Chiar daca uzucapiunea opereaza retroactiv si face dovada dreptului de proprietate dobandit pe aceasta cale, in sens general, fata de orice persoana, dobandirea acestui drept real pe aceasta cale nu poate fi opusa, aleatoriu, oricarei persoane, ci in principiu numai aceleia care pretinde sau poate pretinde ca este deja proprietarul imobilului, devenind astfel subiect al unui raport juridic specific, dedus judecatii de cel interesat in a i se recunoaste calitatea de proprietar.
Domeniu – drept civil. Drept de proprietate
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.866/3/2012 – DECIZIA CIVILA NR.7 A/10.01.2013)
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 04 iunie 2008, pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti sub nr. 4995/4/2008, reclamantii D.P.C. si D.P.J. au chemat in judecata pe paratul S.A., in calitate de mostenitor al lui S.I., solicitand instantei sa se constate ca reclamantii au devenit proprietarii imobilului compus din 343 mp. teren si constructie edificata pe acesta situat in B., sector 4, Str. M.nr. 42 (fost 40), ca efect al uzucapiunii de lunga durata.
In motivarea actiunii, reclamantii arata ca la data de 20 martie 1999, intre reclamantul D.P.C. si tatal paratului, in prezent decedat, S. D. I., a intervenit o conventie de vanzare-cumparare prin incheierea unei chitante de mana prin care acesta s-a obligat sa vanda imobilul compus din 343 mp. teren si constructie edificata pe acesta situat in B., str. M. nr. 42 (fost 40), sector 4.
Directia Generala de Impozite si Taxe Locale detine, asa cum a rezultat din raspunsul comunicat de catre aceasta institutie, a inregistrat cu numarul 31268 din 22 mai 2008, un exemplar al chitantei de mana invocate.
Pretul vanzarii, consemnat in chitanta de mana, a fost de 65.000.000 lei/rol (6.500 lei/RON), din care a fost achitata de catre reclamanti, impreuna, suma de 60.000.000 lei/ROL, la momentul semnarii conventiei legal facute, urmand ca restul de 5.000.000 lei/ROL (500 lei/RON) sa fie achitati la momentul la care paratul se va prezenta la notariat, in vederea incheierii contractului de vanzare-cumparare in forma autentica.
Desi paratul S. D. I. a fost pus in intarziere cu privire la obligatia de a se prezenta la notariat in vederea perfectarii actului de vanzare-cumparare, a refuzat sa se prezinte, motiv pentru care s-a promovat actiunea.
Astfel, potrivit art. 1295 alin. 1 Cod Civil, „vinderea este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator, in privinta vanzatorului, indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi pretul inca nu se va fi numarat”.
Reclamantii au mentionat faptul ca, de la momentul incheierii chitantei de mana – 20 martie 1999, si pana in prezent, au fost in posesia si folosinta imobilului neintrerupta, linistita, de buna credinta, edificand si o constructie pe terenul mentionat, asa cum rezulta din facturile de materiale achizitionate in acest scop.
De asemenea, asa cum a rezultat din chitantele de plata anexate, reclamantii au achitat incepand din anul 1999 impozitul pe teren si cladire, in numele unui fost proprietar, S.V., in numele acestuia platind anterior impozitele cuvenite cel care le-a vandut reclamantilor terenul, prin chitanta de mana, S. D. I., asa cum a rezultat din somatia trimisa de Circumscriptia Financiara Sector 4 numarul 41414434 din 28 mai 1985.
Referitor la istoricul terenului, reclamantii au aratat ca au dobandit terenul in suprafata de 343 mp. si constructie din paianta situat in B., str. M. nr. 40, sectorul 4, prin incheierea unei chitante de mana cu vanzatorul S. D. I. la data de 20 martie 1999.
S. D. I. a cumparat de la M. M. D. imobilul mentionat la data de 01 septembrie 1978, asa cum a rezultat din chitanta de mana anexata actiunii.
M. M. D., la randul sau, a detinut terenul si constructia in urma cumpararii prin chitanta de mana de la autorul sau, S.V..
