Litigii cu profesionisti
Competenta judecator sindic - contestatie impotriva rezultatului procedurii de atribuire
Analizand continutul sentintei atacate sub aspectul compunerii instantei care a pronuntat-o, Curtea constata ca judecatorul in cauza face parte din sectia civila a tribunalului si chiar analiza efectuata de acesta priveste legalitatea procedurii de atribuire prevazuta de OUG 34/2006. In conditiile in care cauza a fost transpusa intre sectii, chiar mentiunea referitoare la judecatorul sindic nu poate fi considerata o simpla eroare materiala si denota confuzia instantei cu privire la compunerea legala pentru judecarea cauzei. In acest sens, Curtea are in vedere ca art. 11 Legea 85/2006 delimiteaza materia in care judecatorul sindic are specializarea sa judece, in sensul ca acesta solutioneaza oricare dintre cererile enumerate la literele a)-n), precum si orice alte actiuni, indiferent de titular, daca sunt aferente procedurii, ceea ce nu este cazul in speta.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 2306 din 02.12.2013)
Prin Decizia nr. 1070/C6/1221, CNSC a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a contestatiei formulate de S.C. DSS G S S.R.L., in contradictoriu cu ADP A…, in favoarea Tribunalului Teleorman – Sectia Contencios administrativ si fiscal.
Tribunalul Teleorman Sectia Conflicte de Munca Asigurari Sociale Contencios Administrativ Fiscal, prin incheierea nr. 537/12/06/2012, in temeiul art. art. 99 alin. 2 din ROI, a transpus cauza ce are ca obiect litigiu privind achizitiile publice, formulata de reclamanta SC DSS G S SRL A…, in contradictoriu cu parata ADP A…, la Sectia Civila a Tribunalului Teleorman.
In motivarea incheierii, a retinut, in esenta, ca in ipoteza in care valoarea estimata a contractului de achizitie servicii este mai mica decat echivalentul in lei a pragului de 125000 euro, ofertantul nu poate contesta actele nelegale emise de autoritatea contractanta in procedura de atribuire direct la instanta de contencios administrativ in conditiile Legii nr. 554/2004.
Ofertantul nu are la dispozitie decat o actiune privind acordarea despagubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate in cadrul procedurii de atribuire, in temeiul art. 286 alin. 1 din sectiunea a 9-a Cap. IX din OUG nr.34/2006, la sectia comerciala a tribunalului competent.
Potrivit dispozitiilor legale din sectiunea a 9-a Cap. IX din OUG nr. 34/2006, judecatorul nu poate dispune acordarea de despagubiri decat dupa anularea actelor nelegal emise in timpul procedurii de atribuire a contractului de achizitie servicii.
Astfel, este respectat dreptul ofertantului la un proces echitabil la o instanta independenta si impartiala, drept prevazut de art. 6 al CEDO, in situatia in care nu au fost respectate de catre autoritatea contractanta dispozitiile OUG nr. 34/2006 privind procedura de atribuire a contractului de achizitie .
Primind cauza spre solutionare, inregistrata sub nr. 2272/87/2012*, Tribunalul Teleorman – Sectia civila, prin sentinta civila nr. 745 din 26.11.2012 a respins, ca nefondata, actiunea.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta S.C. DSS G S S.R.L. Alexandria, solicitand in principal, casarea cu trimitere spre rejudecare si, in subsidiar, modificarea hotararii atacate, in sensul admiterii contestatiei, dispunerii obligarii autoritatii contractante parate la descalificarea ofertantului S.C. V G S S.R.L. Alexandria si obligarea autoritatii contractante parate de a declara castigator a cererii de oferta din data de 04.04.2012 publicata in SEAP la nr. de invitatie nr. 321809/12.03.2012 a societatii recurente-reclamante.
In motivarea recursului, recurenta a sustinut ca instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale, fiind incident motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ.
Asa cum reiese din chiar prima pagina a sentintei atacate solutia a fost data de un magistrat al Tribunalului Teleorman in calitatea sa de judecator sindic si nu de judecator.
Cum in speta ne aflam in prezenta unui dosar civil (fost comercial), solutionarea dosarului trebuia sa se faca de un judecator al Tribunalului si nu de un judecator sindic, aceasta institutie fiind cunoscuta doar in procedura insolventei, procedura ce nu are nimic de-a face cu prezenta cauza.
