CONTESTATIE LA EXECUTARE. IMOBIL PRELUAT DE STAT. REDOBANDIRE DE CATRE ADEVARATUL PROPRIETAR. INVOCAREA PE CALEA CONTESTATIEI LA EXECUTARE A DREPTULUI LA PRELUNGIREA DE DREPT A CONTRACTULUI DE INCHIRIERE
*
- art. 13 alin 1, art. 15 alin 1 din Lg nr. 10/2001,
- art. 6 si 11 din OUG 40/1999,
- art. 399 alin 1 Cpc,
- Cauza Radovici si Stanescu c. Romaniei.
Potrivit art. 399 alin 1 Cpc, contestatia la executare este un mijloc procedural special creat pentru procedura executarii silite prin care se obtine anularea sau indepartarea unor acte de executare sau chiar anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Contestatia la executare fiind o cale de atac deschisa contra masurilor de executare nelegale, urmeaza ca partile sa nu se poata sprijini in contestatia lor decat pe vicii si nelegalitati ale actelor de executare, iar motivele invocate sa priveasca fapte si imprejuri ulterioare titlului executoriu ce se executa, neputandu-se primi pe aceasta cale motive de fond, care puteau fi invocate la momentul judecarii litigiului finalizat printr-un titlu executoriu a carui executare se contesta.
Instanta nu a retinut apararea contestatorilor ca in cauza li s-ar aplica dispozitiile OUG 40/1999 in ceea ce priveste obligatia celor care au redobandit imobilul de a proceda la incheierea unui contract de inchiriere cu persoanele care au detinut anterior un drept locativ asupra imobilului retrocedat intrucat aceste masuri de protectie prevazute de actul normativ mai sus mentionat au incetat cand prorogarea legala a termenelor a expirat, respectiv aprilie 2004, prelungirea in timp a acestor masuri ar insemna pentru proprietarul imobilului o restrangere excesiva a atributelor dreptului sau de proprietate prin transferarea masurilor de protectie sociala ce ar trebui sa cada in sarcina statului iar nu ale proprietarilor.
De altfel, in acest sens este si jurisprudenta CEDO, in sensul ca nu se poate impune proprietarului o sarcina exorbitanta, cum ar fi obligarea de a pastra chiriasul in spatiul proprietatea sa, cu privire la posibilitatea de a dispune de bunul sau, in acest fel aducandu-se atingere justului echilibru dintre interesele aflate in joc (Cauza Radovici si Stanescu c. Romaniei).
Din modul de reglementare a institutiilor prelungirii contractului de inchiriere prin OUG nr. 40/1999, rezulta ca dupa data de 08.04.2004 contractele de inchiriere incheiate cu privire la imobilele retrocedate adevaratului proprietar sau mostenitorilor acestuia nu sunt prelungite de drept, intrucat nu mai exista temei legal pentru aceasta, prin OUG nr. 8/2004 prorogandu-se numai contractele de inchiriere asupra spatiilor locative detinute de stat, efectele OUG nr. 40/1999 incetand sub acest aspect cu privire la imobilele restituite fostilor proprietari.
Dispozitiile OUG nr. 40/1999 sunt subordonate unor acte normative cu o forta juridica superioara, respectiv tratatele internationale la care Romania este parte si care fac parte din dreptul intern, Constitutia Romaniei si legile organice care ocrotesc dreptul de proprietate. Astfel, potrivit art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului, nimeni nu poate fi lipsit de bunul proprietatea sa decat pentru cauze de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Conform prevederilor art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, orice persoana are dreptul la proprietate si nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa . De asemenea, dreptul de proprietate privata este garantat de prevederile art. 44 din Constitutia Romaniei si de art. 480, art. 481 Cod civil.
Raportat la toate aceste norme legale, dispozitiile OUG 40/1999, trebuie interpretate in sensul ca ar fi posibila prelungirea, dar prin acordul partilor si nu ca ca o obligatie impusa de lege in sarcina proprietarului, care ar conduce practic la recunoasterea in favoarea chiriasilor a unui drept perpetuu la prelungirea locatiunii si la impunerea fata de proprietari a unei sarcini exorbitante care ar determina, din nou, o atingere grava a dreptului lor de proprietate.
*
Prin cererea inregistrata la data de 29.04.2008, contestatorii M.si M.F., T. D. si T. D. B. au chemat in judecata pe intimatii: V. G. si F. A., solicitand instantei ca pe calea contestatiei la executare sa dispuna anularea somatiei nr. 429/22.04.2008 emisa catre ei in calitate de debitori prin care se solicita predarea silita(evacuarea )imobilului situat in Bucuresti, b-dul Lascar Catargiu, nr. 42, ap. 1si 3 sector 1 si totodata suspendarea executarii pana la solutionarea contestatiei la executare.