S.V. a declarat conform declaratiei nr. 4659 din 22 ianuarie 1977 o constructie care a devenit locuibila din martie 1975 ridicata pe un teren in suprafata de 343 mp. in str. M. nr. 40, asa cum a rezultat din istoricul de rol fiscal eliberat de Consiliul Local Sector 4 Bucuresti – Directia Generala de Impozite si Taxe Locale.
S.V. a cumparat la randul terenul cu chitanta sub semnatura privata la data de 11 aprilie 1976 de la S.A..
De altfel, asa cum a confirmat Consiliul Local Sector 4 Bucuresti – Directia Generala de Impozite si Taxe Locale, in prezent, in str. M. nr. 42, figureaza S.V. cu teren in suprafata de 343 mp. si constructie, acesta figurand si in cartea de imobil, carte aflata in prezent in posesia reclamantilor.
Prin urmare, reclamantii au solicitat sa se constate ca acest teren si constructia aferenta s-au aflat in posesia acestora si a autorilor lor neintrerupt, incepand cu anul 1976, asa cum dovedeste succesiunea de acte legal incheiate.
Pe cale de consecinta, prin jonctiunea posesiilor, posesia a fost una continua, neintrerupta, din anul 1976 pana in prezent.
Astfel, asa cum stipuleaza art. 1860 Cod civil, orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescriptia, sa uneasca posesiunea sa cu posesiunea autorului sau.
Atat reclamantii, cat si autorii lor, au fost de buna credinta in momentul dobandirii imobilului.
Reclamantii au solicitat sa se constate implinirea termenului de prescriptie achizitiva, respectiv sa constate scurgerea termenului de 30 de ani, atat reclamantii, cat si autorii lor, stapanind imobilul neintrerupt, netulburat, in mod public si sub nume de proprietar din anul 1976. In tot acest timp, nicio alta persoana nu a pretins un drept cu privire la imobilul mentionat, posesia fiind netulburata, caci nimeni nu i-a impiedicat vreodata, pe reclamanti sau pe autorii lor, sa exercite deplina proprietate si pasnica posesie asupra imobilului.
Posesia a fost exercitata in mod public, intrucat fiecare dintre proprietarii terenului l-au ingrijit, au platit impozitele cuvenite.
Asadar, posesia reclamantilor intruneste nu numai elementul material, corpus, care presupune contactul direct cu bunul, ci si elementul psihologic, animus, care consta in intentia celui care stapaneste bunul de a efectua aceasta stapanire pentru sine, de a se comporta cu privire la bunul respectiv ca si proprietar.
Ca atare, posesia reclamantilor si a autorilor lor intruneste conditiile prevazute expres in art. 1847 Cod civil, potrivit caruia ca sa se poata prescrie, se cere o posesiune continua, neintrerupta, publica si sub nume de proprietar.
Mai mult, art. 1854 Cod civil prevede ca posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este probat ca a inceput sa posede pentru altul.
De asemenea, potrivit art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea 247/2005 , in situatia in care, dupa incheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fara constructii, una din parti refuza ulterior sa incheie contractul, partea care si-a indeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 969, 970 Cod civil, art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005, art. 1077, 1073, 1295, 1847, 1854, 1295 alin. 1 si art. 1860 Cod civil.
La data de 18 septembrie 2008, prin Serviciul Registratura, reclamantii au depus precizare a cererii de chemare in judecata, in sensul ca actiunea formulata este o actiune in constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune si solicitand introducerea in cauza, in calitate de parat, a lui S.V..
La data de 16 septembrie 2010, prin Serviciul Registratura, reclamanta D.P.J. a depus o noua precizare a cererii, solicitand sa se constate existenta dreptului sau de proprietate ca urmare a accesiunii imobiliare si a uzucapiunii asupra imobilului situat in B., str. M. nr. 40 (fost 42) si nu nr. 42 (fost 40), asa cum in mod eronat a fost specificat in cererea initiala.
De asemenea, reclamanta si-a completat temeiul de drept al actiunii cu prevederile art. 492 si 1890 Cod civil.