Este evident ca magistratul care a solutionat dosarul are in cadrul Tribunalului Teleorman si calitatea de judecator, insa prezentul dosar trebuia solutionat de magistrat in aceasta calitate nu in cea de judecator sindic.
Ca al doilea motiv de recurs, recurenta a invocat art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
In drept, recurenta a mai invocat si art. 299 si urmatoarele C.proc.civ.
Recursul a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, sub nr. 2272/87/2012*, la data de 18.01.2013.
La data de 27.05.2013 si data de 29.05.2013, intimata-parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat, ca neintemeiat, si mentinerea, ca temeinica si legala a sentintei civile nr. 745/26.11.2012, pronuntata de Tribunalul Teleorman.
In motivarea intampinarii, fata de motivul de casare invocat, intimata a sustinut ca mentiunea de „judecator sindic” reprezinta doar o eroare de redactare, aspect ce se poate constata prin verificarea incheierilor anterioare.
Prin incheierea din 06.06.2013, Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a admis exceptia necompetentei functionale a sectiei si a inaintat dosarul in vederea repartizarii aleatorii a acestuia intre sectiile civile.
Examinand sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozitiilor legale incidente, Curtea retine urmatoarele :
In ce priveste motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ., Curtea constata ca aceasta cauza a fost solutionata pe fond, in prima instanta de sectia civila a Tribunalului Teleorman, fara sa se aiba in vedere obiectul judecatii cu care instanta a fost investita prin Decizia nr. 1070/C6/1221 a CNSC, respectiv contestatia formulata de S.C. DSS G S S.R.L. impotriva rezultatului procedurii de atribuire.
Astfel, aceasta autoritate administrativ-jurisdictionala s-a declarat necompetenta material de a solutiona contestatia formulata, intrucat procedurii de atribuire nu i s-ar aplica dispozitiile OUG 34/2006, in raport de art. 16 alin. 1 din acest act normativ. Deci, ceea ce autoritatea administrativa a invocat si pus in discutie este chiar admisibilitatea caii de atac exercitate de reclamanta in cauza.
Acest aspect nu a fost solutionat de prima instanta. Sectia de contencios administrativ initial investita transpunand cauza la sectia civila pentru aspecte care privesc admisibilitatea actiunii, iar nu competenta functionala a sectiilor instantei.
Tinand cont de procedura administrativ-jurisdictionala declansata de reclamanta, instanta competenta este cea de contencios administrativ, iar nu instanta civila, aspect ce rezulta din art. 7 si urmatoarele din Legea 554/2004. Curtea are in vedere aceste texte generale, caci in cauza aplicarea dispozitiilor speciale ale OUG 34/2006 este pusa in discutie sub aspectul admisibilitatii caii de atac exercitate, aspect cu privire la care instanta de fond nu s-a pronuntat si, deci, nu face obiectul caii de atac.
Analizand continutul sentintei atacate sub aspectul compunerii instantei care a pronuntat-o, Curtea constata ca judecatorul in cauza face parte din sectia civila a tribunalului si chiar analiza efectuata de acesta priveste legalitatea procedurii de atribuire prevazuta de OUG 34/2006, deci ceea ce art. 255 din OUG 34/2006 stabileste ca face obiectul contestatiei, ce se solutioneaza in conformitate cu articolele urmatoare din acest act normativ.
In conditiile in care cauza a fost transpusa intre sectii, chiar mentiunea referitoare la judecatorul sindic nu poate fi considerata o simpla eroare materiala si denota confuzia instantei cu privire la compunerea legala pentru judecarea cauzei. In acest sens, Curtea are in vedere ca art. 11 Legea 85/2006 delimiteaza materia in care judecatorul sindic are specializarea sa judece, in sensul ca acesta solutioneaza oricare dintre cererile enumerate la literele a)-n), precum si orice alte actiuni, indiferent de titular, daca sunt aferente procedurii, ceea ce nu este cazul in speta.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciaza ca sentinta a fost pronuntata cu incalcarea normelor privind organizarea instantelor prevazute de Legea 304/2004, dispozitii cu caracter organic si imperativ, a caror incalcare atrage pronuntarea unei hotarari nule si presupune imperativul rejudecarii cauzei de catre un judecator specializat in materia procesului determinata dupa natura obiectului sau.
In aceste conditii, este intemeiat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ., nemaiputand fi analizate motivele de recurs referitoare la aplicarea gresita a legii.
In consecinta, in temeiul art. 312 alin. 1 si 2, instanta a admis recursul formulat, a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Teleorman – Sectia specializata de contencios administrativ si fiscal.