Succesiuni. mosteniri.
Testamentul. Conditiile de validitate. Exprimarea consimtamantului trebuie sa se realizeze concomitent cu indeplinirea formei autentice. Nevalabilitatea testamentului tehnodactilografiat si atestat de catre avocat.
art. 858-860 Codul civil din 1864
Testamentul este un act solemn, pentru care forma speciala este prevazuta de lege ad validitatem. Este fara putinta de interpretare ca singurele trei forme de testament admisibile legal sunt cele prevazute de art. 858 C.civ., anume forma olografa, astfel cum aceasta este definita in art. 859 C.civ., facut prin act autentic, conform art. 860 C.civ., sau in forma mistica, forma la randul ei definita in art. 864 C.civ .
Un act juridic, in general, este acea manifestare de vointa producatoare de efecte juridice, ceea ce semnifica faptul ca, in masura in care actul juridic este solemn, forma autentica trebuie indeplinita la momentul manifestarii de vointa, la momentul exprimarii consimtamantului.
In cazul actelor juridice solemne, nu este posibila exprimarea consimtamantului la un anumit moment, iar indeplinirea formei autentice sa aiba loc la un alt moment, ulterior, pentru ca in acest caz manifestarea de vointa a fost nula, neproducatoare de efecte juridice, de vreme ce nu fusese efectuata in formele prescrise ad validitatem, astfel ca nu exista actul juridic care sa fie autentificat de notarul ulterior.
(Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, decizia civila nr.1760/22.10.2013, in dosarul nr. 23298/299/2011)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, la data de 27.05.2011, reclamantul D.R.G. a formulat, in contradictoriu cu parata I.E., actiune in constatarea calitatii de legatar cu titlu particular de pe urma defunctului I.I., in temeiul testamentului atestat sub nr. din data de 07.09.2010 de catre Cab.Avocat S.C..
In drept, au fost invocate prevederile art. 650 Cod civil si art. 111 Cod civil.
Parata a formulat cerere reconventionala, prin care a solicitat sa se constate nulitatea inscrisului ,, Testament” din data de 7.09.2010, redactat de avocat S.C.
Prin sentinta civila nr. 311/29.03.2013 Judecatoria sectorului 1 a respins cererea principala, a admis cererea reconventionala, a constatat nulitatea absoluta a testamentului din data de 07.09.2010 atestat de avocat S.C., a obligat reclamantul-parat la plata catre parata-reclamanta a cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit inscrisului intitulat ,,Testament” atestat sub nr. la data de 07.09.2010 de catre S.C., defunctul I.I. l-a instituit pe reclamant legatar cu titlu particular asupra terenului in suprafata de 1400 m.p situat in Bucuresti, A.T..
Testamentul in cauza nu este facut prin act autentic, nefiind intocmit de catre un notar public conform prevederilor art. 860 Cod civil si ale Legii nr.36/1995, nu este un testament facut in forma mistica, nefiind indeplinite conditiile art. 864 Cod civil si nici nu indeplineste conditiile cerute testamentului olograf. Conform art. 859 Cod civil , testamentul olograf nu este valabil decat cand este scris in tot, datat si semnat de mana testatorului. Testamentul in cauza este doar semnat de catre testator, fiind datat de catre avocat si dactilografiat, nefiind respectata cerinta scrierii in intregime de mana testatorului.
Prin urmare, fata de art. 886 cod civil care sanctioneaza cu nulitatea absoluta nerespectarea conditiilor privind forma testamentului, inscrisul in discutie este lovit de nulitate absoluta.
Prin decizia civila nr.311A/29.03.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV- a Civila s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant-parat DRG impotriva acestei sentinte.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 858 C.civ., testamentul poate fi sau olograf, sau facut prin act autentic, sau in forma mistica.
Forma testamentului fiind ceruta de lege ad validitatem, nerespectarea acesteia atrage sanctiunea nulitatii absolute a actului.
In mod corect prima instanta a retinut ca testamentul tehnoredactat, semnat de testator si atestat de avocat nu indeplineste niciuna din conditiile de forma prev. de art. 858 C.civ.
