Cerere de repunere in termen de apel. Tardivitate apel
Conform dispozitiilor articolului 103 Cod procedura civila „neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui act de procedura in termen legal, atrag decaderea, afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei”.
Existenta unei imprejurari mai presus de vointa partii nu constituie singura conditie necesara pentru a acorda beneficiul repunerii in termen, fiind necesar ca imprejurarea mai presus de vointa partii sa intervina inauntrul termenului legal.
- Articolului 103 Cod procedura civila
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.701/A din 23.09.2014)
Deliberand asupra apelului constata urmatoarele:
Prin incheierea din 10.09.2013, pronuntata de Sectia a VI-a Civila a Tribunalului Bucuresti in dosarul nr.51602/3/2011 s-a admis cererea si s-a dispus indreptarea erorii materiale din dispozitivul sentintei civile nr.622 din 17.01.2012 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Civila, in sensul mentionarii sintagmei „obliga reclamanta la plata sumei de 17.360 lei, cheltuieli de judecata catre parata”, cum s-a mentionat in minuta hotararii.
Impotriva acestei incheieri S.C. V. GmbH, a formulat, in temeiul dispozitiilor art. 103, art. 723, art. 281 - 2813 si art. 282 si urm. din Codul de Procedura Civila cerere de Repunere in Termen cu privire la formularea Apelului impotriva incheierii pronuntate la data de 10.09.2013, in dosarul civil nr. 51602/ 3/ 201, de catre Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI - a Civila si apel impotriva incheierii pronuntata la data de 10.09.2013, in dosarul nr. 51602/ 3/ 2011 de catre Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI - a Civila prin care a solicitat respingerea cererii denumita „Cerere de indreptare a erorii materiale", formulata la data de 26.07.2013, de catre parata C., ca netemeinica si nelegala, cu obligarea paratei, C., la plata tuturor cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii de repunere in termen a aratat ca a formulat in anul 2011, o actiune referitoare la constatarea faptului ca rezilierea unilaterala de catre parata a contractului nr. 16/ 25.03.2008, incheiat intre parti, este nula.
Actiunea a format obiectul dosarului civil nr. 51602/ 3/ 2011, al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI - a Civila si fost anulata de instanta ca netimbrata, prin sentinta nr. 622/ 17.01.2012, sentinta ramasa definitiva si irevocabila prin neapelare.
In dispozitivul acestei sentinte, instanta nu a dispus ca W., sa achite, cu titlu de cheltuieli de judecata, onorariile de avocat pretinse de parata, onorarii, care, fiind depuse la inchiderea dezbaterilor, nu au putut fi verificate si cenzurate de subscrisa, W..
Ulterior, la data de 26.06.2013, deci la peste un an si jumatate de la pronuntarea sentintei de mai sus, sentinta ramasa irevocabila prin neapelare, parata. C., formuleaza o cerere denumita „Cerere de indreptare a erorii materiale", prin care solicita completarea dispozitivului sentintei nr. 622/ 17.01.2012, cu obligarea societatii W. sa plateasca suma de 17.360 lei, cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat.
In respectiva cerere, intitulata de parata, „Cerere de indreptare a erorii materiale", aceasta a indicat, cu rea - credinta, ca adresa de citare a subscrisei, W., o adresa situata in Bucuresti, str. Teodosie Rudeanu, nr. 3, Bl. IC, sc, 2, et.l, ap. 39, sector 1, desi cunostea faptul ca, la acea data, subscrisa W., aveam un reprezentant in Romania, in persoana juridica, SC W. RO SRL, cu sediul social in Bucuresti, str. Maior Gh. Sontu nr. 10-12, apt. 1, cam. 2, sector 1.
Mentionarea respectivului reprezentant a fost facuta la data de 28.02.2013, cu ocazia unei intalniri pentru Conciliere Directa, initiata de subscrisa W., in vederea solutionarii unor dispute generate de executarea contractului nr. 16/ 25.03.2008.
