Litigii cu profesionisti.
Titlu de creanta. Titlu executoriu
Prin creanta certa se intelege, potrivit art 379 alin 3 Cod Pr Civ (1865), acea creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.
Insa, in materia fiscala, sunt aplicabile dispozitiile speciale reglementate de Codul de Procedura Fiscala.
Astfel, potrivit art 110 alin 2 din OG nr 92/2003 cu modificari, colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz. Alineatul 3 al aceluiasi articol stabileste notiunea de titlu de creanta ca fiind actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii, respectiv decizia de impunere, declaratia fiscal, decizia referitoare la obligatii de plata accesorii, declaratia vamala, decizia prin care se stabilesc si se individualizeaza datoria vamala, impozitele, taxele si alte sume care se datoreaza in vama, potrivit legii, inclusiv accesoriile, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, intocmit de organul prevazut de lege, pentru obligatiile privind plata amenzilor contraventionale, decizia de atragere a raspunderii solidare emisa potrivit art. 28, ordonanta procurorului, incheierea sau dispozitivul hotararii instantei judecatoresti ori un extras certificat intocmit in baza acestor acte, in cazul creantelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanta judecatoreasca.
In speta, in dovedirea creantei fiscale pe care o detine recurenta, s-au depus titlurile executorii nr 1,2,3,4, 5,6,7,8,9,10,11,12,13/28.05.2007 ce se refera la sume cu titlu de impozit pe veniturile din salarii, impozit pe profit, varsaminte pentru persoanele cu handicap neincadrate, contributii de asigurari sociale datorate de angajator, contributia individuala de asigurari sociale retinuta de la asigurati, contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale datorate de angajator, contributia de asigurare pentru somaj datorate de angajator, contributia individuala de asigurare pentru somaj retinuta de la asigurati, contributia pentru fondul de garantare a creantelor sociale, contributia de asigurare pentru sanatate datorate de angajator, contributia de asigurare pentru sanatate retinuta de la asigurati, contributia pentru concedii si indemnizatii, precum si cu titlu de accesorii aferente, deconturile de plata a TVA pentru perioada ianuarie-decembrie 2009 (f 95-117, dosar Tribunalul Bucuresti) intocmite de debitoare, in suma de 24598 lei, acestea constituind titluri de creanta, conform art 110 alin 3 lit b din OG nr 92/2003, precum si procesul verbal nr 18632/07.03.2011 de Garda de Nationala, acest act constituind titlu de creanta pentru suma de 30000 lei, in baza art 110 alin 3 lit f din OG nr 92/2003.
Astfel, in speta, creditoarea-recurenta a facut dovada existentei unor titluri de creanta sau executorii pentru suma totala de 227546 lei.
Sustinerea instantei de fond in sensul ca aceasta creanta fiscala nu este certa, lichida si exigibila, intrucat nu este recunoscuta de catre debitoare, fiind in litigiu este eronata.
Nerecunoasterea creantei de catre debitor nu are nicio relevanta atat timp cat acesta nu a contestat titlurile de creanta sau titlurile executorii.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1879 din 11.10.2013)
Prin sentinta civila 1088 din 6 februarie 2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII Civila, in dosarul nr. 49906/3/2010, s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolventei formulata de creditorul AF.P.S.6 impotriva debitorului S.C. E. P. T. S.R.L.-Bucuresti
In motivare, s-a retinut ca cererea de declansare a procedurii insolventei formulata de creditor presupune analiza a doua directii esentiale, respectiv analiza creantei debitorului din perspectiva conditiilor impuse de art. 3 pct. 6 si 12 din legea 85/2006 si, in cazul in care aceasta conditie este indeplinita, sub forta prezumtiei de insolventa instituita de lege, cercetarea apararilor debitorului de natura a infirma puterea acesteia.
Cu privire la determinarea caracterului cert, lichid si exigibil al creantei, este de observat ca in sistemul Codului de procedura civila (art. 379 alin. 3) se considera a fi certe acele creante in care elementul probatoriu nu lasa nicio indoiala asupra existentei lor.
