Restituiri.
Emiterea unei dispozitii de stabilire a masurilor reparatorii. Exercitarea controlului de legalitate de catre prefect. Emiterea unei dispozitii prin care se modifica dispozitia initiala, ca urmare a exercitarii controlului de legalitate. Imposibilitatea repunerii in discutie a drepturilor stabilite prin dispozitia initiala, care nu a fost contestata.
art. 26 din Legea nr.10/2001
Prin Dispozitia nr. 10271/18.04.2008 a Primarului General al Municipiului Bucuresti, s-a solutionat notificarea formulata in sensul ca s-a dispus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat in Bucuresti, sector 3, Calea Vitan nr.119, compus din teren in suprafata de 736 mp (nu de 830 mp cum se solicitase prin notificare) si diferenta dintre despagubirile incasate si valoarea de piata pentru constructia demolata in suprafata de 94 mp.
Ulterior, Institutia Prefectului, in cadrul efectuarii controlului de legalitate, constatand ca atat suprafata terenului cat si a constructiei demolate, pentru care s-a propus acordarea de masuri reparatorii prin aceasta dispozitie, sunt mai mari, a solicitat, in termenul legal, modificarea acestei dispozitii, in sensul acordarii de masuri reparatorii in echivalent pentru constructia in suprafata de 113,87 mp si teren in suprafata de 773 mp, nu pentru o constructie in suprafata de 94 mp si teren in suprafata de 736 mp, cum s-a dispus prin Dispozitia nr. /18.04.2008.
Prin dispozitia contestata nu au fost anulate sau diminuate masurile reparatorii propuse pentru imobilul notificat prin Dispozitia nr. /18.04.2008 a Primarului General al Municipiului Bucuresti, ci dimpotriva, in urma exercitarii controlului de legalitate de catre Institutia Prefectului atat suprafata terenului cat si cea a constructiei demolate, pentru care s-a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent in temeiul Legii nr. 10/2001 au fost majorate.
Este adevarat ca recurentului reclamant nu i s-a recunoscut dreptul la masuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru intreaga suprafata ce a format obiect al notificarii, insa diminuarea suprafetei de teren nu s-a produs prin dispozitia contestata, emisa in urma controlului de legalitate exercitat de Institutia Prefectului, ci chiar prin Dispozitia nr. /18.04.2008 a Primarului General al Municipiului Bucuresti.
Or, aceasta dispozitie nu a fost atacata cu o contestatie formulata in temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, recurentul reclamant fiind practic de acord cu masurile reparatorii acordate si intinderea acestora.
(Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, decizia civila nr.1637/08.10.2013, in dosarul nr. 22168/3/2012)
Prin cererea inregistrata la data de 14.06.2012, pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a III-a Civila, sub nr. 22168/3/2012, reclamantul P.I. in contradictoriu cu paratii Municipiul Bucuresti prin Primarul General si Primarul General a formulat contestatie impotriva Dispozitiei acestuia din urma, nr. /16.05.2012, solicitand:
- sa fie obligati paratii sa emita in favoarea sa dispozitie continand propunere de acordare de masuri reparatorii si pentru diferenta de teren in suprafata de 57,00 mp, situat in Bucuresti, C V, sector 3;
- sa fie obligati paratii la plata daunelor cominatorii de 500 lei pe fiecare zi de intarziere de la introducerea cererii sau de la pronuntare pana la indeplinirea dispozitivului astfel cum va fi pronuntat.
- obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata efectuate cu acest litigiu.
In motivarea contestatiei formulate, reclamantul arata ca, in fapt, in anul 2002, impreuna cu sora sa, P.M. (decedata ulterior formularii notificarii), prin notificarea nr., au solicitat P.M.B, sa emita dispozitie prin care sa le restituie in natura ori in echivalent, imobilul situat in Bucuresti, sector 3, C.V nr., ce a fost expropriat in anul 1986, cu precizarea ca acesta era compus la momentul exproprierii din teren in suprafata de 830 mp si constructia edificata pe acesta, demolata, pentru care s-au primit despagubiri in valoare de 80.000 lei.