Prin serviciul Registratura, reclamantul D.P.C. a depus cerere scrisa, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor S.A. si S.V., aratand ca, astfel cum a rezultat din istoricul de rol fiscal, depus la dosar la termenul din data de 10 aprilie 2009, proprietarii terenului in suprafata de 343 mp. situat in B. nr. 40, sector 4, sunt N.I. conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 15301 din 02 aprilie 1947, transcris sub nr. 8799/1947, de Tribunalul Ilfov Sectia Notariat si S.A. in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 1253 din 25 februarie 1957, autentificat de Notariatul de Stat Bucuresti, transcris in registrul de transcriptiuni la 25 februarie 1957 sub nr. 154, in dosarul nr. 142/1957.
In anul 1947, prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 15301 din 02 aprilie 147, transcris sub nr. 8799/1947, de Tribunalul Ilfov Sectia Notariat, numitii I.Gh. L. si N. S. le instraineaza sotilor I.N. si E.N., un teren viran, loc de casa, in suprafata de 343 mp., situat in B., Cartierul A.P., strada denumita N..
Ulterior, in anul 1957, S.I. (fosta N.E.divortata din anul 1949, astfel cum a rezultat din continutul contractului), instraineze lui S.A. 172 mp. din suprafata de 343 mp., in indiviziune cu N.I., astfel cum a rezultat din contractul de vanzare nr. 1253 din 25 februarie 1957, autentificat de Notariatul de Stat Bucuresti, transcris in registrul de transcriptiuni la 25 februarie 1957, in dosarul nr. 142/1957.
Conform declaratiei nr. 68907 din 20 septembrie 1963, din dosarul fiscal, S.A. declara ca a cumparat in intregime terenul lui N.I, in anul 1960.
Din raspunsul comunicat de Camera Notarilor Publici a rezultat ca intre S.A. si N.I. nu s-a incheiat un act autentic la nivelul anului 1960 prin care N.I. sa-i instraineze terenul lui S.A., de unde a rezultat clar ca proprietarii terenului sunt S.A. si N.I..
Pe fondul cauzei, reclamantul D.-P.C. a aratat ca nu este de acord cu actiunea formulata de catre fosta sa sotie, deoarece imobilul a fost dobandit de catre acesta inainte de casatorie cu sase ani, astfel incat este un bun propriu.
Reclamantul au mai aratat faptul ca la momentul in care relatiile dintre cei doi reclamanti au inceput sa se deterioreze, fosta sa sotie i-a sustras inscrisul sub semnatura privata prin care a dobandit acest imobil si a apelat la serviciile avocatului, formuland actiune in instanta prin care a solicitat dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilului sus mentionat, in numele ambilor soti.
Dupa introducerea prezentei actiuni, reclamantul fost alungat din casa de fosta sotie de care a si divortat dupa introducerea prezentei actiunii, fiind nevoit sa locuiasca cu chirie in Ferentari, deoarece in prezent veniturile lui sunt foarte mici.
La termenul de judecata din data de 22 iunie 2011, reclamantul, prin avocat, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a fostei sotii, pentru motivele redate mai sus.
Prin sentinta civila nr. 8321 din 16 noiembrie 2011, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a admis exceptia necompetentei materiale invocata de reclamant si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti – Sectia civila.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca, dupa efectuarea expertizelor, a rezultat o valoare a imobilelor de 228.000 lei + 559.482 lei, astfel incat valoarea obiectului cererii este peste 500.000 lei.
In drept, au fost avute in vedere prevederile art. 158 alin. 1 si 159 alin. 1 pct. 2 Cod de procedura civila.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV a Civila la data de 11 ianuarie 2012, sub nr. 866/3/2012.
Prin incheierea de Camera de Consiliu din data de 11 mai 2012, pentru considerentele indicate, tribunalul a admis cererea de ajutor public judiciar si a scutit reclamantii de la plata taxelor aferente cererii de chemare in judecata.