In speta, prin cererea de deschidere a procedurii insolventei, creditorul a invocat existenta unei creante certe, lichide si exigibile in cuantum total de 751.374 lei, fiind depusa fisa sintetica totala editata la data de 27.09.2010.
Ulterior, in cursul procesului, debitorul s-a prezentat in fata instantei de judecata aratand ca suma invocata nu este corecta, precizand ca va formula cerere pentru efectuarea unui punctaj avand ca rezultat rectificarea fisei fiscale, cu luarea in consideratie a prevederilor OUG 30/2011.
S-a mai constata ca s-a facut dovada initierii de catre debitor a demersurilor privind efectuarea unui punctaj cu creditorul, acest punctaj fiind finalizat dupa acordarea mai multor termene in acest sens.
Au fost depuse la dosar fise sintetice totale atat de catre debitor cat si de catre creditor, din cuprinsul acestora rezultand insa sume diferite ca reprezentand debit al SC E.P.T. SRL.
Din chitantele depuse la dosar, rezulta ca in cursul procedurii, debitorul a efectuat mai multe plati privind achitarea debitului restant, achitand sumele de 25.000 lei (fila 122), 10.000 lei (fila 132) si 3.000 lei (fila 134).
La ultimul termen de judecata, debitorul a invederat ca nu mai are datorii catre creditor, fisa sintetica totala depusa de creditor din care rezulta existenta in continuare a unui debit nefiind intocmita corespunzator, existand in continuare solicitari administrative din partea debitorului privind rectificarea acestei fise, solicitari ce nu au primit inca o solutie.
S-a apreciat, astfel, ca AFP S 6 nu detine o creanta certa, lichida si exigibila impotriva SC E.P.T. SRL, intre parti existand un litigiu cu privire la suma invocata de creditor, acest litigiu fiind de competenta solutionare a instantelor de drept comun.
In conditiile expuse nu se poate retine ca neplata creantei este determinata de starea de insolventa a debitoarei, aceasta reprezentand in fapt un refuz de plata al debitorului intemeiat pe nerecunoasterea creantei de catre debitor.
La data de 18.03.2013, D.G.F.P.M.B. Activitatea juridica, Biroul juridic contencios 3, in reprezentarea A.F.P.S.6, in calitate de creditor in dosarul nr. 49906/3/2010, a formulat recurs impotriva Sentintei civile nr. 1088/06.02.2013 pronuntata de Tribunalului Bucuresti, Sectia a Vll-a Civila, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotararii recurate in sensul admiterii cererii formulate de AFPS 6, in calitate de creditor.
In motivare, se arata ca hotararea pronuntata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii (art. 304 pct. 9 C.pr.civ)
Fiind indreptat impotriva unei hotarari care nu poate fi atacata cu apel, recursul AFPS 6 nu este limitat la motivele de casare sau modificare prevazuta de art. 304 C. pr. civ., instanta de recurs avand posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele potrivit art. 3041 C pr. civ.
Se precizeaza prealabil ca, potrivit O.P.A.N.A.F. nr. 3411/08.11.2011, incepand cu data de 15 noiembrie 2011 se aproba structura organizatorica a DGFPB pentru aparatul propriu si administratiile finantelor publice municipale si orasenesti (...).
Avand in vedere dispozitiile legale prezentate mai sus, recurentul AFPS 6 urmeaza sa fie reprezentata de DGFPB - Activitatea Juridica, Biroul Juridic Contencios 3.
Se aprciaza ca sentinta recurata este netemeinica si nelegala fdin urmatoarele considerente:
La data de 15.10.2010, AFPS 6 a depus la Tribunalul Bucuresti, Sectia a-VII-a Civila, cererea de deschidere a procedurii de insolventa nr. 3119142/07.10.2010, impotriva SC E.P.T. SRL, pentru o creanta certa, lichida si exigibila in suma de 751.374 lei, pentru care s-au depus ca probe actele de executare silita, care nu au fost contestate, bilanturi contabile si fisa sintetica totala.
Impotriva cererii de deschidere a procedurii, debitoarea nu a formulat contestatie in termen legal, ci a solicitat termene pentru a achita debitul si pentru a rezolva cauza pe cale amiabila.