Astfel, nefiind scris in intregime si datat de mana testatorului nu poate fi un testament olograf, potrivit art. 859 C.civ., si nici nu poate fi asimilat unui testament mistic, nefiind sigilat si prezentat judecatoriei spre pastrare, conform art. 864 C.civ.
Cat priveste forma autentica ceruta de art. 860 C.civ., Tribunalul a constatat ca nici aceasta nu este indeplinita, notarul public fiind singurul organ competent sa autentifice acte juridice, potrivit art. 12 lit. b din Legea nr. 36/1995.
Imprejurarea ca prezentul testament a fost atestat de un avocat potrivit Legii nr. 51/1995 nu valideaza acest act juridic intocmit cu nerespectarea conditiilor de forma mentionate anterior, art. 858 C.civ. mentionand in mod expres si limitativ formele in care testamentul poate fi intocmit.
Sub acest aspect, reglementand forma acestui act juridic, art. 858 C.civ. are caracter de norma speciala in raport de Legea nr. 51/1995 care prevede in mod general posibilitatea avocatului de a atesta acte juridice, fara ca aceasta facultate sa inlature conditiile de forma prevazute in materia anumitor acte juridice sub sanctiunea nulitatii absolute.
Tribunalul a mai retinut ca testamentul in cauza, nul pentru neindeplinirea formei prevazute de lege nu poate fi avut in vedere ca un inceput de dovada scrisa, acesta fiind prevazut de lege – art. 1197 C.civ. in materie probatorie.
Impotriva acestei decizii s-a declarat, in termen legal, prezentul recurs de cate reclamant, invocandu-se dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C.pr.civ. si dezvoltandu-se in esenta urmatoarele:
Tribunalul a analizat testamentul doar din prisma conditiilor cerute de catre testamentul olograf. Instanta nu s-a pronuntat asupra dispozitiilor art.3 alin.3 din Legea 51/1995 si ale art.92 din Statutul Avocatului, prin care avocatul atesta un act si in baza carora a fost incheiat testamentul.
Testamentul este un act juridic si ca atare, poate fi atestat de catre avocat, dupa ce acesta a verificat indeplinirea conditiilor necesare, pentru darea de data certa. Aspecte esentiale, ce nu au fost cercetate de catre instanta de fond.
Se citeaza art. 92 din Statutul Avocatului si se sustine ca testamentul, care poarta data certa din data de 07.09.2010, atestat de catre av. S.C, intruneste conditiile mai sus aratate, el putand fi autentificat de catre notar sau, ca in cazul de fata, instanta de judecata sa se pronunte in acest sens printr-o decizie.
Toate aceste dispozitii sunt reglementate printr-o lege speciala, care are intaietate ca aplicare fata de dispozitiile dreptului comun,in contradictie cu cele sustinute de Instanta de apel. Mai mult, in cadrul testamentului se face referire si la dispozitiile art.899 C.civ precum si la art.3 alin. l teza a III-a din Legea 51/1995, asa cum a fost modificata, fiind atestat continutul prezentului act, redactat de catre avocat.
In cazul in care se va trece peste aceste considerente, instanta trebuia sa analizeze testamentul ca fiind vorba de un act mistic, in sensul ca acesta poate sa fie scris de alta persoana, respectiv de catre avocat, conditia esentiala de valabilitate fiind ca actul sa fie semnat de catre testator. Testamentul, a fost pastrat de catre avocat si prezentat instantei de judecata, dupa decesul defunctului.
Important este faptul ca, semnatura apartine defunctului, aceasta nu a fost contestata, parata nu s-a inscris in fals, iar vointa acestuia de a gratifica a fost exprimata in mod repetat.
Cele mentionate in continutul testamentelor, in sensul ca aceasta este dorinta testatorului, sunt reale intrucat vorbeste despre grija pe care reclamantul parat a purtat-o defunctului, aspect care reiese din existenta unei procuri autentice incheiata de defunct, procura in care se vorbeste si despre faptul ca defunctul este bolnav si reclamantul s-a ingrijit de afectiunile acestuia, aspect ce reiese si din cele afirmate in cadrul testamentului.
