Restituire metale pretioase preluate abuziv. Cerere de restituire in natura. Sentinta civila nr. 5741 din data de 07.06.2005
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Prin sentinta civila nr.5741/7.06.2005 instanta a admis in parte actiunea precizata formulata de reclamantul A.A. in contradictoriu cu paratul STATUL ROMAN prin BANCA NATIONALA A ROMANIEI a obligat paratul sa plateasca reclamantului contravaloarea a 1347,55 grame aur fin la pretul practicat de Banca Nationala a Romaniei la data platii.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti sub nr. 14457/3.12.2002 reclamantul A.A. a chemat in judecata pe paratii Statul Roman prin Ministerul de Finante si Banca Nationala a Romaniei, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea acestora la restituirea a 214 monede de aur cu valoare numismatica aflate in detentiunea Bancii Nationale sau la echivalentul lor in aur calculat la valoarea fiecarei monede in parte din punct de vedere numismatic.
In motivarea cererii sale, reclamantul a aratat ca prin procesul-verbal din 17.11.1969 Inspectoratul Militiei Jud. Ilfov a ridicat de la familia S. de la adresa Rosiori de Vede, str. O. un numar de 214 monede din aur.
Monedele respective apartineau Dr. G. P., fapt confirmat de fosta Procuratura a RSR prin adresa nr. 632/16.10.1973.
G. P. a decedat la data de 28.12.1985, iar sotia acestuia G. S. la data de 7.11.1988. Reclamantul este succesor direct al defunctilor sai bunici ca urmare a renuntarii la succesiune a mamei sale A. E..S si a bunicii sale G. S.
Monedele ridicate de catre organele de militie sunt urmatoarele: 116 buc. monede din aur a 20 franci francezi, 47 buc. monede din aur a 1 lira englezeasca, 21 buc. monede din aur a 20 franci elvetieni, 13 buc. monede din aur jubiliare romanesti, 10 buc. monede din aur a 20 frabnci belgieni, 1 buc. moneda din aur a 100 lei, 1 buc. moneda din aur a 50 lei, 1 buc. moneda din aur a 25 lei, 1 buc. moneda din aur a 20 marci germene, 1 buc. moneda din aur a 20 coroane maghiare, 1 buc. moneda din aur a 20 lei si 1 buc. moneda din aur a ruble mici.
Prin Ordonanta Procuraturii Judetului Ilfov nr. 638/B/1969 s-a dispus confiscarea acestor bunuri intrucat Decretul nr. 21/1960 interzicea detinerea lor de catre persoane fizice dispunandu-se totodata si incetarea urmatririi penale impotriva bunicului sau.
Decretul nr. 210/1960 care continua prevederile actelor normatirve cvasi-identice era in sine abuziv si neconstitutional.
In conformitate cu dispozitiile art. 20 alin 1 si 2 din Legea nr. 182/2000 legiuitorul a dispus retrocedarea acestor bunuri indiferent de modul in care au fost preluate de autoritatile statului comunist.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 109 C.pr.civ., 480 si 481 C.civ. si art. 80 alin 1 si 2 din legea nr. 182/2000.
La data de 17.12.2002, parata Banca Nationala a Romaniei a formulat intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii intrucat monedele au fost confiscate la data de 17.11.1969 in baza Ordonantei Procuraturii Judetene Ilfov nr. 638/B/1969.
Or, Legea nr. 182/2000 a fost publicata la data 27.10.2000 si a intrat in vigoare la data de 27.12.2000, deci reglemeteaza relatiile sociale ulterioare acestui moment.
Pe fond cererea este neintemeiata intrucat monedele revendicate nu au fost niciodata clasificate ca fiind bunuri de patrimoniu si nu au avut niciodata valoare numismatica.
Pe de alta parte, Decretul nr. 210/1960 in temeiul caruia s-a dispus confiscarea nu a fost declarat ca fiind neconstitutional, iar Ord. Nr. 638/B/1969 prin care s-a dispus confiscarea reprezinta titlul statului valabil si in prezent, asa incat monedele revendicate au iesit din patrimoniul autorului reclamantului de la data ramanerii definitive si irevocabile a acestei masuri si deci reclamantul nu i-a mostenit.
Deposedarea abuziva presupune anularea titlului statului; or, in speta nu s-a facut aceasta dovada.
Cu privire la existenta in natura a monedelor, a aratat ca acestea au fost valorificate in folosul statului prin topire si predare la Directia Emisiuni.
La termenul din 10.03.2003 reclamantul si-a precizat temeiul de drept ca fiind Legea nr. 261/2000 coroborata cu Legea nr. 182/2000 si in temeiul art. 34 pct. 1 a invocat exceptia de necompetenta teritoriala.
La termenul din 3.04.2003 a formulat intampinare Ministerul Finantelor Publice care a invocat pe cale de exceptie de netimbrare a actiunii.
De asememenea a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive apreciind ca Banca Nationala a Romaniei are aceasta calitate fiind depozitarul monedelor din aur confiscate in baza ordonantei.
Pe fond a aratat ca actiunea reclamantului este neintemeiata intrucat obiectele din aur au fost confiscate de la bunicii acestuia legal, astfel ca nu sunt aplicabile prevederile art. 120 din OUG nr. 190/2000.
Pentru a-si recupera monedesle reclamantul trebuia sa formulaze plangere impitriva Ordonantei Procuraturii Judetene Ilfov, respectiv impotriva masurii confiscarii si sa btina restituirea tot in baza unei ordonante emisa de acelasi organ.
Ca urmare, restituirea bunurilor confiscate putea fi facuta numai in situatia anularii actului de confiscare ce reprezinza titlul valabil al statului.