Asa cum rezulta si din sentinta recurata debitoarea a achitat trei sume : de 25.000 lei, 10.000 lei si 3.000 lei, sume care nu au acoperit creanta institutiei, desi s-au acordat nu mai putin de 8 termene de judecata.
La ultimul termen judecatorul sindic a respins cererea de deschidere a procedurii ca neintemeiata
In motivarea data de catre judecatorul sindic se arata ca debitoarea a initiat demersuri privind efectuarea unui punctaj avand ca rezultat rectificarea fisei sintetice, fara insa a depune un document din care sa reiasa ca nu figureaza cu debite la bugetul de stat.
In sentinta civila nr.1088/06.02.2013, judecatorul sindic nu aminteste si de actele de executare silita pe care AFPS 6 le-a emis si comunicat debitoarei, aceasta necontestandu-le, potrivit dispozitiilor art. 172 si urmatoarele din OG 92/2003, privind codul de procedura fiscala..
Desi din fisa sintetica depusa la termenul din 06.02.2013, rezulta ca SC E.P.T. SRL, datora la bugetul de stat suma de 778.305 lei din care 229.518 lei reprezinta debite declarate si neachitate in termen legal, 31.666 lei amenda si diferenta de 517.121 lei, o reprezinta dobanzi si penalitati de intarziere, si pentru faptul ca debitoarea a sustinut, fara documente, ca nu datoreaza aceasta suma, judecatorul sindic a respins cererea de deschidere a procedurii insolventei.
Astfel, in cuprinsul fisei sintetice pe platitor sunt cuprinse atat sumele inscrise in actele de executare depuse odata cu cererea de deshidere a procedurii, cat si sumele declarate de catre intimata prin declaratiile fiscale in care sunt evidentiate obligatii de plata catre bugetul general consolidat al statului reprezentand contributii, taxe si impozite de plata pentru diferite perioade, declaratii fiscale ce reprezinta titluri de creanta conform dispozitiilor art.110 alin.(3) lit. b) din O.G. nr.92/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, privind Codul de procedura fiscala, respectiv: (1) In sensul prezentului titlu, colectarea consta in exercitarea actiunilor care au ca scop stingerea creantelor fiscale.
(2) Colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz.
(3) Titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, in tocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declaratia fiscala;
c) decizia referitoare la obligatii de plata accesorii;
d) declaratia vamala;
e) decizia prin care se stabilesc si se individualizeaza datoria vamala, impozitele, taxele si alte sume care se datoreaza in vama, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, intocmit de organul prevazut de lege, pentru obligatiile privind plata amenzilor contraventionale;
g) decizia de atragere a raspunderii solidare emisa potrivit art. 28;
h) ordonanta procurorului, incheierea sau dispozitivul hotararii instantei judecatoresti ori un extras certificat intocmit in baza acestor acte, in cazul creantelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanta judecatoreasca.
Pentru neachitarea la termen a obligatiilor de plata, organul fiscal a emis decizii de calcul accesorii, ce reprezinta titluri de creanta potrivit dispozitiilor legale invocate mai sus (art. 110 alin.(3) lit. c), coroborate cu cele ale pct.107.1 lit. a) din H.G. nr.1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, unde se mentioneaza faptul ca:
107.1. Titlul de creanta este actul prin care, potrivit legii, se stabileste si se individualizeaza obligatia de plata privind creantele fiscale, intocmit de organele competente sau de alte persoane indreptatite potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere emisa de organele competente, potrivit legii;
b) declaratia fiscala, angajamentul de plata sau documentul intocmit de platitor prin care acesta declara obligatiile fiscale, in cazul in care acestea se stabilesc de catre platitor, potrivit legii;
c) decizia prin care se stabileste si se individualizeaza suma de plata, pentru creantele fiscale accesorii, reprezentand dobanzi si penalitati de intarziere, stabilite de organele competente;
Obligatiile cuprinse in titlurile de creanta mai sus mentionate sunt neachitate datorita ordinii de stingere in conformitate cu dispozitiilor art.114 si art.115 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, si a Ordinului nr.1314 din 11 septembrie 2007:
Astfel, in speta de fata, sunt aplicabile prevederile Ordinului nr.1314 din 11 septembrie 2007, art.114 si art.115 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala republicata.
