Stabilire program de vizitare. Conditii
Prin sentinta civila nr. 3219/10.05.2004 a fost admisa in parte cererea formulata de reclamantul M S in contradictoriu cu parata si s-a incuviintat reclamantului exercitarea dreptului de a avea legaturi personale cu minora Mirza Madalina Ioana, nascuta la 02.05.1999, prin luarea minorei la domiciliul reclamantului in prima si a treia sambata din luna, de sambata, ora 10,00 pana duminica ora 16,00, precum si o saptamana in cursul vacantei de vara, 5 zile in vacanta de iarna si 5 zile in vacanta de primavara.
Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti reclamantul M S a chemat in judecata parata T D O solicitand instantei modificarea programului de vizitare a minorei M I, nascuta la 02.05.1999, in urmatorul sens: sa i se permita sa aiba legaturi cu minora la domiciliul sau de doua ori pe luna in prima si a treia saptamana de vineri orele 16.00 pana duminica orele 16.00 si sa i se permita sa aiba in domiciliul sau pe minora pe perioada vacantelor de Craciun si Paste cate o saptamana, si in vacanta de vara timp de o luna.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca prin decizia civila nr.596/A/2002 a Tribunalului Bucuresti Sectia a-V-a Civila s-a stabilit un program de vizitare al minorei M I, nascuta la 02.05.1999 de doua ori pe luna in prima si a patra sambata a fiecarei luni intre orele 18-20 in domiciliul fostei sotii.
Reclamantul arata ca la data pronuntarii deciziei civile , minora avea numai doi ani, iar el nu avea un spatiu de locuit propriu, fapt care a determinat instanta sa adopte acest program de vizitare in opinia sa restrictiv.
A mai aratat reclamantul ca a fructificat acest program de vizitare in tot acest interval avand legaturi firesti dintre un parinte si copilul sau, contribuind material la cresterea minorei.
Reclamantul considera ca programul de vizitare solicitat este cu atat mai imperios cu cat in prezent relatiile dintre el si minora sunt vadit obstructionate de cele doua ore fixate de instanta cat si de atitudinea adversa a fostei sale sotii si a parintilor acesteia.
De asemenea, reclamantul considera ca vizita in domiciliul sau nu ar avea decat un efect benefic asupra copilului putandu-se dezvolta relatii de afectiune firesti nu numai intre ei ca tata si fiica dar si intre minora si bunicii paterni care nu au vazut-o pe aceasta de peste doi ani intrucat prezentul program de vizitare face practic imposibil acest lucru.
In drept cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art.43 alin.3 Codul Familiei.
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
S-a aratat ca prin decizia civila nr.596/A/2002 a Tribunalului Bucuresti Sectia a-V-a Civila s-a stabilit un program de vizitare al minorei M I, nascuta la 02.05.1999 de doua ori pe luna in prima si a patra sambata a fiecarei luni intre orele 18-20 de catre reclamant, la domiciliul paratei.
Parata a incercat in perioada programului de vizitare sa creeze o apropiere fireasca intre minora si tatal ei, sa se poata realiza o punte care sa duca la comunicare si o intelegere din partea tatalui a comportamentului unei fetite la o varsta foarte frageda, insa acest lucru nu a fost posibil avand in vedere imprejurarea ca pe perioada convietuirii cu fostul sot, minora a asistat de foarte mica la discutiile care se transformau in scandaluri determinate de consumul excesiv de alcool al reclamantului, acesta avand o fire deosebit de violenta si agresiva. In acelasi context reclamantul are o fire autoritara, nu suporta sa fie contrazis, repede fetita la intrebarile care aceasta i le adreseaza, devine agresiv cand cineva nu este de acord cu afirmatiile sale.
De asemenea parata arata ca a permis ca reclamantul sa vina la fetita ori de cate ori a dorit si nu numai in programul stabilit de instanta cu speranta ca tatal va incerca macar sa-si cunoasca propriul copil si sa inceapa sa o inteleaga. Se mentioneaza ca de la momentul stabilirii programului de vizitare, de doua ore, in cei aproape doi ani care au trecut, o singura data a stat intreaga perioada stabilita, in rest cate o jumatate de ora maxim.
S-a mai aratat ca in incercarile paratei de a-i lasa singuri pe cei doi sa se aproprie, fetita o cauta prin casa pe mama sa vizibil timorata de prezenta tatalui sau.
Nu este reala sustinerea reclamantului ca acesta si-a achitat in permanenta si constant obligatia de intretinere stabilita prin hotarare judecatoreasca, avand in vedere ca au trecut si 7 luni de la o plata la urmatoarea, iar din suma pe care reclamantul trebuia sa o achite pana in prezent a achitat doar jumatate.
Instanta a incuviintat si administrat pentru parti proba cu inscrisuri si cu interogatoriul reclamantului si declaratia martorului G G pentru parata.