Prin sentinta civila nr. 2311/31.03.2003 pronuntata in dosar nr. 14475/2002 Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a respins exceptia de necompetenta teritoriala si a admis exceptia prematuritatii cu motivarea ca reclamantul nu a indeplinit procedura prealabila sesizarii instantei potrivit disp. art. 10,11 si 12 din Legea nr. 182/2000.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul aratand ca din moment ce legea permite ca instantele sa judece cererile de revendicare si cum exista interes legitim, actiunea nu poate sa fie prematura.
Legea nr. 182/2000 stabileste o procedura tehnica in urma careia un bun se considera sau nu ca apartinand patrimoniului national. Ea nu este o procedura prealabila conditionala a sesizarii justitiei deoarece legea nu prevede expres acest lucru.
Prin decizia civila nr. 30/17.01.2005 pronuntata in dosar nr. 2932/2003 Tribunalul Bucurestui – Sectia a V-a Civila a admis apelul, a anulat sentinta apelata si a trimis Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti cauza spre rejudecare cu motivarea ca art. 34/1 din Legea nr. 362/2003 reglementeaza o competenta teritoriala speciala exclusiva.
La solicitarea instantei s-a efectuat un raport de expertiza tehnica de evaluare a monedelor de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 10315/6.05.2005.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Prin ordonanta de incetare a urmaririi penale data la data de 26.03.1971 in dosarul nr. 638/B/1969 al Procuraturii judetene Ilfov s-a dispus in temeiul art. 10 lit. f si g C.pr.pen incetarea urmaririi penale incepute impotriva, printre altii, a inculpatului G. P. pentru savarsirea infractiunii de nepredare a mijloacelor de plata straine prevazuta de art. 38 din Decretul nr. 210/1960 modificat prin Decretul nr. 46/1969, comisa prin aceea ca G. P. a detinut 214 bucati monede cu putere circulatorie ce le predase lui S. V.. Totodata, in temeiul art. 245 lit. b si c C.pr.pen cele 214 monede predate la BNRSR cu procesul verbal nr. 21250/1970 au fost confiscate in folosul statului.
Aceste monede au fost inventariate si individualizate si prin procesul verbal intocmit de organele de militie Rosiorii de Vede la data de 17.11.1969. la momentul ridicarii lor din imobilul in care locuia mama lui S.V.
Imprejurarea ca monedele au fost proprietatea lui G. P. este atestata si de adresa nr. 632/C/1973 a Procuraturii Judetene Ilfov.
Conform certificatului de calitate de mostenitor depus la dosar, reclamantul este unicul mostenitor al acestuia.
Potrivit art.26 din OUG nr.190/2000, aprobata si modificata prin Legea nr.261/2002 si O.G. nr.24/2003, aprobata cu modificari prin Legea nr.362/2003, modificata si completata prin Legea nr.591/15.12.2004, persoanele fizice si juridice ale caror obiecte din metale pretioase, aliaje ale acestora si pietre pretioase de natura celor prevazute la art.4 au fost preluate abuziv, pot solicita restituirea acestora judecatoriei in raza careia domiciliaza sau isi au sediul.
De asemenea, prin dispozitiile art.26 alin.12 din acelasi act normativ, se defineste notiunea de preluare abuziva, fiind mentionata expres ca o astfel de preluare si cea efectuata in baza Decretului nr. 210/1960. Potrivit art. 1 din acest act normativ, detinerea, cu orice titlu, a metalelor pretioase, precum si operatiunile de orice fel cu acestea constituiau monopol valutar de stat si erau interzise, cu exceptiile expres prevazute de lege. Nerespectarea acestei obligatii constituia infractiune potrivit art. 38 din decret si conform art. 245 Cod pen se pedepsea cu inchisoare si cu confiscarea valorilor necedate.
In ceea ce priveste monedele confiscate exista doua documente in pastrarea Bancii Nationale a Romaniei care fac referire la acestea: un „Borderou de marfuri predate Directiei Emisiuni” din 13.08.1971, care se refera la 206 monede, pentru care se solicita restituirea in natura si un „Borderou de marfuri predate pentru topit” din 27.03.1972, care se refera la un numar de 8 monede.
Reclamantul fiind cel care porneste actiunea, avea obligatia conform art. 1169 Cod civ si art. 129 alin. 1 C.pr.civ. sa dovedeasca sustinerile sale cu privire la existenta monedelor la data formularii cererii.
Inscrisurile fiind in posesia partii adverse, au fost aplicate prevederile art. 172 C.pr.civ., solicitandu-se astfel relatii de la parata, in urma carora a fost emisa adresa Sucursalei Municipiului Bucuresti depusa la dosar la data de 11.06.2005, conform careia cele 214 monede preluate de la autorul reclamantului au fost valorificate in folosul statului si nu mai exista fizic in gestiunea de specialitate a aceastei institutii.
Pe de alta parte, imprejurarea ca cu privire la acestea exista date ca au fost predate Directiei Emisiuni, spre deosebire de celelalte cu privire la care se arata ca au fost predate pentru topit nu este suficienta pentru a conduce la concluzia ca aceasta directie urma sa le conserve si nici nu dovedeste existenta monedelor decat pentru momentul respectiv, anul 1971.
Fata de aceste considerente, apreciind ca preluarea monedelor s-a facut in mod abuziv si retinand ca reclamantul nu a facut dovada ca acestea mai exista fizic, instanta a admis in parte actiunea precizata numai cu privire la capatul de cerere subsidiar si a obligat paratul la plata contravalorii metalului fin continut in respectivele obiecte, indicata prin expertiza efectuata in cauza, calculata la pretul practicat de Banca Nationala a Romaniei la data platii, conform art. 39 alin. 2 din HG nr. 1334/2003.