Capitolul 3 din Ordinul nr. 1314 din 11 septembrie 2007 pentru aprobarea Metodologiei de distribuire a sumelor platite de contribuabili in contul unic si de stingere a obligatiilor fiscale inregistrate de catre acestia, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede la pct.1: "in situatia in care contribuabilul care a efectuat plata in contul unic inregistreaza obligatii fiscale restante la bugetul de stat, respectiv la bugetele contributiilor sociale, organul fiscal competent va proceda la distribuirea sumelor achitate astfel: (...)
b) pentru bugetele asigurarilor sociale si fondurilor speciale, suma virata in contul unic va fi distribuita potrivit prevederilor pct. 3. Stingerea sumelor distribuite pe tipuri de obligatii fiscale va fi efectuata de catre organul fiscal competent, conform art. 115 alin. (1) - (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare."
Art.115 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare stabileste ordinea de stingere a datoriilor astfel:
"... b) obligatiile fiscale principale sau accesorii, in ordinea vechimii,..."
Conform art.115 alin. ( 2 ) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. republicata,vechimea obligatiilor de plata este urmatoarea :
"... a) in functie de scadenta, pentru obligatiile fiscale principale; b) in functie de data comunicarii, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de organele competente, precum si pentru obligatiile fiscale accesorii;..."
Se considera ca judecatorul sindic a apreciat in mod gresit ca suma ce reprezinta creanta datorata de SC E.P.T. SRL, bugetului de stat, nu este certa, lichida si exigibila, neinvederand in acest sens niciun temei de drept ca probe ce au fost administrate in cauza..
Cu privire la motivul retinut de instanta, potrivit caruia AFP S. 6 nu detine o creanta certa, lichida si exigibila impotriva SC E.P.T. SRL, intre parti existand un litigiu cu privire la suma invocata de creditor, acest litigiu fiind de competenta solutionare a instantelor de drept comun, se sustine faptul ca instanta de fond se afla intr-o eroare evidenta, atunci cand apreciaza ca simpla nerecunoastere de catre intimata a existentei obligatiilor restante pentru care a fost ceruta deschiderea procedurii, echivaleaza cu un litigiu care ar fi de competenta instantelor de drept comun.
Intimata nu a uzat in niciun fel de dreptul conferit de dispozitiile O.G. nr.92/2003 cu modificarile si completarile ulterioare, privind Codul de procedura fiscala, respectiv dispozitiile art. 172 si urmatoarele privind contestarea actelor sau masurilor de executare silita efectuate de organul fiscal in vederea realizarii creantei sale, cat si dispozitiile art. 205 si urmatoarele din acelasi act normativ referitoare la contestarea actelor administrativ fiscale emise de A.F.P. S. 6, starea de pasivitate a intimatei nefacand decat sa intareasca temeinicia si legalitatea actelor administrativ fiscale emise pe seama acesteia in vederea indeplinirii obligatiilor de plata.
In concluzie, nu exista niciun fel de litigiu, de competenta instantelor de drept comun, in care calitatea de parti sa fie detinuta de A.F.P.S. 6 si SC E.P.T. SRL, pe rolul instantelor de judecata nefiind inregistrat niciun dosar care sa aiba ca obiect anulare act administrativ sau contestatie la executare.
In drept, se invoca art. 8 din Legea nr. 85/2006, art. 299 si urmatoarele. 304 pct. 9, si art. 304 ind 1 Cod. proc. civ.
In dovedire, se solicita proba cu inscrisuri...
Se solicita judecarea cauzei si in lipsa, conform art. 242 alin. 2 Cod Procedura Civila.