In concluzie, au solicitat restituirea terenului (in natura ori echivalent) in suprafata de 830 mp si diferenta dintre despagubirile incasate si valoarea de piata a constructiei demolate.
Prin Dispozitia nr. /18.04.2008 a Primarului General al Municipiului Bucuresti, s-a solutionat notificarea formulata in sensul ca s-a dispus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat in Bucuresti, sector 3, C V nr., compus din teren in suprafata de 736 mp si diferenta dintre despagubirile incasate si valoarea de piata pentru constructia demolata.
Prin adresa nr.LV//P/22.07.2009 emisa de Guvernul Romaniei Cabinet Prefect, inregistrata la Primaria Municipiului Bucuresti - Directia Juridic, Contencios si Legislatie cu nr. /23.07.2009, s-a solicitat, in termenul legal, modificarea acestei dispozitii, in sensul clarificarii neconcordantelor cuprinse in respectiva dispozitie, cu referire la suprafata de teren ce a facut obiectul exproprierii.
Intrucat Primaria nu a dat curs adresei Prefecturii, aceasta a contestat in instanta Dispozitia Primarului General nr. /18.04.2008, formandu-se dosarul civil nr. 43779/3/2009, solutionat cu respingerea actiunii.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs Prefectul Municipiului Bucuresti, solutionat la 14.03.2011 de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal, prin "admiterea recursului, casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei catre Tribunalul Bucuresti spre competenta solutionare".
Prin sentinta civila nr. 943 din 30.04.2013, Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a Civila a respins actiunea, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca prin Dispozitia nr. /2008 emisa de parat se propune acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, constand in difererenta dintre suma incasata si valoarea de piata actualizata, pentru constructia demolata in suprafata de 94,00 m.p. si pentru terenul in suprafata de 736,00 m.p., afectat de elemente de sistematizare, trotuar pietonal si spatiu verde aferent blocului V21B, alee de circulatie –A.B., trotuar pietonal precum si de retele edilitare subterane, situat in Bucuresti, C.V., sector 3, imposibil de restituit persoanei indreptatite – P.I..
Prin Dispozitia nr. /2012 emisa de parat (f. 11-12) se modifica articolul 1 al Dispozitiei nr. /18.04.2008 a PGM B si va avea urmatorul continut: "Se propune acordarea de masuri reparatorii in echivalent, pentru imobilul situat in Bucuresti, C.V., sector 3, compus din teren in suprafata de 773,00 m.p. si constructie demolata, constand in diferenta dintre despagubirile incasate si valoarea de piata, in suprafata construita desfasurata de 113,87 m.p., imposibil de restituit in natura persoanei indreptatite: Preda Ion, si se respinge notificarea formulata de privind acordarea de masuri reparatorii in echivalent, pentru diferenta de teren in suprafata de 57,00 m.p situat in Bucuresti, C.V nr., sector 3, ca nedovedita (nu se face dovada preluarii abuzive)."
Potrivit adresa /2012 emisa de Primaria sector 3 Bucuresti Directia de impozite si taxe cu privire la istoricul de rol fiscal se retine ca incepand cu anul 1952, pe rolul fiscal al imobilului situat la adresa din Bucuresti, Str.V, sector 3. au figurat impusi ca platitori de impozit M si V N, pentru cladire si teren in suprafata totala de 774 mp, incepand cu anul 1957, pe rolul fiscal al imobilului situat la adresa din Bucuresti, Sos.V, sector 3. a figurat impusa ca platitoare de impozit numita T.Jpentru constructie si teren in suprafata totala de 830 mp (impunerea fiind efectuata in baza referatului inspectorului fiscal, a cererii de impunere si a contractului de vanzare - cumparare din data de 19.12.1957, prin care T.J. a cumparat de la P.M.,S. E, N V, N A si N E imobilul mai sus mentionat).