In final, se arata ca jurisprudenta a demonstrat ca actele atestate de catre avocat, care poarta data certa si care pot fi autentificate de catre notar, produc efecte juridice.
Apararile paratului reclamant au fost doar de respingere a apelului, avand in vedere faptul ca inscrisul nu indeplineste conditiile unui testament olograf, neaducand nici un contraargument fata de cele sustinute de catre recurentul reclamant parat in motivele de apel.
Relevant in cauza este faptul ca testamentul a fost supus dezbaterii in fata notarului,acesta acceptandu-l ca atare.
Prin decizia civila nr. 1760/22.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, a fost respins ca nefondat recursul declarat.
Solutionand recursul formulat, in raport de criticile dezvoltate, Curtea constata urmatoarele:
Sunt total false sustinerile recurentului ca instanta a analizat testamentul doar din perspectiva cerintelor testamentului olograf si ca nu ar fi analizat cauza prin referire la dispozitiile legale care reglementeaza activitatea de avocat, in realitate lecturarea deciziei relevand cu evidenta ca tribunalul s-a referit si la celelalte doua forme de testament reglementate de lege si a motivat in mod expres cu referire la Legea nr. 51/ 1995, astfel cum s-a redat mai sus din motivarea deciziei recurate.
Sunt asadar total contrafactuale aceste afirmatii ale recurentului si vor fi inlaturate.
In ce priveste sustinerile recurentului ca testamentul ar fi valabil pentru ca este atestat de avocat, Curtea constata ca aceasta teorie este contrazisa flagrant de toate dispozitiile legale in materie, aplicate constant in practica dreptului.
Astfel, testamentul este un act solemn, pentru care forma speciala este prevazuta de lege ad validitatem. Este fara putinta de interpretare ca singurele trei forme de testament admisibile legal sunt cele prevazute de art. 858 C.civ., anume forma olografa, astfel cum aceasta este definita in art. 859 C.civ., facut prin act autentic, conform art. 860 C.civ., sau in forma mistica, forma la randul ei definita in art. 864 C.civ.
Recurentul face referire la drepturile conferite avocatului prin legislatia care ii organizeaza activitatea acestei profesii, dispozitii legale care vizeaza atestarea, darea de data certa etc., pentru a sustine ca ulterior acestei atestari a testamentului de catre avocat testamentul poate fi prezentat notarului pentru autentificare sau poate fi „autentificat” chiar de catre instanta de judecata.
Curtea respinge aceste argumente, constatand ca sunt fundamental contrare institutiilor juridice incidente in cauza.
Astfel, testamentul reprezinta actul juridic de ultima vointa al testatorului, ceea ce presupune in mod inevitabil, esential, ca acesta sa fie in viata la momentul autentificarii ( ca, de altfel, orice act juricic al unei persoane, caci odata cu moartea se pierde si capacitatea de folosinta, deci nu mai pot fi incheiate acte juridice ). Pentru acest prim motiv care tine de logica elementara a lucrurilor este exclusa ideea unei autentificari facuta ulterior decesului, cum apreciaza recurentul ca ar fi admisibil.
Dincolo de aceasta ( in masura in care acest argument nu ar fi dirimant), Curtea constata ca recurentul ignora dispozitiile legale referitoare la modul de incheiere a oricarui act juridic.