Prezentul recurs este scutit de plata taxei de timbru si timbru judiciar in conformitate cu prevederile art. 26 alin. 2 din O.M.J. nr. 760/1999 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legea nr. 146/1997 coroborate cu art. 229 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
La data de 10.10.2013, intimata E.P.T. SRL a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de DGFPB, in reprezentarea AFPS6, impotriva Sentintei civile nr. 1088/06.02.2013 pronuntat de Tribunalul Bucuresti, Sectia aVII-a Civila, pronuntat in dosarul nr. 49906/3/2010.
In motivare, se arata ca suma precizata in cererea de deschidere a falimentului nr.3119142/07.10.2010, de 751374 RON, respectiv suma de 778305 RON din cererea nr. 312015J/15.03.2013 de recurs, nu sunt reale.
In sprijinul acestei afirmatii, se invoca urmatoarele documente:
- adresa nr. 26123/31.01.2013 emisa de ANAFS. 6, prin care se solutioneaza cererea de corectare a erorilor materiale din decontul de taxa pe valoare adaugata aferenta lunii august 2009, insotita de Decizia de corectare a erorilor materiale, din care reiese clar ca s-a inregistrat eronat suma de 179438 RON, pe cale de consecinta sumele precizate in cererea nr. 3119142/07.10.2010 la punctul l, debitul in loc de 279002 RON devine 99564 RON si in mod logic majorarile de intarziere plus dobanzile si penalitatile solicitate la punctul 2, din aceeasi cerere, au alta valoare decat cea ceruta, astfel incat numai daca s-ar lua in calcul corectia de TVA, suma ceruta s-ar reduce la 571374 RON.
- FISA SINTETICA TOTALA emisa in data de 05.02.2013, prezentata ca proba de ANAF sector 6, in dosarul nr. 49906/3/2010, care precizeaza o suma de plata de 776130 RON, dar din care sumele de 128177 RON si 161 RON apar ca neconfirmate, deci incerte.
- site-ul MFP, ANAF unde se retine in sarcina E.P.T. SRL o suma de 405158 RON (debit principal, amenzi, penalitati si dobanzi- despre care se spune ca s-a inceput urmarirea lor), aceasta informatie fiind publica, insa diferita de ce cere ANAF in instanta
- sumele platite de ocietate prin chitante, chiar la casieria ANAFS6, in valoare de 39000 RON (26000+3000+10000 RON), insa in cererea de recurs ANAF retine doar suma de 38000 RON, 1000 RON nefiind mentionati, neaparand nici in fisa sintetica.
Ca o concluzie la punctul l se impune clar ca AFPS 6 nu detine o creanta certa, lichida si exigibila impotriva E.P.T. SRL, acest lucru reiesind din contradictia sumelor precizate in cererile de deschidere a falimentului, a recursului si a celorlalte documente emise de ANAF S 6.
S-a mai invederat ca ANAF sector 6, pe tot parcursul acestui litigiu de natura comerciala, s-a dovedit inflexibila, dictatoriala si neinteresata in a-si recupera creantele, pe care le avea la societate. In sustinerea acestui aspect, se arata ca, in anul 2009, cand a depus prima cerere de corectie a fisei fiscale, ea a mai fost insotita de inca trei cereri de acest gen, in anii urmatori, si de abia in urma invederarii de catre instanta in ianuarie 2013 ANAF face punctajul la TVA si realizeaza corectia, insa doar la TVA. Fisa fiscala contine erori grave. In anul 2009, datorita blocajului la care l-a supus ANAFS6 (poprire pe conturi), angajatii au parasit societatea, nemaiavand ce sa depuna pentru angajati, dar in fisa fiscala apar datorii la buget aferente angajatilor si in anii 2010 si 2011. Finantele i-au raspuns ca nu sunt responsabili de ce apare in fisa fiscala, cica ea este emisa automat de sistemul informatic. Tot in anul 2009, ANAFS6 a pus sechestru asigurator pe doua hale, proprietatea societatii si, dupa aproape doi ani, in octombrie 2010, cere insolventa sa, fara a incerca sa execute gajul.