In anul 1986, rolul fiscal al imobilului situat la adresa din C.V. sector 3, a fost incetata in baza cererii de radiere, a referatului inspectorului fiscal si a procesului-verbal de predare-primire din data de 17.03.1986, prin care ICRAL VITAN a predat pentru demolare imobilul mai sus mentionat.
In prezent, la adresa din C.V nr.. este construit blocul V21B.
Conform actului de preluare - Decretul nr 111/07.04.1986, anexa 1, pozitia 88 suprafata de teren expropriata a fost de 773 mp, suprafata mentionata atat in Nota de reconstituire, cat si in Fisa tehnica a imobilului.
Fata de dispozitiile art.23.1.din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001, art. 24 alin. 1 din Legea 10/2001 si fata de situatia de fapt rezultata din probatoriul administrat, tribunalul a constatat ca in speta reclamantul nu a facut dovada la data preluarii si a suprafetei de 57 mp pe care o solicita, in actul normativ de preluare aratandu-se ca suprafata imobilului este de 773 mp, suprafata pentru care de altfel s-a si stabilit dreptul reclamantului la acordarea masurilor reparatorii prin echivalent.
In termenul legal prevazut de art. 301 C.proc.civ., impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul P.I., in temeiul art. 304 pct. 7 si 9 C.proc.civ.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a aratat ca, in considerentele sentintei recurate, instanta de fond se margineste sa copieze o serie de dispozitii legale prevazute de Legea nr. 10/2001, in baza carora argumenteaza ca a aplicat solutia, raportat si la situatia de fapt rezultata din probatoriul administrat in cauza, ceea ce echivaleaza cu nemotivarea solutiei.
Recurentul-reclamant arata ca a respectat intru-totul dispozitiile inserate in considerentele sentintei, prevazute de art. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, privitor la dovada dreptului de proprietate pentru suprafata de 830 mp teren.
In ceea ce priveste dispozitiile prevazute de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, recurentul-reclamant arata ca urmeaza sa se constate faptul ca instanta de fond a dat pe de o parte o interpretare gresita normei mentionate, intrucat intinderea dreptului de proprietate se prezuma a fi cea din actul de preluare doar in lipsa unor probe contrare, iar pe de alta parte, a ignorat actele depuse de el in dovedirea intinderii dreptului sau de proprietate.
Prin decizia civila nr.1637/08.10.2013, pronuntata de catre Curtea de Apel Bucuresti- Sectia a IV a Civila a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant P.I., impotriva sentintei civile nr. 943/30.04.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a Civila, in dosarul nr. 22168/3/2012, in contradictoriu cu intimatii-parati MBPGMBPG.
Examinand sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea urmeaza sa respinga recursul pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste critica ce vizeaza nemotivarea hotararii recurate, Curtea constata ca instanta de fond a aratat in cuprinsul considerentelor acestei hotarari argumentele care au stat la baza solutiei pronuntate, facand trimitere atat la dispozitiile legale, apreciate de tribunal ca fiind incidente in speta, cat si la probele avute in vedere pentru stabilirea situatiei de fapt.
Cu toate acestea, desi Curtea retine ca fiind corecta solutia de respingere a contestatiei formulata de recurent, apreciaza ca argumentele avute in vedere de instanta de fond nu sunt corecte, urmand a inlocui motivarea solutiei.
Astfel, Curtea constata ca prin notificarea nr.296/2002, recurentul reclamant, impreuna cu sora sa, P.M., au solicitat P.M.B, sa emita dispozitie prin care sa le restituie in natura ori in echivalent, imobilul situat in Bucuresti, sector 3, CV, ce a fost expropriat in anul 1986, cu precizarea ca acesta era compus la momentul exproprierii din teren in suprafata de 830 mp si constructia edificata pe acesta, demolata, pentru care s-au primit despagubiri in valoare de 80.000 lei.
