Domeniu: Aspecte de drept procesual. Apel.
Trimiterea cauzei spre rejudecare.
APEL ADMIS. TRIMITEREA CAUZEI SPRE REJUDECARE LA ACEEASI INSTANTA. LIPSA CERCETARII JUDECATORESTI. INCALCAREA PRINCIPIULUI CONTRADICTORIALITATII. ADMINISTRAREA NEMIJLOCITA A PROBELOR.
(decizia penala nr. 417/A/ 09.03.2016 a Cur?ii de Apel Bucure?ti- Sec?ia a II-a Penala, dosar nr. 6283/2/2015)
Prin sentinta penala nr.479 din 22.09.2015, pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, in temeiul art. 244 alin.1 si 2 din noul C.p., cu aplic. art. 5 N.c.p. a fost condamnat inculpatul D.A., la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune.
In temeiul art. 48 C.p., rap. la art. 320 alin.1 din noul C.p., cu aplic. art. 5 N.c.p. a fost condamnat inculpatul D.A., la pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de complicitate la fals material in inscrisuri oficiale.
In temeiul art. 327 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 5 N.c.p. a fost condamnat inculpatul D.A., la pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de fals privind identitatea.
In temeiul art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, si art. 38 alin. 1 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare pe care o sporeste cu 4 luni inchisoare, reprezentand o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, in final urmand a aplica inculpatului pedeapsa rezultanta de 2 ani si 4 luni inchisoare.
In baza art. 67 alin. 1 C.p. a aplicat inculpatului, pe langa fiecare pedeapsa principala, pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 alin. 1 lit. a) si b) C. pen. respectiv, dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, pe o perioada de 5 ani calculata conform art. 68 alin. 1 lit. b C. pen..
In baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) si b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, pe langa fiecare pedeapsa principala, exercitarea drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, de la ramanerea definitiva a sentintei si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale, daca pedeapsa va deveni executabila.
In temeiul art. 45 alin. 3 lit. a C.p., art. 67 alin. 1 cu referire la art. 66 alin. 1 lit. a, b din Codul penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsa complementara exercitarea drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat pe o perioada de 5 (cinci) ani de la ramanerea definitiva a prezentei hotarari.
In temeiul art. 45 alin. 5 rap. la art. 45 alin. 3 lit. a C.p., art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p. s-a interzis inculpatului ca pedeapsa accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, de la ramanerea definitiva a sentintei si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale daca pedeapsa va deveni executabila.
In baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si stabileste un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozitiilor art. 92 C. pen.
A fost incredintata supravegherea inculpatului, Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti.
In baza art. 93 alin. 1 C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune Bucuresti, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
In baza art. 93 alin. 2 lit. d) C. pen. s-a impus ca inculpatul sa execute urmatoarea obligatie: sa nu paraseasca teritoriul Romaniei fara acordul instantei.
In baza art. 93 alin. 3 C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada de 60 de zile in cadrul Administratiei Domeniului Public – Sector 2 sau in cadrul Fundatiei pentru Promovarea Sanctiunilor Comunitare, conform deciziei consilierului de probatiune.
In temeiul art. 404 alin. 2 C. pr. pen. s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 96 alin. 1 C. pen. privind revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.
In baza art. 25 alin. 3 C.pr.pen. a fost desfiintata copia cartii de identitate falsificata, cea emisa pe numele R.D.G., aflata la fila 77 din dosarul de urmarire penala.
In baza art. 25 alin. 1 si art. 397 C.pr.pen., rap. la art. 998 – 999 vechiul cod civil a fost admisa in parte actiunea civila formulata de partea civila R.D.G. si obliga inculpatul la plata catre aceasta parte civila, a sumei de 68.122,5 lei, reprezentand daune materiale, respectiv contravaloarea cotei de ½ din apartamentul nr. 2 din str. P. nr. 6, bl. 9, sc. 1, parter, B., precum si la plata sumei de 2000 euro reprezentand daune morale.
In baza art. 25 alin. 1 si art. 397 C.pr.pen., rap. la art. 998 – 999 vechiul cod civil a fost respinsa, ca neintemeiata, actiunea civila formulata de partile civile S.F.D. si B.St.