In sustinere, se depun inscrisuri: cererea de chemare in judecata pentru deschiderea falimentului nr. 3119142/07.10.2010, adresa nr. 26123/31.01.2013 emisa de ANAFS.6 de corectie a TVA, Decizia de corectare a erorilor materiale emisa de ANAFS.6 din 31.01.2013, pentru suma de 179438 RON, copie fisa fiscala totala, copie a sumei de plata precizata pe site-ul MFP, A.N.A.F.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, cat si a dispozitiilor art 304 ind 1 Cod Pr Civ, instanta retine urmatoarele:
I Cu privire la caracterul creantei ce face obiectul cererii
Prin cererea de chemare in judecata, recurenta a solicitat deschiderea procedurii insolventei impotriva intimate, avand in vedere creanta fiscala neachitata in cuantum total de 751374 lei (din care 447.357 lei debit principal constand in TVA, contributii la bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale, 302.172 lei majorari intarziere, precum si 1845 lei penalitati), in temeiul titlurilor executorii nr 1,2,3,4, 5,6,7,8,9,10,11,12,13/28.05.2007.
Ulterior, creditoarea si-a majorat creanta cu suma de 30000 lei reprezentand amenda aplicata prin procesul verbal nr 18632/07.03.2011 emis de Garda de Nationala si 131537 lei accesorii calculate pana la 20.02.2012 (f 124, dosar Tribunalul Bucuresti).
Conform art 31 coroborat cu art 3 pct 6 si pct 12 din Legea nr 85/2006, pentru a putea fi deschisa procedura insolventei, creditorul trebuie sa faca dovada indeplinirii anumitor conditii, si anume sa detina o creanta certa, lichida si exigibila, debitorul sa fie in stare de insolventa sau de insolventa iminenta, iar valoarea creantei sa depaseasca suma de 45000 lei.
Prin creanta certa se intelege, potrivit art 379 alin 3 Cod Pr Civ (1865), acea creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.
Insa, in materia fiscala, sunt aplicabile dispozitiile speciale reglementate de Codul de Procedura Fiscala.
Astfel, potrivit art 110 alin 2 din OG nr 92/2003 cu modificari, colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz. Alineatul 3 al aceluiasi articol stabileste notiunea de titlu de creanta ca fiind actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii, respectiv decizia de impunere, declaratia fiscal, decizia referitoare la obligatii de plata accesorii, declaratia vamala, decizia prin care se stabilesc si se individualizeaza datoria vamala, impozitele, taxele si alte sume care se datoreaza in vama, potrivit legii, inclusiv accesoriile, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, intocmit de organul prevazut de lege, pentru obligatiile privind plata amenzilor contraventionale, decizia de atragere a raspunderii solidare emisa potrivit art. 28, ordonanta procurorului, incheierea sau dispozitivul hotararii instantei judecatoresti ori un extras certificat intocmit in baza acestor acte, in cazul creantelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanta judecatoreasca.
In speta, in dovedirea creantei fiscale pe care o detine recurenta, s-au depus titlurile executorii nr 1,2,3,4, 5,6,7,8,9,10,11,12,13/28.05.2007 (f 8-20, dosar Tribunalul Bucuresti) ce se refera la suma de 45003 lei cu titlu de impozit pe veniturile din salarii, impozit pe profit, varsaminte pentru persoanele cu handicap neincadrate, contributii de asigurari sociale datorate de angajator, contributia individuala de asigurari sociale retinuta de la asigurati, contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale datorate de angajator, contributia de asigurare pentru somaj datorate de angajator, contributia individuala de asigurare pentru somaj retinuta de la asigurati, contributia pentru fondul de garantare a creantelor sociale, contributia de asigurare pentru sanatate datorate de angajator, contributia de asigurare pentru sanatate retinuta de la asigurati, contributia pentru concedii si indemnizatii, precum si cu titlu de accesorii aferente, nerezultand din cuprinsul titlurilor executorii depuse sau a somatiei nr 40/80/6/2007/1637/28.05.2007 emisa in baza respectivelor titluri din ce an sunt aceste creante, insa, avand in vedere data intocmirii acestor titluri, este evident ca aceste contributii si impozite sunt anterioare anului 2007.