In motivarea actiunii se arata ca executarea silita pornita in baza sc nr. 6610/21.04.06 este inadmisibila intrucat beneficiaza de prevederile art. 13 alin 1, ar. 15 alin 1 din L g nr. 10/2001, precum si art. 6 si 11 din OUG 40/1999.
Mentioneaza ca prin sentinta civila 6610/2006 a Judecatoriei Sectorului 1 s-a recunoscut valabilitatea contractelor de vanzare-cumparare nr. 4193/28154/18.04.1997 si 4192/28155/18.04.1997; s-a admis in parte actiunea reclamantului V. G. si intervenientului F. A., iar in urma compararii titlurilor, s-a dispus ca paratii, respectiv contestatorii sa le lase in deplina posesie, ap. 43 din b-dul Lascar Catargiu, nr. 42. Mentioneaza ca potrivit prevederilor legale, beneficiaza de normele de protectie in sensul ca in cauza isi gaseste aplicabilitatea art. 13 alin 1 si art. 15 alin 1 din L nr. 10/1996 privind incheierea contractului de inchiriere pe o perioada de 5 ani de catre proprietarul recunoscut in justitie cu cei carora le-au fost anulate contractele de vanzare-cumparare.
In vederea incheierii contractului de inchiriere au transmis notificari catre intimati, dar acestia au raspuns ca refuza incheierea contractului de inchiriere, refuz inserat in procesele-verbale intocmite de executorul judecatoresc la 17.05.07.
Ca urmare a refuzului, mentioneaza ca in cauza isi gasesc aplicabilitate art. 11 din OUG nr. 40/1991 privind prelungirea de drept a contractelor de inchiriere anterioare pana la incheierea unui nou contract de inchiriere.
In sustinerea contestatiei, s-au depus in copii certificate somatiile emise de catre executorul judecatoresc, titlul executoriu reprezentat de sc 6610/2006, demersurile efectuate de catre contestatori constand in notificari adresate intimatilor pentru incheierea contractelor de inchiriere, procesul-verbal incheiat in urma notificarilor din data de 16.05.07, contracte de inchiriere si fise locative.
La data de 12.05.08, s-a comunicat de catre BEJ Popescu Claudiu George copii ale actelor ce compun dosarul de executare nr. 429/2008.
Prin incheierea de sedinta din data de 14.05.08, s-a incuviintat cererea de suspendare a executarii silite .
Prin sentinta civila nr. 7537 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, pronuntata in dosarul nr. 7041/299/2008, instanta a respins contestatia la executare ca neintemeiata.
In motivare, instanta a retinut urmatoarele:
La data de 18.04.2008, intimatii V. G. si F. D. A. s-au adresat BEJ Popescu Claudiu George pentru punerea in executare a titlului executoriu reprezentat de sc 6610/21.04.2004.
Prin acest titlu executoriu, respectiv sc 6610 pronuntata in dosarul Judecatoriei Sectorului 1 nr. 28476/299/2005 ramasa definitiva prin respingerea apelului(Decizie civila nr. 53 A/16.01.2007) si irevocabila prin respingerea recursului(Decizia civila nr. 271/20.04.2007), s-a admis in parte cererea principala formulata de catre intimatul V. G. si intervenientul F. A.; au fost obligati paratii: M. F., M. C., T. D. si T. D. B. sa lase in deplina proprietate si linistita posesie celor doi imobilul situat in Bucuresti, B-dul Lascar Catargiu nr. 42, ap. 1, sector 1, respectiv ap. 3 sector 1, astfel cum acestea sunt identificate in contractele de vanzare-cumparare 41193/28154/18.04.1997, respectiv 4192/28155/18.04.1997, fiind respinsa cererea de constatare a nulitatii celor doua contracte, ca neintemeiata.
In baza acestei solicitari de punere in executare, BEJ a emis la data de 22.04.2008 in dosarul de executare nr. 429 somatii catre debitorii obligatiei de predare, respectiv contestatorii din prezenta actiune prin care li se punea in vedere sa se conformeze titlului executoriu in sensul predarii silite(evacuarii), imobilului din Bucuresti b-dul Lascar Catargiu nr. 42 ap. 3 sector 1, respectiv ap. 1 sector 1.
Instanta a retinut, de asemenea, ca in prezenta cauza nu se invoca aspecte de nulitate absoluta sau relativa ale actelor de executare formulate de catre executorul judecatoresc, ci se invoca imposibilitatea demersului de executare silita prin predarea imobilului, intrucat sunt aparati de dispozitiile legale ce privesc masuri de protectie sociala a fostilor chiriasi carora le-au fost desfiintate contractele de vanzare-cumparare, respectiv au pierdut dreptul de proprietate asupra apartamentelor in baza L. nr. 112 prin comparare de titluri. Astfel contestatorii invoca ca au efectuat notificari prin care au solicitat intimatilor din prezenta cauza sa incheie contracte de incheiere pentru apartamentele pe care le detin, notificari transmise prin BEJ Lucian Ezer la data de 03.05.2007, notificari nr. 1094,1095,1096,1097. La data stabilita in notificari, respectiv 17.05.2007, s-au incheiat procese-verbale privind rezultatul concilierii in sensul ca reprezentantul intimatilor din prezenta cauza, O. M. a prezentat refuzul lui V. G. si F. D. A. de a incheia contractul de inchiriere cu contestatorii din prezenta cauza.