In baza art. 276 alin. 1 si 2 C.p.p. a fost admisa in parte cererea partii civile R.D.G. privind acordarea cheltuielilor de judecata.
A fost obligat inculpatul la plata catre partea civila R.D.G. a sumei de 2540 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
In temeiul art. 274 alin. 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 lei, cheltuieli judiciare avansate de catre stat.
Instanta de fond a retinut ca prin Rechizitoriul nr. 11126/P/2007 emis de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti la 18.03.2013, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare libertate, a inculpatului D.A., sub aspectul savarsirii infractiunilor de inselaciune in conventii prin mijloace frauduloase prevazute de art. 215 alin. 1, 2 si 3 C. pen., de complicitate la fals material in inscrisuri oficiale prevazuta de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. 1 C. pen. si de fals privind identitatea, prevazuta de art. 293 alin. 1 C. pen., aflate in concurs real potrivit dispozitiilor art. 33 lit. a) C. pen.
In actul de sesizare a instantei a fost retinuta urmatoarea situatie de fapt:
La data de 10 noiembrie 2005, inculpatul, prin prezentarea la B.N.P. L. din calea D. si ulterior la V. St. cel M., insotit de catre persoana neidentificata cunoscuta drept C., pe care a indicat-o ca fiind R.D.G., coproprietar al apartamentului din strada P., stiind ca numitul C. poseda o carte de identitate falsificata care mentiona datele reale ale partii vatamate, dar avea inserata fotografia impostorului, a indus astfel in eroare notarul public, reprezentantii bancii si cumparatorii apartamentului cu scopul obtinerii unui folos material injust reprezentat de succesul tranzactiei si beneficiul profitului suplimentar generat de excluderea partii vatamate R.D.G. de la ceea ce i s-ar fi cuvenit legitim acesteia, in speta jumatate din suma totala de 123.080 de lei platita de cumparatori.
De asemenea, s-a mai retinut in sarcina inculpatului ca la data de 10 noiembrie 2005, i-a dat un ajutor efectiv numitului C., ca prin folosirea unei carti de identitate falsificate, sa uzurpeze in fata persoanelor implicate in tranzactie identitatea lui R.D.G., producandu-se astfel importante consecinte juridice in beneficiul invinuitului si in detrimentul partii vatamate si l-a prezentat pe numitul C. la B.N.P. L. drept R.D.G., stiind ca urmeaza sa fie utilizata la verificarea de rigoare o carte de identitate falsificata, pentru a-l induce in eroare pe notarul public M.P.A. la autentificarea contractului de vanzare-cumparare, avand drept consecinta juridica instrainarea fara drept de catre inculpat a apartamentului detinut in coproprietate alaturi de partea vatamata.”
Impotriva sentintei penal nr.479 din 22.09.2015 au formulat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti si inculpatul D.A..
In esenta, parchetul a criticat nelegalitatea hotararii judecatoresti a primei instante sub aspectul omisiunii schimbarii incadrarii juridice, aratandu-se ca inculpatul a comis faptele deduse judecatii la data de 10.11.2005 cand erau in vigoare dispozitiile C. pen. 1969, faptele fiind incadrate in infractiunea de inselaciune in conventii prin mijloace frauduloase si complicitate la fals material in inscrisuri oficiale si fals privind identitatea, iar dupa intrarea in vigoare a noului C. pen. (1.02.2014) aceleasi fapte isi gasesc incadrarea juridica in art.244 alin.1 si 2, art.48 C. pen. raportat la art.320 alin.1 C. pen. si art.327 alin.1 C. pen., astfel ca in cauza au operat o succesiune de legi penale, iar pentru inculpat legea penala mai favorabila sunt dispozitiile noului Cod penal.
Parchetul a criticat si netemeinicia sentintei primei instante sub aspectul cuantumului pedepsei inchisorii aplicate inculpatului D.A. in raport de prevederile art.74 C. pen., apreciind ca aceasta este prea blanda in raport de circumstantele concrete in care a fost savarsita.
Inculpatul D.A., prezent si asistat de aparator la termenul la care au avut loc dezbaterile, a solicitat admiterea apelului si casarea sentintei penale atacate, motivand esenta ca nu a fost efectuata cercetarea judecatoreasca si i s-a refuzat dreptul la un proces echitabil, nu au fost citati martorii din rechizitoriu si nici din dosar.
