Suspendarea
Mentinerea suspendarii in situatia in care partea invedereaza ca a depus toate diligentele necesare pentru a identifica mostenitorii. Lipsa rolului activ al instantei in sustinerea eforturilor partii de a identifica mostenitorii.
art. 243 si 244 din Codul de Procedura Civila
Suspendarea judecatii in conditiile art. 243 Cod procedura civila poate fi dispusa si mentinuta numai motivat de ideea necesitatii de lamurire a cadrului procesual subiectiv, prin identificarea mostenitorilor, identificare care este pusa in sarcina partii.
Situatia trebuie insa, in mod evident, apreciata raportat la circumstantele concrete ale fiecarei spete, pentru ca, asa cum corect arata recurentul reclamant, in conditiile in care unei parti ii este absolut imposibil practic sa afle cine este mostenitor, aceasta sa nu fie sanctionata cu aceea ca cererea nu este practic judecata si, in final, cu perimarea judecatii (care ar interveni in mod inevitabil).
Partea trebuie pusa in situatia de a face demersurile normale si accesibile ei, in masura in care mai exista alte demersuri care nu-i sunt accesibile partii, dar care raman deschise instantei de judecata, instanta este datoare sa acorde sprijinul necesar.
A aplica dispozitiile art. 245 cu referire la art. 243 Cod procedura civila in modul strict formal abordat de tribunal, considera Curtea, nu este temeinic si nici chiar acceptabil legal, fata de faptul ca intr-o asemenea situatie mentinerea retinerii suspendarii este de natura sa prejudicieze grav o parte care nu este in culpa procesuala.
(Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, decizia civila nr.1759/22.10.2013, in dosarul nr. 45812/3/2008)
Prin incheierea din 21.06.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila s-a dispus suspendarea judecatii cauzei prezente, fata de decesul parate O.E, in conditiile art. 243 C.pr.civ..
La data de 17.10.2012 s-a formulat cerere de repunere pe rol de catre numita N.A, aceasta aratand ca este mostenitoarea defunctei . Cererea a primit termen de judecata la 07.03.2013.
La data de 04.03.2013 s-a depus cerere de repunere pe rol si de catre reclamantul I.F.
Prin incheierea din 07.03.2013 Tribunalul Bucuresti a constatat ca in cauza subzista temeiurile suspendarii dispuse prin incheierea de sedinta din 21.06.2012, fata de imprejurarea ca la dosar nu a fost depus un certificat de mostenitor de pe urma defunctei parate O.E., si respinge cererea de repunere pe rol.
Impotriva acestei incheieri a fost formulat prezentul recurs de catre reclamantul Irimescu Florin, dezvoltandu-se urmatoarele critici:
In tot timpul cat a durat suspendarea, recurentul a facut demersuri legale pentru aflarea mostenitorilor defunctei O.E., la Camera Notarilor Publici, sens in care a depus certificate, astfel ca a epuizat toate modalitatile accesibile lui, neputand solicita relatii la organele fiscale sau la biroul de testamente, intrucat acestea nu sunt publice.
A nu dispune repunerea pe rol, inseamna a sanctiona pe reclamant, care nu are nici o culpa, masura fiind nelegala, fiind un refuz de judecata.
Prin decizia civila nr.1759/22.10.2013, pronuntata de catre Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a-IV-a Civila, a fost admis recursul, a fost modificata incheierea recurata in sensul ca admite cererea de repunere pe rol si trimite cauza la Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila pentru continuarea judecatii.
Solutionand recursul declarat, in raport de criticile formulate, Curtea constata urmatoarele:
Ulterior suspendarii judecatii dispusa la 21.06.2012 fata de decesul paratei O.E., la data de 17.10.2012 s-a depus la dosarul tribunalului o cerere de reluare a judecatii de catre numita N.A., in calitate de mostenitoare a defunctei, atasandu-se si copia actului de identitate a acesteia si copie a testamentului autentificat sub nr. 2201/1997, prin care defuncta o instituia legatar universal pe numita N.A.,aceasta fiind de altfel si fiica defunctei (f. 198- 200 dosar T.B, Vol. II). Cererea acesteia a primit termen pentru solutionare ( pentru discutarea cererii de repunere pe rol) la 07.03.2013. S-a dispus citarea partilor.
Totodata s-a depus la 04.03.2013 si de catre reclamantul I.F. cerere de reluare a judecatii ( f. 233 dosar TB vol. 2 ), acesta aratand ca a facut demersurile accesibile lui la Camera Notarilor Publici, fara sa poata identifica mostenitori, si ca urmeaza fie sa se identifice mostenitorii, fie sa se procedeze la vacanta succesorala, M.B. fiind oricum parte in cauza.