Contestatorii arata ca in urma promovarii acestui demers, solutionat prin refuzul proprietarilor de a le incheia contracte de inchiriere, in cauza devin incidente normele prevazute de L. nr. 10/2001 si OUG nr. 40/1999, in sensul prelungirii de drept a contractelor de inchiriere detinute anterior de catre ei, respectiv 40620/10.09.1994 si 36742/03.02.1993.
Instanta in raport de aceasta situatie de fapt retinuta, prin raportare la dispozitiile art. 399 Cpc, a respins contestatia la executare pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 399 alin 1 Cpc, contestatia la executare este un mijloc procedural special creat pentru procedura executarii silite prin care se obtine anularea sau indepartarea unor acte de executare sau chiar anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Contestatia la executare fiind o cale de atac deschisa contra masurilor de executare nelegale, urmeaza ca partile sa nu se poata sprijini in contestatia lor decat pe vicii si nelegalitati ale actelor de executare, iar motivele invocate sa priveasca fapte si imprejuri ulterioare titlului executoriu ce se executa, neputandu-se primi pe aceasta cale motive de fond, care puteau fi invocate la momentul judecarii litigiului finalizat printr-un titlu executoriu a carui executare se contesta.
Intrucat in cauza nu se invoca alte motive de nelegalitate a executarii in afara de dispozitiile OUG 40/1999 instanta s-a raportat la aceste aparari.
Instanta nu a retinut apararea contestatorilor ca in cauza li s-ar aplica dispozitiile OUG 40/1999 in ceea ce priveste obligatia celor care au redobandit imobilul de a proceda la incheierea unui contract de inchiriere cu persoanele care au detinut anterior un drept locativ asupra imobilului retrocedat intrucat aceste masuri de protectie prevazute de actul normativ mai sus mentionat au incetat cand prorogarea legala a termenelor a expirat, respectiv aprilie 2004, prelungirea in timp a acestor masuri ar insemna pentru proprietarul imobilului o restrangere excesiva a atributelor dreptului sau de proprietate prin transferarea masurilor de protectie sociala ce ar trebui sa cada in sarcina statului iar nu ale proprietarilor.
De altfel, in acest sens este si jurisprudenta CEDO, in sensul ca nu se poate impune proprietarului o sarcina exorbitanta, cum ar fi obligarea de a pastra chiriasul in spatiul proprietatea sa, cu privire la posibilitatea de a dispune de bunul sau, in acest fel aducandu-se atingere justului echilibru dintre interesele aflate in joc (Cauza Radovici si Stanescu c. Romaniei).
Din modul de reglementare a institutiilor prelungirii contractului de inchiriere prin OUG nr. 40/1999, rezulta ca dupa data de 08.04.2004 contractele de inchiriere incheiate cu privire la imobilele retrocedate adevaratului proprietar sau mostenitorilor acestuia nu sunt prelungite de drept, intrucat nu mai exista temei legal pentru aceasta, prin OUG nr. 8/2004 prorogandu-se numai contractele de inchiriere asupra spatiilor locative detinute de stat, efectele OUG nr. 40/1999 incetand sub acest aspect cu privire la imobilele restituite fostilor proprietari.
Dispozitiile OUG nr. 40/1999 sunt subordonate unor acte normative cu o forta juridica superioara, respectiv tratatele internationale la care Romania este parte si care fac parte din dreptul intern, Constitutia Romaniei si legile organice care ocrotesc dreptul de proprietate. Astfel, potrivit art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului, nimeni nu poate fi lipsit de bunul proprietatea sa decat pentru cauze de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Conform prevederilor art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, orice persoana are dreptul la proprietate si nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa . De asemenea, dreptul de proprietate privata este garantat de prevederile art. 44 din Constitutia Romaniei si de art. 480, art. 481 Cod civil.
Raportat la toate aceste norme legale, dispozitiile OUG 40/1999, trebuie interpretate in sensul ca ar fi posibila prelungirea, dar prin acordul partilor si nu ca ca o obligatie impusa de lege in sarcina proprietarului, care ar conduce practic la recunoasterea in favoarea chiriasilor a unui drept perpetuu la prelungirea locatiunii si la impunerea fata de proprietari a unei sarcini exorbitante care ar determina, din nou, o atingere grava a dreptului lor de proprietate.