Totodata, inculpatul a aratat la termenul din data de 23.02.2016 ca solicita continuarea procesului penal deoarece se considera nevinovat.
Examinand apelurile formulate in cauza sub aspectul motivelor invocate, dar si din oficiu, Curtea retine urmatoarele:
Conform art.1 Cod penal, scopul procesului penal il constituie constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor precum si la educarea cetatenilor in spiritul legii. Pentru aceasta, procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege.
In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului.
Legea obliga organele de urmarire penala si instantele de judecata sa aiba rol activ si pe intreg cursul procesului penal sa respecte dreptul de aparare garantat de stat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti, in procesul penal.
Orice persoana, bucurandu-se de prezumtia de nevinovatie, este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale, printr-o hotarare penala definitiva. Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia. Vinovatia nu se poate stabili decat in cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrarii acestora revenind organului de urmarire penala si instantei judecatoresti.
Probele trebuie sa fie concludente si utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte sa creeze macar presupunerea rezonabila ca ceea ce probeaza corespunde adevarului.
Din considerentele sentintei penale atacate, rezulta insa ca prima instanta a retinut, in mod nejustificat, doar probele administrate in cursul urmaririi penale, respingand solicitarea inculpatului de readministrare a probelor din prima faza procesuala dar si administrarea de probe noi – in contextul in care acesta a negat in mod constant savarsirea infractiunii de care este acuzat, solicitand pronuntarea unei solutii de achitare – cu motivatia ca proba constand in audierea martorilor ce a avut loc in timpul urmaririi penale nu a fost contestata de parti nici sub aspectul legalitatii (in faza de camera preliminara) si nici sub aspectul temeiniciei sau fiabilitatii (in faza de judecata).
In concret, asa cum s-a consemnat in cuprinsul incheierii din data de 02.09.2015, instanta de fond a dispus citirea actului de sesizare, a adus inculpatului la cunostinta invinuirea precum si dispozitiile art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1 si disp. art. 396 alin. 10 C. pr. pen. cu privire la judecata cauzei in cazul recunoasterii vinovatiei.
Inculpatul a declarat, in fata instantei, ca nu recunoaste comiterea faptelor in modalitatea prezentata in rechizitoriu, refuzand sa dea declaratie in fata instantei, prin urmare acesta nu a fost de acord ca judecata sa aiba loc in conditiile prev. de art. 374 alin 4 din Codul de procedura penala.
Fata de pozitia procesuala exprimata de inculpat, la acelasi termen de judecata, instanta de fond, in baza art. 374 alin. 5 C.p.p. a acordat cuvantul in probatiune, insa, in raport de imprejurarea ca proba constand in audierea martorilor ce a avut loc in timpul urmaririi penale nu a fost contestata de parti nici sub aspectul legalitatii (in faza de camera preliminara) si nici sub aspectul temeiniciei sau fiabilitatii (in faza de judecata), in baza art. 100 alin. 2 C.p.p., rap. la art. 374 alin. 7 C.p.p., a fost respinsa proba testimoniala astfel cum a fost propusa de parchet si de inculpat, fiind incuviintata numai proba cu inscrisuri, pe latura penala si pe latura civila.
Potrivit art.351 din actualul Cod de procedura penala, „judecata cauzei se face in fata instantei constituite potrivit legii si se desfasoara in sedinta, oral, nemijlocit si in contradictoriu.”
Prin urmare, pentru a servi drept temei pentru pronuntarea unei hotarari judecatoresti, probele stranse in cursul urmaririi penale si invocate in rechizitoriu trebuie verificate in cursul cercetarii judecatoresti in mod nemijlocit, oral, contradictoriu si in sedinta publica. Numai dupa verificarea acestor probe cu respectarea principiilor oralitatii, nemijlocirii, contradictorialitatii, publicitatii si dupa administrarea din oficiu, sau la cererea partilor, a oricaror altor probe necesare aflarii adevarului, instanta poate sa pronunte o hotarare temeinica si nesuperficiala.
Altfel spus, pentru a servi drept temei de condamnare, probele stranse in cursul urmaririi penale trebuie verificate in activitatea de judecata, de catre instanta, in sedinta publica, in mod nemijlocit, oral si in contradictoriu, astfel ca, numai dupa verificarea efectuata in aceste conditii, instanta poate retine, motivat, ca exprima adevarul fie probele de la urmarirea penala, fie cele administrate in cursul judecatii.