Un act juridic, in general, este acea manifestare de vointa producatoare de efecte juridice, ceea ce semnifica faptul ca, in masura in care actul juridic este solemn, forma autentica trebuie indeplinita la momentul manifestarii de vointa, la momentul exprimarii consimtamantului. In cazul actelor juridice solemne, nu este posibila exprimarea consimtamantului la un anumit moment, iar indeplinirea formei autentice sa aiba loc la un alt moment, ulterior, pentru ca in acest caz manifestarea de vointa a fost nula, neproducatoare de efecte juridice, de vreme ce nu fusese efectuata in formele prescrise ad validitatem, astfel ca nu exista actul juridic care sa fie autentificat de notarul ulterior. Oricum, tine de esenta procedurii de autentificare reglementata de Legea nr. 36/ 1995, luarea consimtamantului personal de catre notar cu prilejul autentificarii, nefiind posibila autentificarea pe baza unui consimtamant luat anterior de avocat. Astfel, se arata in art. 58, 60 si 65 din Legea nr. 36/ 1995 ca „pentru autentificarea unui act, notarul public verifica si stabileste, in prealabil, identitatea partilor. Partile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procura speciala autentica”, iar „ Pentru a lua consimtamantul partilor, dupa citirea actului, notarul public le va intreba daca au inteles continutul acestuia si daca cele cuprinse in act exprima vointa lor.” „Incheierea care constata autentificarea unui inscris va cuprinde, sub sanctiunea nulitatii, pe langa datele prevazute la art. 49, si urmatoarele mentiuni: a) constatarea ca s-a luat consimtamantul partilor; b) constatarea ca inscrisul a fost semnat in fata notarului de toti cei tinuti sa-l semneze (…) „.
Dispozitiile legale invocate de recurent prevazute de Statului Avocatilor, act normativ cu forta juridica inferioara codului civil sau Legii nr. 36/ 1995 raman irelevante.
Recurentul sustine ca aceste dispozitii sunt lege speciala aplicabila cu prioritate fata de dreptul comun, insa Curtea constata ca aceste dispozitii nu au acest caracter, ci reglementeaza doar atributiile avocatului, care nu sunt nicidecum acelea de autentificare, atributiile de autentificare revenind exclusiv notarului public. Nu poate fi considerat Statutul Avocatilor, act adoptat de Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, un act normativ care sa atribuie avocatilor putere de autentificare a actelor juridice, iar art. 3 din Legea nr. 51/ 1995 nu acorda nici el avocatilor dreptul de autentificare de acte. Singura persoana in sistemul de drept actual care poate efectua autentificari de acte juridice este notarul, conform art. 12 din Legea nr. 36/ 1995 ( sau misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei conform art. 18).
In ce priveste posibilitatea instantei de judecata de a autentifica testamentul - dupa decesul testatorului, de altfel- Curtea constata ca o instanta de judecata nu poate avea aceasta atributie, pentru aceleasi motive, anume ca nu se poate vorbi de autentificarea unui testament dupa decesul testatorului, iar instanta nu are atribute de autentificare de testamente.
Curtea respinge si sustinerea recurentului ca testamentul in discutie ar putea valora ca testament mistic, fiind evident, in raport de dispozitiile art. 864 C.civ., ca nefiind sigilat si prezentat judecatoriei spre pastrare, nu poate fi valabil. Iarasi, recurentul ignora cu desavarsire conceptele fundamentale ale dreptului, pentru ca face referire la „pastrarea de catre avocat” si prezentarea la instanta a testamentului dupa deces. Curtea constata ca art. 864 C.civ. vorbeste cu claritate despre prezentarea la judecatorie, iar nu „pastrarea de catre avocat”, iar prezentarea la judecatorie trebuie facuta in timpul vietii testatorului, iar nu ulterior decesului.
Este total nejuridica sustinerea recurentului ca singurul aspect important este ca vointa testatorului a fost intr-adevar de a il gratifica si ca semnatura ii apartine, in conditiile in care prin lege se prevede in mod clar si evident ca aceasta manifestare de vointa nu este suficienta, ci este necesara indeplinirea unor formalitati.
Fata de lipsa formei cerute ad validitatem sunt total total irelevante aspectele invocate de recurent referitor la relatiile dintre el si testator sau la jurisprudenta ( care niciodata nu s-a referit in sensul invocat de recurent la testamente ) sau la modul in care s-a aparat parata.
Pentru toate aceste motive, Curtea constata ca nu se regaseste in cauza niciunul dintre motivele de recurs invocate de recurent, iar criticile acestuia sunt profund nefondate si, de aceea, in baza art. 312 C.pr. civ. va fi respins recursul.