Mai mult, la acea data, C. a ridicat si chestiunea pretinselor cheltuieli de judecata, in valoare de 17.260 lei, cheltuieli in legatura cu care a formulat, peste 5 luni, cererea denumita „Cerere de indreptare a erorii materiale" (Fila 3 din Procesul - Verbal de Conciliere Directa, incheiat de W. si C., la sediul C., la data de 28.02.2013)1
In plus, avand in vedere ca cererea intitulata de parata, C., „Cerere de indreptare a erorii materiale", a fost formulata la peste un an si jumatate de cand sentinta ce se dorea a fi completata ramasese irevocabila, parata avea obligatia de a indica fie un reprezentant al reclamantei din tara, fie sa solicite citarea acesteia la sediul sau din Germania, sediu al carei adresa era cunoscuta de C..
A apreciat ca si instanta care a pronuntat incheierea din data de 12.09. 2013, prin care a solutionat cererea formulata de C., avea obligatia legala sa solicite paratei C. sa indice adresa societatii W., deoarece, in speta, avand in vedere ca deja cauza fusese solutionata irevocabil, nu mai subzista obligatia prevazuta de art. 98 CPC 1865, astfel incat persoana care a solicitat asa - zisa indreptare a erorii din sentinta avea obligatia legala sa precizeze sediul de la acel moment al societatii W..
Cererea s-a judecat in Camera de Consiliu, fara citarea partilor , iar incheierea prin care s-a solutionat cererea formulata de C. nu ne-a fost comunicata, nici la reprezentant si nici la sediul nostru din Germania, incalcandu-i-se dreptul la aparare.
A aratat ca a aflat de existenta incheierii pronuntate la data de 10.09.2013, in dosarul civil nr. 51602/ 3/ 2011, de catre Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI - a Civila, de abia la data de 14 aprilie 2014, cand a primit, la sediul din Germania, de la BEJ S. P., din Bucuresti, somatia privind inceperea de catre C., a executarii silite privind pretinsele cheltuieli de judecata din dosarul nr. 51602/ 3/ 2011.
A solicitat sa se observe ca, din cauza relei - credinte a paratei C. si a insuficientei documentari a instantei care a pronuntat incheierea din data de 10.09.2013, din dosarul civil nr. 51602/ 3/ 2011, societatea W. nu a putut lua cunostinta de aceasta Incheiere decat la data de 14 aprilie 2014, cand a primit somatia de la BEJ S..
Fata de acestea a solicitat sa se constate ca cererea de repunere in termen de formulare a apelului este intemeiata.
In drept cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 103, art. 723 C.proc.civ.
Prin apelul formulat a solicitat respingerea cererii intitulata „Cerere de indreptare a erorii materiale", formulata la data de 26.07.2013, de catre parata C., ca netemeinica si nelegala.
In motivarea a aratat ca C., parata in cauza care a format obiectul dosarului nr, 51602/ 3/ 2011, a formulat o cerere intitulata de catre aceasta „Cerere de indreptare a erorii materiale", prin care solicita completarea dispozitivului sentintei nr. 622/ 17.01.2012, cu obligarea societatii W. sa plateasca suma de 17.360 lei, cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat.
In opinia sa nu este vorba de o simpla eroare materiala a instantei de fond, ci de lipsa, din dispozitivul sentintei nr. 622/ 17.01.2012, a oricarei mentiuni cu privire la obligarea subscrisei de a achita pretinsele cheltuieli de judecata. In aceste conditii, in speta nu erau aplicabile dispozitiile art. 281 CPC 1865, ci dispozitiile art. 281- CPC 1865, potrivit carora: ”Daca prin hotararea data instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotararii in acelasi termen in care se poate declara, dupa caz, apel sau recurs impotriva acelei hotar ari, iar in cazul ho tar ar Hor date in fond dupa casare cu retinere, in termen de 15 zile de la pronuntare",
In realitate, C. a cerut completarea dispozitivului sentintei nr. 622/ 17.01.2012 si nu indreptarea unei erori materiale, dar, constatand ca trecuse de mult termenul pentru a formula o astfel de cerere, si-a intitulat cererea „Cerere de indreptare a erorii materiale"
Fata de acestea a solicitat sa se constate ca, in realitate, C. a solicitat completarea sentintei nr. 622/ 17.01.2012, cerere care se solutioneaza conform prevederilor art. 2812 CPC 1865, care insa prevede ca cererea de completare a hotararii trebuie formulata in termenul de apel impotriva respectivei hotarari.
