Faliment - procedura insolventei – societati cu raspundere limitata.
- Legea nr.85/2006, art. 129 alin. 1 si 2
Tribunalul trebuie sa urmareasca indeplinirea actelor de procedura prevazute de art.129 alin. 1 si 2 din Legea nr. 85/2006. Retinerea cauzei in pronuntare sub aspectul inchiderii procedurii insolventei in conditiile in care raportul final nu a fost afisat la usa instantei si nu a fost publicat in BPI, chiar daca nu s-au inregistrat obiectiuni la acesta, echivaleaza practic cu lipsa cercetarii fondului in litigiile de drept comun, impunandu-se reluarea procedurii insolventei incepand cu actele de procedura respective.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1534 din 05.09.2013)
Prin sentinta civila nr.689 F pronuntata la 08.02.2013 in dosarul 3538/98/2009 Tribunalul Ialomita – Sectia Civila, prin judecatorul sindic, a dispus in temeiul art.132 alin.2 din Legea 85/2006, inchiderea procedurii insolventei debitorului SC R SRL si radierea acestei societati din registrul comertului, precum si celelalte masuri de ordin procedural legal aferente inchiderii procedurii.
Pentru a pronunta aceasta sentinta tribunalul a retinut, in principal ca in cauza, dupa deschiderea procedurii generale a insolventei si, ulterior trecerea la procedura falimentului, in patrimoniul debitorului a fost identificat faptic un singur bun (o autospeciala frigorifica), care a fost valorificat, iar pretul obtinut a fost distribuit catre creditori. In continuare lichidatorul in cauza a intocmit raportul final si bilantul de lichidare pe care le-a publicat in BPI nr.18059/13.12.2012.
Raportul final nu a fost contestat in termenul legal astfel ca a fost aprobat la data de 08.02.2013.
In raport cu cele aratate sunt aplicabile prevederile art.132 alin.2 din Legea 85/2006 prin inchiderea procedurii insolventei derulata fata de societatea debitoare.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs creditorii DGFPI, in reprezentarea AFPS si AAAS (fosta A.V.A.S.).
Prin recursul declarat de recurenta DGFPI in reprezentarea AFPS, s-a solicitat casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
In motivarea recursului s-a aratat in esenta, ca tribunalul a dispus in mod gresit inchiderea procedurii insolventei, in cauza impunandu-se redeschiderea procedurii si continuarea acesteia de la ultimul act de procedura neefectuat potrivit reglementarii legale referitor la procedura privind raportului final, conform art.129 si la comunicarea raportului privind incidenta art.138 din Legea 85/2006. Aceasta, deoarece administratorul judiciar a intocmit raportul prevazut de art.20 lit.b din Legea 85/2006 dar a retinut in cuprinsul acestuia doar ca aparitia starii de insolventa i-ar putea fi imputabila administratorului societatii debitoare, fara sa mai revina ulterior cu elemente in completare, sub aspectul raspunderii prevazute de art.138 din Legea 85/2006, sau sa promoveze si sa puna in discutie oportunitatea formularii unei cereri pentru atragerea acestei raspunderi.
De asemenea, raportul final nu a fost publicat in buletinul procedurilor de insolventa, judecatorul sindic fiind in eroare cand a retinut publicarea acestui raport in BPI 18059/13.12.2012, in care s-a publicat, in realitate un anunt privind planul de distribuire si raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare. Raportul final nu a fost comunicat creditorilor, afisat la usa instantei or pus in discutie in Adunarea creditorilor in vederea aprobarii, astfel cum prevad dispozitiile art.129 alin.1 din Legea 85/2006.
Prin recursul declarat de creditoarea AAAS s-a solicitat casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
In motivarea recursului recurenta a sustinut in mod similar aceleasi motive de recurs astfel cum au fost formulate pentru recursul declarat de recurenta DGFPI, nemaifiind cazul reiterarii lor in scris inca o data.
Fata de acestea, analizand actele dosarului, Curtea constata ca ambele recursuri sunt fondate, avand in vedere urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art.129 alin.1 din Legea 85/2006, dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate in procedura falimentului, lichidatorul trebuie sa depuna la dosar si sa afiseze la usa instantei raportul final, insotit de situatiile financiare finale si sa comunice copii de pe acestea tuturor creditorilor si debitorului, iar judecatorul sindic trebuie sa convoace adunarea creditorilor, creditorii putand formula obiectiuni la raportul final, si in functie de modul de solutionare a acestora judecatorul sindic poate aproba sau dispune modificarea raportului. In cauza, astfel cum rezulta din practicaua sentintei recurate, lichidatorul a depus, in doua exemplare, la dosar raportul final, dar la dosar nu exista dovada afisarii acestuia la usa instantei. In functie de raportul final depus, pentru continuarea in mod legal a procedurii, tribunalul trebuia sa urmareasca indeplinirea tuturor actelor de procedura prevazute de art.129 alin.1 si 2 din Legea 85/2006, deoarece in procedura insolventei, care are caracter special, indeplinirea propriu-zisa a actelor de procedura prevazute prin legea speciala aplicabila priveste derularea procedurii potrivit legii, care echivaleaza, practic, cu cercetarea fondului in litigiile de drept comun. Tribunalul a omis insa sa dispuna in sensul dispozitiilor legale incidente, asa cum se impunea retinand cauza in pronuntare sub aspectul inchiderii procedurii cu justificarea ca raportul s-ar fi afisat la usa instantei, si a fost publicat in BPI nr.18059/13.12.2012, neinregistrandu-se obiectiuni. Or, asa cum s-a aratat, nu s-a facut dovada afisarii raportului final la usa instantei, iar in BPI 18059/13.12.2012 nu s-a publicat raportul final ci un raport anterior privind fondurile obtinute din lichidare si planul de distribuire, iar celelalte acte de procedura astfel cum sunt prevazute de art.129 trebuie raportate la afisarea/publicarea raportului. Prin urmare, se impune reluare procedurii incepand cu actele de procedura constand in afisarea la usa instantei/publicarea in BPI, conform art.129 din Legea 85/2006.
In ceea ce priveste raspunderea pentru pasivul debitorului in temeiul art.138 din Legea 85/2006, termenul legal pentru contestarea de catre creditori a raportului prevazut sub acest aspect de art.20 din legea mentionata este indeplinit anterior momentului intocmirii raportului final. Precizarea pozitiei lichidatorului in privinta formularii cererii intemeiate pe dispozitiile art.138 din Legea 85/2006 si, dupa caz, convocarea adunarii creditorilor pentru a se decide de acestia formularea cererii respective pot interveni legal insa, pana la inchiderea procedurii, astfel ca in mod gresit tribunalul a omis indeplinirea procedurii si cu privire la cele doua aspecte, de la care se impune continuarea procedurii.
Avand in vedere considerentele aratate Curtea, in baza art.312 pct.5 C.pr.civila a casat hotararea recurata si a trimis cauza aceleiasi instante pentru continuarea procedurii insolventei incepand cu actele procedurii mentionate anterior.