Prin Dispozitia nr. /18.04.2008 a PGMB s-a solutionat notificarea formulata in sensul ca s-a dispus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat in Bucuresti, sector 3, C.V, compus din teren in suprafata de 736 mp (nu de 830 mp cum se solicitase prin notificare) si diferenta dintre despagubirile incasate si valoarea de piata pentru constructia demolata in suprafata de 94 mp.
Ulterior, Institutia Prefectului, in cadrul efectuarii controlului de legalitate, constatand ca atat suprafata terenului cat si a constructiei demolate, pentru care s-a propus acordarea de masuri reparatorii prin aceasta dispozitie, sunt mai mari, a solicitat, in termenul legal, modificarea acestei dispozitii, in sensul acordarii de masuri reparatorii in echivalent pentru constructia in suprafata de 113,87 mp si teren in suprafata de 773 mp, nu pentru o constructie in suprafata de 94 mp si teren in suprafata de 736 mp, cum s-a dispus prin Dispozitia nr. /18.04.2008.
Astfel, la data de 16.05.2012, s-a emis Dispozitia nr., prin care a fost modificata Dispozitia nr. /18.04.2008 in sensul mai sus aratat.
Aceasta ultima dispozitie a fost contestata de recurentul reclamant in prezenta cauza, motivat de faptul ca nu au fost acordate masuri reparatorii (in natura ori echivalent) si pentru suprafata de 57 mp teren.
Sub acest aspect, Curtea constata insa ca prin dispozitia contestata nu au fost anulate sau diminuate masurile reparatorii propuse pentru imobilul notificat prin Dispozitia nr. /18.04.2008 a P.G.M.B, ci dimpotriva, in urma exercitarii controlului de legalitate de catre Institutia Prefectului atat suprafata terenului cat si cea a constructiei demolate, pentru care s-a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent in temeiul Legii nr. 10/2001 au fost majorate.
Este adevarat ca recurentului reclamant nu i s-a recunoscut dreptul la masuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru intreaga suprafata ce a format obiect al notificarii, insa diminuarea suprafetei de teren nu s-a produs prin dispozitia contestata, emisa in urma controlului de legalitate exercitat de Institutia Prefectului, ci chiar prin Dispozitia nr. /18.04.2008 a P.G.M.B.
Or, aceasta dispozitie nu a fost atacata cu o contestatie formulata in temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, recurentul reclamant fiind practic de acord cu masurile reparatorii acordate si intinderea acestora.
Masurile reparatorii stabilite prin Dispozitia nr. /18.04.2008 a P.G.M.B, emisa in cadrul procedurii administrative, au dobandit un caracter definitiv, astfel ca in prezent recurentul nu poate redobandi prin prezenta contestatie, formulata impotriva dispozitiei emisa in urma controlului de legalitate, prin care, de altfel s-a recunoscut o intindere mai mare a dreptului de proprietate pentru care se acorda masuri reparatorii in conditiile Legii nr. 10/2001, dreptul la masuri reparatorii in temeiul Legii nr. 10/2001 pentru o suprafata de teren pentru care nu s-au acordat astfel de masuri nici prin Dispozitia nr. /18.04.2008 a P.G.M.B, insusita de recurent, in calitate de persoana indreptatita.
Daca s-ar accepta contrariul, s-ar ajunge la eludarea dispozitiilor imperative ale Legii nr. 10/2001, permitandu-se repunerea in discutie a intinderii dreptului dupa implinirea termenelor prevazute de lege.
Fata de cele retinute, Curtea apreciaza ca nu exista motive prevazute de art.304 Cod procedura civila, care sa atraga modificarea sau casarea sentintei si nici motive prevazute de art.306 Cod procedura civila, astfel incat, in baza art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.