Prin sentinta civila nr. 1284 din 15 iunie 2012, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive; a respins cererea de chemare in judecata precizata, formulata de reclamantii D.P.C. si T.J., in contradictoriu cu paratii S.A. si S.V., ca fiind formulata impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva; a luat act ca paratii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare judecatoreasca, prima instanta a procedat la analiza cu prioritate a exceptiilor invocate, conform art. 137 alin. 1 Cod de procedura civila, si anume a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, constatand urmatoarele:
In primul rand, s-a impus sublinierea faptului ca modificarea cererii de chemare in judecata atasata la fila 195 dosar fond, depusa la data de 16 septembrie 2010 (prin care s-a solicitat constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune si, respectiv, accesiune), a fost formulata cu depasirea momentului procesual prevazut de art. 132 Cod de procedura civila raportat la art. 134 Cod de procedura civila, care, in cauza, a fost la data de 10 aprilie 2009, cand au fost incuviintate probele.
Ca atare, neexistand acordul paratilor pentru modificarea cererii de chemare in judecata la acel moment procesual, tribunalul a constatat ca este investit cu solutionarea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost precizata la data de 18 septembrie 2008, in sensul ca obiectul cererii de chemare in judecata este reprezentat de constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, iar parati sunt S.A. si S.V..
Subsecvent acestei precizari de ordin procesual, tribunalul a constatat ca, prin cererea de chemare in judecata, s-a solicitat sa se constate ca reclamantii au devenit proprietarii imobilului compus din 343 mp. teren si constructie edificata pe acesta situat in B., str. M. nr. 42 (fost 40), sector 4, ca efect al uzucapiunii de lunga durata.
In realitate, imobilul este situat in prezent in str. M. nr. 40 (fost 42), astfel cum a rezultat din raportul de expertiza intocmit in cauza (filele 295 si urmatoarele dosar fond) si cum s-a invederat, de altfel, si in cererea precizatoare atasata la fila 195 dosar fond.
Din adresa emisa de DITL sector 4 Bucuresti (fila 60 dosar Judecatorie) rezulta ca, la data de 20 martie 1999, intre reclamantul D.P.C. si tatal paratului S.A., in prezent decedat, respectiv S. D. I., a fost incheiata o chitanta sub semnatura privata, prin care acesta s-a obligat sa vanda reclamantului imobilul compus din 343 mp. teren si constructie edificata pe acesta situat in B., str. M. nr. 40, sector 4.
Din aceeasi adresa a rezultat ca terenul in suprafata de 343 mp. situat in B., str. 7 N. fn (astazi str. M.) a fost dobandit de I.N. si I.N. prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 15301 din 02 aprilie 147, transcris sub nr. 8799/1947, de Tribunalul Ilfov Sectia Notariat (filele 162 si urmatoarele dosar fond).
Ulterior, S.I. (fosta N.I.), a instrainat lui S.A. o suprafata de 172 mp. din suprafata totala de 343 mp., in indiviziune cu N.I., astfel cum a rezultat din contractul de vanzare nr. 1253 din 25 februarie 1957, autentificat de Notariatul de Stat Bucuresti, transcris in registrul de transcriptiuni la 25 februarie 1957 (filele 160 si urmatoarele dosar fond).
Ca atare, proprietarii terenului in suprafata de 343 mp. situat in B., str.M. nr. 40, sector 4, sunt N.I. conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 15301 din 02 aprilie 1947, transcris sub nr. 8799/1947, de Tribunalul Ilfov Sectia Notariat si S.A. in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 1253 din 25 februarie 1957, autentificat de Notariatul de Stat Bucuresti, transcris in registrul de transcriptiuni la 25 februarie 1957sub nr. 154, in dosarul nr. 142/1957.
Din relatiile de la fila 60 dosar rezulta ca, in conformitate cu declaratia nr. 68907 din 20 sept 1963, S.A. declara ca ar fi cumparat in intregime terenul de la N.I., in anul 1960. Un act translativ de proprietate in acest sens nu a fost depus la dosarul cauzei.
Ulterior, imobilul (compus din teren si constructie) a fost instrainat prin chitante sub semnatura privata, succesiv, de catre S.A. catre S.V., ulterior catre M.M. D., apoi catre S. D. I. si catre reclamantul D.P.C..