Cum sentinta nr. 622/ 17.01.2012, a fost pronuntata pe data de 17.01.2012 si redactata, conform mentiunilor de pe sentinta, la data de 01.02.2012, cererea de completare a hotararii, depusa de C. la data de 26.07.2013, adica la peste un an si jumatate de la pronuntarea sentintei, este tardiv introdusa.
Conchizand a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a incheierii cu consecinta respingerii cererii de completare a hotararii formulata de parata, C. sub denumirea de „Cerere de indreptare a erorii materiale", ca fiind tardiv introdusa.
In drept au fost invocate dispozitiile art. art. 281 - 2813 si art. 282 si urm. din Codul de Procedura Civila de la 1865.
Intimata parata S.C. C. S.A. a formulat intampinare prin care a invocat exceptia netimbrarii cererii de repunere in termenul de formulare a apelului; exceptia tardivitatii formularii cererii de repunere in termen ( 15 zile de la data incetarii impiedicarii - art. 103 alin 2 C.proc.civ. ) iar pe fondul cauzei respingerea apelului ca neintemeiat; cu cheltuieli de judecata.
Cu privire la exceptia netimbrarii cererii de repunere in termenul de formulare a apelului a aratat ca potrivit dispozitiilor art. 9 lit. c) din OUG 80/2013 trebuia achitata suma de 20 lei taxa judiciara de timbru.
Cu privire la exceptia tardivitatii formularii cererii de repunere in termen ( 15 zile de la data incetarii impiedicarii ) a aratat ca potrivit dispozitiilor art. 103 alin 1 teza ultima C.proc.civ. „Neexercitarea oricarei cai de atac in termenul legal atrage decaderea, afara de cazul cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei. (2) In acest din urma caz, actul de procedura se va indeplini in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii, in acelasi termen vor fi aratate si motivele impiedicarii. „
Anterior investirii Biroului de executori Judecatoresti S. P., apelanta SC W. GmbH prin reprezentantii sai legali din Romania, au luat cunostinta de existenta hotararilor judecatoresti ce cuprind cheltuieli de judecata, respectiv hotararile dispuse in dosarele 51602/3/2011 si 51603/3/201 I.
Astfel, la data de 28.02.2013, se incheie un proces verbal de conciliere directa in care sunt inserate cele doua sume pretinse in dosarele 51602/3/2011 si 51603/3/2011 cu titlu de cheltuieli de judecata: 17.360 lei si 2.480 lei. ( anexa 1 )
Ambele sume au fost solicitate, dovedite si analizate de instantele de judecata care au dispus in consecinta.
Procesul verbal de conciliere din data de 28.02.2013 a fost semnat de administratorul societatii W. GmbH si de avocatii acestuia, aceiasi cu cei din prezentul dosar : C. T. si C. H., fiind consemnate pretentiile rezultate din cele doua dosare mentiuonate.
Prin notificarea de plata din data de 17.07.2013, societatea W. GmbH ia cunostinta din nou de existenta pretentiilor cu titlu de cheltuieli de judecata, semnand recipisa de primire ( anexa 2 ) , comunicandu-se la adresa sediului social.
Avocatul C. T.. semnatar si al procesului verbal de conciliere directa din data de 28.02.2013, reprezinta societatea apelanta in dosare si desemneaza sediul ales la adresa acestuia din str. Teodosie Rudeanu nr. 3, unde s-a comunicat si incheierea apelata conform filei 72, dosar fond.
Pe cale de consecinta, inca din data de 17.07.2013 ( data notificarii ) societatea apelanta cunostea titlul executoriu si pretentiile cuprinse in acesta, avand posibilitatea sa formuleze cale de atac.
Promovarea cererii de repunere in termen abia dupa ce s-a primit cererea de executare silita este tardiv formulata a solicitat decaderea apelantei din dreptul de a promova calea de atac, in baza dispozitiilor art. 103 C.proc.civ.
