Netemeinicia cererii de restituire a unei prestatii contractuale Sentinta civila nr. 1262 din data de 21.06.2013
pronunțată de Judecatoria Medias

Constata ca prin actiunea civila inregistrata sub acest numar de dosar la
data de 17 aprilie 2013 reclamanta M. M. - prin primar a chemat in judecata pe parata P.F.A. C. A.,
solicitand obligarea paratei la restituirea sumei de 11.000 lei reprezentand contravaloarea contractului de prestari servicii nr.1/2007, prelungit pentru anul 2011 printr-un act aditional.
In expunerea de motive a actiunii introductive de instanta reclamanta arata, in esenta, urmatoarele:
- la data de 27 iunie 2007 unitatea administrativ - teritoriala a incheiat cu
parata un contract de prestari servicii, avand ca obiect servicii de arhitectura, inginerie si consultanta, servicii pentru care reclamanta i-a achitat paratei suma totala de 11.000 lei;
- un control pe linie de audit financiar efectuat la reclamanta a stabilit ca
aceasta plata a fost nelegala pentru ca reclamanta avea angajat personal de specialitate propriu, si s-a dispus recuperarea sumelor;
- reclamanta a convocat paratul la conciliere directa, dar nu s-a ajuns la
stingerea litigiului;
- dat fiind faptul ca decizia organului de control este executorie, se impune
recuperarea prejudiciului de la parata.
Actiunea s-a intemeiat in drept pe dispozitiile art.94 si 148 din Codul de
procedura civila si ale art.1359, 1381 si 1384 alin.2 din Codul civil.
Cererea nu s-a timbrat , fiind scutita de plata taxelor de timbru conform dispozitiilor art.17 din Legea nr.146/1997.
Atasat cererii introductive de instanta reclamantul a depus decizia nr.25/22 mai 2012 emisa de Camera de conturi; decizia nr.25/1 din 7 decembrie 2012; dovada efectuarii concilierii directe; contractul de prestari servicii nr.1/27 iunie 2007 cu actul aditional nr.4 la contractul de prestari servicii.
Parata P.F.A. C. A. a depus la dosarul cauzei intampinare (f.23 dosar), prin care cere respingerea actiunii.
In justificarea acestei pozitii procesuale paratul arata succint urmatoarele:
- a fost angajat al reclamantei pana in anul 2007, in cadrul directiei de urbanism, unde a prestat activitati de arhitectura, inginerie, etc.;
- la solicitarea primarului de atunci paratul s-a autorizat ca persoana fizica si apoi a incheiat cu reclamanta un contract de prestari servicii, ce a fost apoi prelungit prin acte aditionale, obiectul fiind executare servicii de consultanta tehnica, arhitectura si inginerie;
- in privinta concluziilor raportului agentului de control paratul arata ca nu este de acord, el respectandu-si intocmai obligatiile contractuale;
- legat de sumele de bani incasate in contul prestatiilor, paratul arata ca este inacceptabil faptul ca i se cere restituirea sumei de 11.000 lei, in conditiile in care din banii incasati el a achitat impozitul aferent si contributia la casa de asigurari de sanatate;
- in fine, paratul arata ca de la data de 1 ianuarie 2013 si-a incetat activitatea de prestari de servicii si a procedat la inchiderea persoanei fizice autorizate la administratia fiscala.
Intampinarea s-a intemeiat in drept pe dispozitiile art.205 Cod procedura civila.
Atasat intampinarii paratul a depus anexa la contractul de prestari servicii nr.1; certificatul de inregistrare a firmei; autorizatia de functionare a paratei; referatele privind activitatea desfasurata de parata pe anul 2011 si referatul intocmit de autoritatea competenta din structura reclamantei, privind prelungirea contractului de prestari servicii 1/2007 (f.24 si urmatoarele dosar).