Instanta a retinut ca minora M M I, nascuta la 02.05.1999, este fiica reclamantului si a paratei, nascuta in timpul casatoriei acestora, casatorie ce a fost desfacuta prin sentinta civila nr.11095/29.10.2001 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti. Odata cu desfacerea casatoriei s-a dispus incredintarea minorei spre crestere si educare mamei parate, reclamanta in cauza avand ca obiect divortul, precum si stabilirea unui program de vizitare pentru reclamantul din prezenta cauza in prima si a treia saptamana din luna de vineri de la orele 18.00 pana sambata la orele 12.00, cu obligatia de a duce si de a aduce minora la domiciliul mamei, precum si o saptamana in vacanta de iarna si o saptamana in vacanta de vara a minorei.
Prin decizia civila nr.596/08.04.2002 a Tribunalului Bucuresti Sectia a-V-a Civila masura luata de prima instanta cu privire la vizitarea minorei a fost modificata prin admiterea apelului paratei in sensul stabilirii programului de vizitare in prima si ultima saptamana a fiecarei luni, sambata intre orele 18.00 – 20.00, in favoarea tatalui, la domiciliul mamei.
Din mijloacele de proba administrate in cauza instanta a retinut ca cererea reclamantului este intemeiata si a admis-o in parte.
Astfel, la pronuntarea solutiei mentionata mai sus in anul 2002 instanta de apel a avut in vedere varsta minorei, de trei ani, apreciind ca programul de vizitare stabilit de prima instanta era prea larg in raport de acest aspect.
S-a constatat din sustinerile partilor si din situatia de fapt ce a reiesit din mijloacele de proba administrate ca in prezent exercitarea de catre reclamant a dreptului sau de a avea legaturi personale cu fiica sa minora, creeaza o situatie tensionata in raporturile familiale si afective dintre parinte si copil, generata de starea de conflict evidenta si necontestata dintre parinti.
Ambele parti au aratat ca in imprejurarile in care reclamantul se intalneste cu minora la domiciliul paratei partile au discutii in contradictoriu si consecinta este ca reclamantul nu petrece timpul afectat copilului sau astfel cum legea ii permite, fiind firesc rezultatul afirmat de parata in sensul ca reclamantul nu are o legatura reala afectiva cu fiica sa.
Din acest punct de vedere sustinerile paratei, desi reale, au fost retinute tocmai ca un argument in sensul admiterii cererii de chemare in judecata si al asigurarii posibilitatii reclamantului de a petrece un timp util cu fiica sa, si de a crea legatura afectiva specifica relatiei de rudenie dintre ei, in conditiile in care reclamantul si-a exprimat aceasta dorinta.
Nu au fost retinute afirmatiile paratei in sensul ca reclamantul ar putea constitui un pericol pentru siguranta fiicei sale motivat de caracterul acestuia violent si de agresivitatea sa manifestata pe fondul consumului excesiv de bauturi alcoolice, intrucat aceste imprejurari nu au fost dovedite prin mijloacele de proba administrate.
Astfel, nici din concluziile referatelor de ancheta sociala efectuate si nici din declaratia martorului audiat la propunerea paratei nu a reiesit ca paratul ar avea un comportament violent fata de copil, aspectele privind violenta in limbaj caracteristice relatiei dintre parinti avand relevanta mai mica in raport de importanta protejarii dreptului copilului de a fi apropriat de ambii parinti si al parintelui de a veghea la cresterea si educarea minorei.
Dimpotriva, prin acordarea catre reclamant a dreptului de a petrece timpul incuviintat cu minora la domiciliul sau se va obtine efectul contrar de a evita ca minora sa fie de fata la discutiile in contradictoriu dintre parinti, acestea fiind cauza situatiei conflictuale invederata de parata.
Pentru toate aceste considerente instanta a apreciat ca este in interesul minorei dar si al parintilor ca reclamantul sa exercite dreptul de a avea legaturi personale cu minora la domiciliul sau, urmand a fi avute in vedere si imprejurarile relevate de ancheta sociala la domiciliul reclamantului cu privire la conditiile locative pe care acesta le poate oferi, precum si dovezile depuse la dosar privind achizitionarea de catre reclamant a unei locuinte in proprietate personala.
Cu toate acestea s-a constatat ca perioada pentru care a solicitat reclamantul sa fie admisa cererea privind modificarea programului de vizitare nu este in concordanta cu varsta minorei si, desi situatia retinuta in considerentele deciziei mentionate mai sus s-a schimbat, minora avand acum varsta de 5 ani, interesele copilului nu ar fi cel mai bine protejate prin stabilirea unui program in care sa petreaca intreg sfarsitul de saptamana la domiciliul tatalui sau.
Fata de acest aspect instanta a apreciat ca scopul avut in vedere de instanta prin dispozitia de modificare a programului de vizitare a minorei, respectiv de a permite parintelui si minorei sa creeze o legatura afectiva puternica, este posibil a fi atins prin stabilirea unui orar mai restrans decat cel solicitat de reclamant, in prima si a treia sambata din luna, de sambata, ora 10,00 pana duminica ora 16,00.
Aceleasi considerente au fost avute in vedere de instanta si la stabilirea perioadei in care minora va sta cu tatal sau in perioada vacantelor, astfel incat reclamantul va putea sa ia minora la domiciliul sau 5 zile in vacanta de iarna si 5 zile in vacanta de primavara, precum si o saptamana in cursul vacantei de vara.