Din verificarea pieselor dosarului rezulta insa ca instanta de fond si-a neglijat in totalitate rolul activ deoarece nu a verificat prin efectuarea cercetarii judecatoresti daca inculpatul este sau nu autorul infractiunii imputate, incalcind astfel reguli de baza ale procesului penal, pronuntand o solutie de condamnare fara sa verifice intr-o etapa procesuala distincta depozitiile tuturor martorilor invocati in actul de trimitere in judecata si fara sa administreze orice alte probe, rezultate ca fiind necesare pentru aflarea adevarului.
Fata de cele expuse, Curtea constata ca prin neefectuarea cercetarii judecatoresti in prima instanta au fost incalcate doua dintre principiile fundamentale ale procesului penal, respectiv contradictorialitatea si nemijlocirea administrarii probelor, principii in baza carora instanta este obligata sa readministreze toate probele administrate in cursul urmaririi penale, numai asa putand sa le perceapa prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral si in sedinta publica de catre toate partile.
Curtea retine astfel ca incalcarea dreptului la aparare precum si dreptul la un proces echitabil potrivit art.6 paragraf 3 lit.d din CEDO nu pot fi inlaturate, decat prin anularea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
Se impune a se observa ca, in intelesul unui proces echitabil intra, asa cum reglementeaza art.6 paragraf 3 lit.d din Conventie si cum releva jurisprudenta CEDO, asigurarea dreptului inculpatului trimis in judecata si aflat in fata instantei de a pretinde ascultarea martorilor in prezenta sa, cu posibilitatea de a pune intrebari, de a i se admite probe care sa se efectueze in mod nemijlocit si contradictoriu cu celelalte parti, in vederea stabilirii adevarului obiectiv.
Chiar daca in dreptul procesual penal roman situatia prevazuta in art.6 paragraf 3 lit.d din Conventie nu are o consacrare expresa, cerinta realizarii conditiei este obligatorie sub sanctiunea nulitatii si, deci, a desfiintarii hotararii pronuntate cu incalcarea acestei exigente.
Este evident ca, in baza efectului devolutiv in apel, se produce o noua judecata in fond, ca regula, pe baza probatoriului deja administrat in cauza, dar si a altor probe pertinente concludente si utile administrate pentru prima data in apel.
Efectul devolutiv nu poate fi insa inteles ca o administrare a intregului material probator si deci, ca o efectuare a intregii cercetari judecatoresti de catre instanta de apel, caci aceasta din urma este una de control judiciar, neputand suplini lipsa cercetarii judecatoresti in prima instanta.
In caz contrar s-ar putea ajunge la situatii inacceptabile, cum este de altfel si cea din speta, in care prima instanta, in urma lipsei totale a cercetarii judecatoresti a solutionat cauza in fond, considerandu-se dispensata de respectarea principiilor care guverneaza faza de judecata intemeindu-se pe imprejurarea ca, in baza efectului devolutiv, instanta superioara va administra ea insasi probele pe care, din motive subiective (si in mod evident nepertinente, avand in vedere ca in cauza de fata inculpatul si-a sustinut in mod constant nevinovatia), judecatoria nu le-a administrat in mod nemijlocit.
Realizarea in apel a intregii cercetari judecatoresti ar rapi inculpatului un grad de jurisdictie si i-ar afecta in mod grav dreptul la aparare, astfel ca singura solutie ce poate fi adoptata in cauza este aceea a desfiintarii sentintei primei instante si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Asa fiind, Curtea in temeiul art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen., va admite apelurile declarate de Parchet si inculpatul D.A., va desfiinta in totalitate sentinta penala apelata si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Cu ocazia reluarii judecarii cauzei in fond, cercetarea judecatoreasca se va efectua cu respectarea celor patru principii fundamentale, obligatorii in faza de judecata si in urma exercitarii rolului activ, prin administrarea oricaror altor probe care apar necesare, in urma carora instanta de fond trebuie sa ajunga, motivat, la o solutie temeinica si legala, ca unic rezultat care exprima cert adevarul impus de probele obtinute si administrate conform legii.