La data de 31 mai 2013 reclamanta a depus la dosarul cauzei raspunsul la intampinare (f.44 dosar), prin care arata ca suma de 11.000 lei trebuie recuperata de la cel in beneficiul caruia s-a platit; reclamanta poate pretinde restituirea sumelor remise paratului, fiind irelevanta vinovatia sau nevinovatia paratului in incasarea sumei de bani, fiind vorba despre o forma speciala de raspundere, a carei singura conditie este existenta unei plati si caracterul nedatorat, urmare a lipsei unui temei legal de natura a fundamenta aceasta plata.
Mai arata reclamanta faptul ca suma de bani incasata de parat i-a marit acestuia patrimoniul, in detrimentul patrimoniului reclamantului, iar conform dispozitiilor art.1638 Cod civil prestatia primita sau executata in temeiul unei cauze ilicite sau imorale ramane intotdeauna supusa restituirii.
Examinand actele si lucrarile dosarului instanta retine cele ce urmeaza.
Reclamantul a investit instanta cu o actiune civila prin care solicita obligarea partii parate la restituirea sumei de 11.000 lei, ce reprezinta pretul unor servicii contractuale facute de parat in beneficiul reclamantei.
Desi aparent ar fi vorba despre angajarea unei raspunderi contractuale, reclamantul nu solicita desfiintarea contractului de prestari servicii in baza caruia partile si-au indeplinit obligatiile specifice.
Mai mult, actiunea este intemeiata pe dispozitiile legale ce reglementeaza repararea prejudiciului constand in vatamarea unui interes (art.1359 Cod civil – raspunderea pentru fapta proprie); obiectul reparatiei (art.1381 Cod civil) in cadrul raspunderii civile delictuale si dreptul de regres in ipoteza in care cel care raspunde pentru fapta altuia este Statul, iar M. F. regreseaza / pe cale judiciara / in contra celui ce a cauza prejudiciul.
In privinta actului civil incheiat initial in 2007 si prelungit ulterior prin acte aditionale, municipiul M. - prin primar a incheiat cu parata un contract de prestari servicii in baza caruia paratul / prestator se obliga la servicii specifice de arhitectura, inginerie si servicii de consultanta tehnica legate de acestea, iar reclamantul – in calitate de achizitor – se obliga sa plateasca pretul convenit.
Daca si in ce masura contractul s-a incheiat valabil, partile si-au respectat obligatiile, etc., instanta nu poate face verificari deoarece nu a fost investita cu astfel de petite.
Cert este ca organul de control a apreciat ca achizitionarea serviciilor facute de reclamant a fost nelegala, in conditiile in care avea personal angajat cu atributii similare, si din acest motiv sumele platite trebuiesc recuperate.
Din probele dosarului rezulta / contrar celor sustinute de reclamant / faptul ca culpabil de angajarea acestor servicii si – in ultima instanta – de cauzarea prejudiciului este chiar partea ce le-a achizitionat, adica reclamantul, care isi ignora astfel (voit sau nu) propria culpa.
Instanta nu poate face abstractie de temeiul juridic delictual pe care reclamantul isi fundamenteaza actiunea, cu atat mai mult cu cat prin raspunsul la intampinare se arata ca, in ultima instanta, „este irelevanta vinovatia sau nevinovatia paratului”.
Pe de alta parte, aceeasi reclamanta mai arata ca actiunea de fata este una „in restituire”, avand ca obiect suma cu care a fost marit patrimoniul paratei, in detrimentul patrimoniului sau, dar ignora faptul ca restituirea trebuie sa aiba la baza / conform dispozitiilor art.1635 Cod civil / un act juridic desfiintat cu efect retroactiv ori ale carui obligatii au devenit imposibil de executat din motive acolo precizate. In speta nu este cazul.
Asa cum s-a aratat in cele ce preced, contractul partilor nu a fost atacat, nu a fost desfiintat si chiar a ajuns la termen, motiv pentru care obligatia de restituire fundamentata pe dispozitiile art.1638 Cod civil nu subzista.
In fine, sub aspect delictual reclamantul nici nu a invocat si nici nu a probat impotriva paratei existenta conditiilor cerute de lege pentru antrenarea acestui tip de raspundere, astfel ca actiunea fiind neintemeiata va fi respinsa.