Pe fondul cauzei, va solicitam sa respingeti apelul ca neintemeiat aratand,
ca la data de 10.09.2013 in mod legal Tribunalul Bucuresti a admis cererea de indreptare a erorii materiale strecurata in dispozitivul Sentintei Civile Nr. 622 din 17.01.2012 in sensul mentionarii in dispozitivul sentintei sintagma „ Obliga reclamanta la plata sumei de 17.360 Lei, cheltuieli de judecata catre parata ,, cum s-a mentionat in minuta hotararii.
Astfel atat in Minuta Sentintei Civile nr. 622/17.01.2012, cat si in considerentele sentintei rezulta fara echivoc faptul ca instanta s-a pronuntat cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de catre subscrisa si in acelasi timp a obligat reclamanta W. GmbH la plata catre C. SA a sumei de 17.360 Lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
In opinia intimatei dispozitiile art. 2812 C.proc.civ. nu erau aplicabile cauzei deoarece instanta s-a pronuntat cu privire la cheltuielile de judecata.
Doar in situatia in care instanta ar fi omis sa se pronunte prin hotarare cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de catre subscrisa in cauza ar fi fost incidente dispozitiile invocate de catre apelanta-reclamanta.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 103, 115 si urm C.proc.civ., 281 C.proc.civ, 2812 C.proc.civ.
La termenul de judecata din data de 17.06.2014 intimata a aratat ca nu mai sustine exceptia netimbrarii cererii de repunere in termen.
Analizand cererea de repunere in termenul de formulare a apelului Curtea retine ca urmatoarele:
Conform dispozitiilor art. 103 C.proc.civ. „neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui al act de procedura in termenul legal, atrag decaderea, afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei”.
Prin urmare, decaderea este o sanctiune legala de respectarea termenelor de procedura, ratiunea si importanta decaderii fiind determinata tocmai de imperativul stabilirii unor termene imperative de natura a disciplina activitatea procesuala.
Dispozitiile art. 103 alin.1 teza a II-a C.proc.civ., reglementeaza o repunere in termen in conditii restrictive, cand partea dovedeste ca „a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei” sa actioneze inauntrul termenului prevazut de lege, in speta inauntrul termenului de 15 zile care curge de la data comunicarii incheierii pronuntata in data de 10.09.2013. (art. 284 C.proc.civ. raportat la art. 2813 C.proc.civ. )
Termenul de 15 zile in care poate fi formulat apelul este un termen de decadere a carui nerespectare determina pierderea de catre partea interesata a dreptului de a mai contesta solutia pronuntata. Fiind un termen procedural, este supus dispozitiilor legale de drept comun aplicabile in lipsa unor prevederi exprese contrare. Astfel, termenul de 15 zile se va calcula pe zile libere, conform art. 101 C.proc.civ. ceea ce inseamna ca ziua de inceput si cea care se va implini nu se vor lua in calcul.
Existenta unei imprejurari mai presus de vointa partii nu constituie singura conditie necesara pentru a acorda beneficiul repunerii in termen, fiind necesar ca imprejurarea mai presus de vointa partii sa intervina inauntrul termenului legal.
Pentru acordarea beneficiului repunerii in termen mai este necesara o dubla conditie: partea sa indice motivele impiedicarii in termen de 15 zile de la incetarea acesteia si actul de procedura sa fie indeplinit inauntrul aceluiasi termen.
Se retine ca in cauza recurenta nu a invocat si dovedit nici o imprejurare mai presus de vointa ei, sintagma mentionata de art. 103 C.proc.civ., care sa justifice admiterea cererii de repunere in termenul de declarare a apelului.
