Cerere formulata de catre creditor prin care se solicita deschiderea procedurii insolventei, bazata pe creanta,rezultata din contractul de vanzare - cumparare .
In drept s-a invocat art.1 si 3 din Legea nr.85/2006.
Sectia comerciala - Decizia comerciala nr. 814/28 octombrie 2009
Prin Sentinta nr. 258/F/2009 pronuntata de judecatorul sindic al Tribunalului Hunedoara, a fost admisa contestatia formulata de catre debitoarea S.C. T. S.R.L. Deva si, pe cale de consecinta, a fost respinsa cererea formulata de creditoarea S.C. T.C. S.R.L. si S.C. T.T.G. S.R.L. pentru deschiderea procedurii insolventei debitoarei S.C. T. S.R.L. Deva.
Pentru a se pronunta aceasta sentinta s-a retinut:
La data de 15.06.2007 creditoarele SC T.C. SRL si SC T.T.G. SRL au incheiat cu debitoarea SC T. SRL DEVA un contract de vanzare-cumparare a unor bunuri mobile pentru suma de 310.000 Euro, stabilindu-se 15 rate de achitare a pretului, ultima rata fiind prevazuta la data de 30.08.2008.
Creditoarele trebuiau sa predea debitoarei-cumparatoare bunurile mobile cuprinse in contract pana la data de 30.08.2007, sub sanctiunea de daune interese, lucru care nu s-a realizat.
Debitoarea a precizat ca sumele platite creditorilor au fost efectuate pentru utilajele care sunt in proprietatea sa efectiva, contestand si modul de calcul a dobanzii.
Judecatorul sindic a constatat ca suma pretinsa de cele doua creditoare nu intruneste conditiile prevazute de art. 379 Cod procedura civila aceasta nefiind certa, lichida si exigibila.
De asemenea, s-a constatat ca nu este stabilita cui i s-ar cuveni suma pretinsa, iar aceasta nu este stabilita in moneda nationala, astfel cum este stabilita de Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.
Nefiind intrunite cerintele art.1 si 3 din Legea nr.85/2006, a fost admisa contestatia formulata de catre debitoarea SC T. SRL DEVA si s-a respins cererea formulata de creditoarele SC T.CO. SRL si SC T.T.G. SRL pentru deschiderea procedurii insolventei debitoarei SC T. SRL DEVA.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs creditoarele SC T.C. SRL si SC T.T.G. SRL, solicitand admiterea recursului, retinerea cauzei spre judecare si modificarea sentintei recurate, in sensul admiterii cererii SC T.C. SRL si SC T.T.G. SRL, obligarea societatii comerciale T. SRL, la plata sumei de 122.742,9 Euro, reprezentand contravaloarea ratelor prevazute la art. 4.2 din contract si contravaloarea dobanzii legale calculate conform art. 4 din O.G. nr. 9/2000 precum si respingerea contestatiei formulate de SC T. SRL.
In dezvoltarea motivelor de recurs arata ca instanta de fond a retinut in mod eronat ca SC T.C. SRL si SC T.T.G. SRL nu si-au indeplinit obligatiile contractuale, respectiv prevederile art. 2.2 din contractul de vanzare-cumparare incheiat intre parti la data de 15.06.2007, prin care se arata ca bunurile descrise la art. 2.1.2 lit. a)-i) se vor preda pana la data de 30.08.2007, sub sanctiunea de daune interese.
Creditoarele si-au indeplinit obligatiile contractuale astfel cum erau prevazute in contract, respectand termenul de predare al bunurilor mobile descrise in art. 2.1.2., societatea debitoare fiind cea care nu si-a respectat obligatiile contractuale asumate, care nu a achitat pretul asa cum era prevazut in art. 3.2. din contract.
Debitoarea nu si-a indeplinit nici obligatia de a achita pretul la termenele stabilite in contract la art. 4.2, nici pe aceea de a ridica bunurile, neluand in considerare adresa transmisa de creditoare.
Se mai arata ca instanta de fond a constatat in mod gresit ca suma pretinsa nu intruneste conditiile prevazute de art. 379 Cod procedura civila, respectiv de a fi certa, lichida si exigibila.
Creanta de 120.000 Euro este certa, deoarece izvoraste din contractul de vanzare cumparare incheiat intre parti la data de 15.06.2007. Pretul pentru bunurile vandute, stabilit de comun acord de partile contractante, se ridica la suma de 310.000 Euro, urmand a se plati esalonat, la termenele prevazute in art. 4.2. din contract, ultimul termen fiind 30.08.2008.
Societatea debitoare a achitat doar suma de 144.865 Euro, corespunzatoare transelor prevazute pana la data de 30.09.2007. Suma de 120.000 Euro, corespunzatoare transelor pe perioada octombrie 2007- mai 2008 nu a fost achitata, depasindu-se cu mai mult de 30 de zile termenul de plata.
Aceasta creanta este lichida deoarece catimea ei este determinata in mod clar in contractul de vanzare-cumparare. Pretul total stabilit este de 310.000 Euro. Acest pret este esalonat, transele fiind prezentate in art. 4.2, creanta de 120.000 Euro fiind corespunzatoare lit. e)-m) ale articolului anterior mentionat.
Creanta exigibila este aceea cu scadenta indeplinita, deci a carei executare poate fi ceruta de catre creditor.
Creanta este scadenta, societatea debitoare depasind termenul de plata cu mai mult de 30 de zile. Aceasta suma pretinsa trebuia achitata in transe egale, respectiv 15.000 Euro pe luna, fiecare transa fiind scadenta in ultima zi a lunii respective, ultimul termen scadent, anterior introducerii cererii de deschidere a procedurii insolventei, fiind pe data de 30.05.2008.
Se mai arata ca instanta de fond a considerat in mod gresit ca suma pretinsa trebuie stabilita in moneda nationala.
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei nu prevede ca suma pretinsa trebuie sa fie stabilita in moneda nationala. Singura prevedere este cea de la art. 3 alin. 12 din lege, unde se precizeaza ca pragul minim al creantei in baza careia creditorul poate solicita deschiderea procedurii insolventei debitorului este de 10.000 lei Ron. Suma datorata de SC T. SRL depaseste acest prag minim prevazut de lege. Creanta, chiar daca nu este determinata in moneda nationala, este determinabila in aceasta moneda, la cursul de schimb indicat de BNR, astfel incat cuantumul ei poate fi evaluat in moneda nationala pentru a se constata ca depaseste pragul minim impus de lege.
Analizand recursul declarat sub aspectul motivelor invocate, se constata ca acesta este nefondat pentru considerentele ce urmeaza a fi mai jos expuse.
Creanta solicitata de catre creditoare se justifica prin contractul de vanzare-cumparare incheiat intre parti la data de 15.06.2007.
In acest contract creditoarele se obligau sa predea unele bunuri mobile, urmand ca parata sa achite pretul in mod esalonat.
Parata a achitat o parte din pret si a contestat ca ar mai datora restul de pret precum si modul de calcul al dobanzilor.
Fata de temeiul juridic invocat de catre creditoare al raspunderii contractuale, fara sa existe in cauza un titlu executoriu, conform art. 372, 379 Cod procedura civila, in mod corect prima instanta a interpretat creanta solicitata ca nefiind certa, scadenta si exigibila si a procedat la admiterea contestatiei debitoarei si respingerea cererii pentru deschiderea procedurii insolventei.
Recursul fiind nefondat, a fost respins in baza art. 312 al. 1 Cod procedura civila.