instanta constata ca nu este aplicabil principiul repunerii partilor in situatia anterioara, sumele achitate de reclamanti fiind datorate, iar graficul de rambursare fiind intocmit cu respectarea clauzelor contractuale valabile, motiv pentru care va respinge ca neintemeiate si capetele de cerere accesorii avand ca obiect obligarea bancii la inserarea altei formule de calcul privind rata dobanzii, restituirea sumelor platite in temeiul clauzelor pretins abuzive si a dobanzii legale aferente.
Pentru toate motivele expuse, constatand si ca cererea de chemare in judecata, pe langa multiplele erori gramaticale si de exprimare, este lipsita de orice coerenta juridica si de o minima argumentare in drept raportata la situatia concreta a Contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1120/7997 din 25.03.2008, instanta urmeaza sa o respinga, in integralitate, ca neintemeiata.
Avand in vedere ca cererea de chemare in judecata este neintemeiata, culpa procesuala le apartine reclamantilor, conform art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, fiind neintemeiata si solicitarea acestora de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In conformitate cu art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, instanta va constata ca paratele nu au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge ca neintemeiate exceptia prescriptiei, exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei de obiect, invocate de parata O.B.R. S.A.
Respinge ca neintemeiata cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii T.M., avand …., cu domiciliul in …., si T.P.C., avand CNP …, cu domiciliul in …, ambii cu domiciliul ales la …., in contradictoriu cu paratele O.B.R. S.A., avand C.U.I. …. inmatriculata la O.N.R.C. sub nr. …, cu sediul in …., si O.F.S. B., inregistrata in Registrul Comertului din Amsterdam sub nr. …, cu sediul in …., prin mandatar O.B.R. S.A., cu sediul in …..
Constata ca paratele nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul si motivele de apel se depun la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 15.09.2015.