Se observa ca in cererea care a facut obiectul dosarului nr. 51602/ 3/ 2011, al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI - a Civila reclamanta SC. W. GmbH si-a ales sediul in str. Teodosie Rudeanu, nr. 3, bl.1C, sc.2, et.1, ap.39, sector 1.(f.2 dosar Tribunal) la aceasta adresa fiind comunicata sentinta civila nr. 622/17.01.2012.(f.55)
Prin incheierea din data de 10.09.2013 a fost solutionata cererea de indreptare formulata de parata, fara citare parti, in camera de consiliu, iar incheierea a fost comunicata la sediul ales al reclamantei SC. W. GmbH astfel cum acesta a fost mentionat in cererea de chemare in judecata cu care partea a investit instanta de judecata. ( f. 72 dosar Tribunal)
Din analiza inscrisurilor existente la dosar se retine ca incheierea pronuntata in data de 10.09.2013 a fost comunicata in data de 20.11.2013(f.72 dosar fond) iar apelul impotriva acestei incheieri a fost promovat in data de 28.04.2014.(f.5 dosar apel)
Sustinerea apelantei in sensul ca parata, cu rea - credinta, a aratat in cererea de indreptare eroare materiala ca adresa de citare a SC. W. GmbH este in Bucuresti, str. Teodosie Rudeanu, nr. 3, Bl. IC, sc, 2, et.l, ap. 39, sector 1, desi cunostea faptul ca, la acea data, aceasta avea un reprezentant in Romania, in persoana juridica, SC W. RO SRL, cu sediul social in Bucuresti, str. Maior Gh. Sontu nr. 10-12, apt. 1, cam. 2, sector 1 nu poate fi retinuta ca echivaland cu o imposibilitate pentru apelanta reclamanta de a promova calea de atac intrucat incheierea a fost comunicata la sediul ales al acesteia, mentionat in cererea de chemare in judecata. Era de altfel singurul sediul ales al reclamantei care rezulta din dosar.
De asemenea, schimbarea ulterioara a sediului partii nu poate fi imputata instantei de judecata care a solutionat cererea si care a procedat la comunicarea incheierii conform C.proc.civ. , mentiunile din cuprinsul procesului verbal de comunicare fiind in sensul indeplinirii procedurii de comunicare prin afisare.
Imprejurarile ulterioare inceperii executarii silite a sentintei in privinta sumei reprezentand cheltuieli de judecata, respectiv intalnirea pentru conciliere directa din data de 28.03.203, nu pot justifica admiterea cererii de repunere in termen.
Cum incheierea a fost legal comunicata la sediul ales al partii, sediu care rezulta din dosar, nu se poate retine ca doar in data in care a primit somatia de la BEJ S. , 14.04.2014, reclamanta a cunoscut cuprinsul acesteia.
Pentru aceste considerente Curtea constata ca toate aspectele invocate de apelanta reclamanta nu au fost de natura sa determine imposibilitatea absoluta a acesteia de a exercita calea de atac pusa la dispozitia sa, conditiile reglementate de art. 103 alin.1 teza a II-a C.proc.civ. nefiind indeplinite in cauza.
Pentru aceste considerente Curtea a constatat ca cererea de repunere in termen este neintemeiata si a respins-o ca atare.
In ceea ce priveste exceptia tardivitatii formularii cererii de repunere in termen, invocata de intimata parata Curtea retine ca aceasta ar fi urmat sa fie analizata in situatia in care in cauza s-ar dovedit o imprejurare mai presus de vointa partii dar care nu ar fi fost invocata in termenul de 15 zile prevazut de textul legal. Cum imprejurarile invocate de parte nu au fost retinuta ca fiind de natura sa justifice repunerea in termen Curtea nu va analiza in mod expres aceasta exceptie.
Analizand, in temeiul art. 137 C.proc.civ., exceptia tardivitatii formularii apelului, invocata de intimata si pusa in discutia partilor la termenul de judecata din data de 23.09.2014 Curtea constata ca incheierea pronuntata in data de 10.09.2013 a fost comunicata in data de 20.11.2013(f.72 dosar fond) iar apelul a fost promovat in data de 28.04.2014.(f.5 dosar apel) cu nerespectarea dispozitiilor art. 284 C.proc.civ. in privinta termenului in care trebuie promovata calea de atac.
Pentru aceste considerente, retinand ca apelul a fost promovat tardiv, cu nerespectarea termenul de 15 zile care curge de la comunicarea incheierii, Curtea a constatat exceptia tardivitatii formularii apelului intemeiata, si a admis-o, respingand apelul ca tardiv formulat.