Reclamantul atasa cererii sale dovezi ale demersurilor facute la Camera Notarilor Publici.
Prin incheierea din 07.03.2013, tribunalul respinge „cererea de repunere pe rol”, motivand ca nu s-a depus certificatul de mostenitor de pe urma defunctei.
Curtea constata inainte de toate ca nu s-a aratat de catre tribunal care anume cerere de repunere pe rol a fost respinsa, exprimarea fiind generica, in conditiile in care fusesera formulate doua astfel de cereri. Se constata ca tribunalul nu face de altfel nicio referire la cererile de repunere pe rol ( niciuna dintre ele ) nici in considerentele incheierii, dupa cum nu motiveaza nimic concret raportat la cele sustinute prin aceste doua cereri.
Avand in vedere aceste imprejurari, Curtea constata ca nu se poate interpreta decat ca au fost avute in vedere de catre tribunal ambele cereri.
Curtea apreciaza ca aceasta solutie a tribunalului de mentinere a masurii suspendarii este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
Suspendarea judecatii in conditiile art. 243 Cod procedura civila poate fi dispusa si mentinuta numai motivat de ideea necesitatii de lamurire a cadrului procesual subiectiv, prin identificarea mostenitorilor, identificare care este pusa in sarcina partii.
Situatia trebuie insa, in mod evident, apreciata raportat la circumstantele concrete ale fiecarei spete, pentru ca, asa cum corect arata recurentul reclamant, in conditiile in care unei parti ii este absolut imposibil practic sa afle cine este mostenitor, aceasta sa nu fie sanctionata cu aceea ca cererea nu este practic judecata si, in final, cu perimarea judecatii (care ar interveni in mod inevitabil).
Partea trebuie pusa in situatia de a face demersurile normale si accesibile ei, in masura in care mai exista alte demersuri care nu-i sunt accesibile partii, dar care raman deschise instantei de judecata, instanta este datoare sa acorde sprijinul necesar.
A aplica dispozitiile art. 245 cu referire la art. 243 Cod procedura civila in modul strict formal abordat de tribunal, considera Curtea, nu este temeinic si nici chiar acceptabil legal, fata de faptul ca intr-o asemenea situatie mentinea retinerii suspendarii este de natura sa prejudicieze grav o parte care nu este in culpa procesuala.
Asadar in cauza, Curtea apreciaza ca tribunalul a solutionat gresit cererea de repunere pe rol formulata de reclamant, fiind in fata demersurilor pe care acesta le-a facut sa identifice mostenitorul si vazand cererea acestuia de a ii fi acordat sprijin pentru accesarea altor cai de identificare a mostenitorului ( sau, in ultima instanta, de considerare vacanta a mostenirii) solutia legala fiind aceea de repunere pe rol a cauzei.
Aceasta ar fi fost solutia chiar si in cazul in care in dosar singura cerere ar fi fost a reclamantului.
In cauza prezenta insa, in mod particular, Curtea constata ca tribunalul a fost investit si cu cererea de repunere pe rol facuta de succesibil, astfel, cu atat mai mult solutia dispusa apare ca fiind nelegala si netemeinica.
Anume, asa cum s-a aratat mai sus, insusi acest succesibil, d-na N.A., a solicitat redeschiderea judecatii, indicandu-si domiciliul si dovedindu-si calitatea de succesibil cu testament autentic si copie a actului de identitate.
Tribunalul nu face nicio referire la aceste imprejurari.
Elementele relevante in cadrul acestei cereri si dovezile produse de succesibil puteau si trebuiau sa fie avute in vedere de catre tribunal chiar in cadrul solutionarii cererii formulata de reclamant, esential fiind ca se cunostea persoana succesibilului si ca astfel era surmontat motivul de suspendare.
Cu atat mai mult cererea insusi a succesibilului nu putea fi respinsa.
Nu este obligatorie depunerea unui certificat de mostenitor, pe care tribunalul il invoca, intrucat, asa cum bine se stie, acceptarea mostenirii poate fi si tacita, iar pe de alta parte functia de insezinare produsa de certificatul de mostenitor priveste exclusiv pe succesibil, si de altfel in cauza prezenta, succesibilul fiind fiica, este mostenitor sezinar, deci nu are o nevoie imperioasa de obtinere a unui certificat de mostenitor.
Pentru aceste motive, in baza art. 312 C.pr.civ., va fi admis recursul formulat, va fi modificata incheierea recurata, in sensul admiterii cererii de repunere pe rol, cu consecinta trimiterii cauzei la Tribunalul Bucuresti Sectia a V- a Civila pentru continuarea judecatii.