Totodata, s-au atasat deconturile de plata a TVA pentru perioada ianuarie-decembrie 2009 (f 95-117, dosar Tribunalul Bucuresti) intocmite de debitoare, in suma de 24598 lei, acestea constituind titluri de creanta, conform art 110 alin 3 lit b din OG nr 92/2003, precum si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr 75682/18.10.2010 (f 87, dosar Tribunalul Bucuresti) in cuantum de 127945 lei, care reprezinta titlu de creanta, in temeiul art 110 alin 3 lit c din OG nr 92/2003.
In acelasi timp, impotriva debitoarei s-a eliberat si procesul verbal nr18632/07.03.2011 de Garda de Nationala, acest act constituind titlu de creanta pentru suma de 30000 lei, in baza art 110 alin 3 lit f din OG nr 92/2003.
Astfel, in speta, creditoarea-recurenta a facut dovada existentei unor titluri de creanta sau executorii pentru suma totala de 227546 lei.
Sustinerea instantei de fond in sensul ca aceasta creanta fiscala nu este certa, lichida si exigibila, intrucat nu este recunoscuta de catre debitoare, fiind in litigiu este eronata.
Nerecunoasterea creantei de catre debitor nu are nicio relevanta atat timp cat acesta nu a contestat titlurile de creanta sau titlurile executorii.
In acest sens, la termenul din 11.10.2013, administratorul debitoarei a invederat Curtii ca nu a atacat actele administrativ-fiscale emise de recurenta (titluri de creante sau titluri executorii).
Or, conform art 141 alin 2 din OG nr 92/2003, titlul de creanta necontestat devine titlu executoriu, iar, in ipoteza in care nici acesta din urma nu a fost atacat, nu se mai poate pune in discutie caracterul cert al creantei stabilite prin aceste titluri.
Rationamentul instantei de fond in sensul ca aceasta creanta nerecunoscuta trebuie sa faca obiectul unui litigiu de competenta instantelor de drept comun nu poate fi primit, avand in vedere ca un asemenea proces nu exista pe rolul vreunei instante si nici nu poate avea loc, titlurile de creanta/executorii trebuind contestate intr-un anumit termen, drept neexercitat de catre debitoare.
Astfel, din aceasta perspectiva, creantele pentru care s-au atasat titlurile de creanta/executorii de mai sus nu mai pot face obiectul vreunei litigiu, devenind certe, lichide si exigibile.
In aceste conditii, Curtea va analiza daca sunt indeplinite si celelalte conditii enuntate.
Astfel, sub aspectul starii de insolventa, se retine ca debitorul nu a facut dovada ca ar detine fonduri banesti necesare stingerii integrale a datoriei, iar scadenta acesteia a depasit 90 de zile, motiv pentru care se apreciaza ca aceasta conditie este intrunita.
In ceea ce priveste valoarea –prag, si aceasta este atinsa, chiar daca se tine cont si de platile facute de debitor pe parcursul solutionarii cauzei in cuantum de 38000 lei, creanta ramasa fiind mai mare de 45000 lei.
II Cu privire la cuantumul creantei invocate de recurenta, trebuie precizat ca nu se poate avea in vedere suma indicata in cererea precizatoare (912.911 lei-f 124, dosar Tribunalul Bucuresti), pentru considerentele mai sus expuse (respectiv nedepunerea titlurilor de creanta-declaratii fiscale, decizii impunere, decizii calcul accesorii), insa nu este rolul prezentei instante de a verifica acest aspect, aceasta atributie apartinand administratorului judiciar, care are obligatia intocmirii tabelului de creante.
In prezenta cauza, trebuie sa se analizeze doar daca exista o creanta certa, lichida si exigibila care sa atinga valoarea-prag prevazuta de lege.
Dat fiind fiind concluziile de la punctul I al considerentelor, in sensul intrunirii conditiilor pentru deschiderea procedurii generale de insolventa impotriva debitoarei, in temeiul art 304 pct 9 coroborat cu art 312 alin 3 Cod Pr Civ, Curtea a admis recursul formulat de recurenta si a casat sentinta atacata si a trimis cauza la instanta initial investita pentru deschiderea procedurii generale a insolventei.