Din istoricul prezentat anterior se retine, deci, ca proprietarii imobilului teren in litigiu, conform actelor de vanzare-cumparare mentionate mai sus, au fost N.I. si S.A..
In ceea ce priveste constructia veche, instrainata prin chitante sub semnatura privata, din declaratiile martorilor atasate la filele 108 si 109 dosar Judecatorie rezulta ca aceasta a fost daramata, iar reclamantii au edificat o noua constructie.
Prin raportare la situatia de fapt expusa mai sus, tribunalul a avut in vedere, in drept, ca uzucapiunea reprezinta o sanctiune indreptata impotriva proprietarului care neglijeaza proprietatea sa, permitand ca aceasta sa intre in posesia altuia.
Ca atare, intotdeauna, calitatea procesuala pasiva intr-o cerere de constatare a dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune apartine proprietarului imobilului, care, in speta, astfel cum s-a retinut mai sus, sunt N.I. si S.A..
Fata de aceste considerente in fapt si in drept, tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor S.A. si S.V. si a respins cererea de chemare in judecata ca fiind formulata impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
In consecinta, tribunalul nu a mai luat in discutie sustinerile partilor referitoare la exceptia lipsei calitatii procesuale active si fondul cauzei.
Impotriva acestei sentinte pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV a Civila, la data de 26 iunie 2012, a declarat apel D.P.C. si D.P. (T.) J., solicitand sa se schimbe in tot hotararea apelanta.
In motivare au aratat ca, au dobandit la data de 20 martie 1999 cu chitanta sub semnatura privata un imobil, compus din constructie si teren in suprafata de 343 mp., situat in B., str. M. nr. 40, sector 4 de la numitul S.D.l..
Acesta dobandise la randul sau imobilul la data de 01 septembrie 1978 de la numitul M.D. care la randul sau cumparase imobilul de la S.V. (unul dintre paratii in cauza). Acesta din urma este cel care figureaza si in prezent drept proprietar al respectivului imobil la Administratia Financiara, taxele si impozitele locale fiind in sarcina si pe numele sau.
Aceasta situatie de fapt, reflectata in chitantele sub semnatura privata incheiate de a lungul timpului reiese din adresa de la Directia Generala de Impozite si taxe locale sector 4 , ea fiind depusa in cauza (fila 60 dosar fond).
Mai mult decat atat, la data de 22 ianuarie 1977, sub nr. 4659, paratul S.V. declara la Administratia financiara imobilul respectiv ca fiind proprietatea sa, cumparat cu chitanta sub semnatura privata. Nu intereseaza asadar,din punctul acestora de vedere situatia juridica a acestei proprietati de dinainte de aceasta atestare, intrucat au apreciat Ia momentul promovarii actiunii ca au trecut cei 30 de ani prevazuti de lege pentru a putea dobandi, ei si autorii lor dreptul de proprietate succesiv asupra acestui imobil ca urmare a intervenirii prescriptiei achizitive in cauza.
De la momentul achizitionarii imobilului in cauza apelantii (concubini la vremea respectiva si ulterior soti) au edificat un cu totul alt imobil, au facut numeroase imbunatatiri in el, au amenajat curtea, au interes sa se comporte ca adevarati proprietari, fiind recunoscuti ca atare de toti ceilalti vecini. Mai mult, au achitat toate taxele si impozitele la zi pe numele lui S.V. (ultimul proprietar inscris ca atare la Administratia Financiara sector 4 Bucuresti ).
In baza probatoriului administrat in cauza, instanta de fond a dispus administrarea probei cu interogatoriu pentru S.A. – fiul lui S.I., acesta recunoscand faptul ca, in anul 1999 tatal sau le-a vandut imobilul in cauza cu suma de 65.000.000 lei/ROL; de asemenea, acesta cunoaste faptul ca tatal sau era proprietarul imobilului asupra caruia avea un just titlul – chitanta sub semnatura privata incheiata cu vanzatorul M.D. in anul 1978.
De la momentul insa la care acesta cumparase pana la momentul la care apelantii, actualii proprietari au introdus actiunea (04 iunie 2008 trecusera mai bine de 30 de ani, astfel incat in speta erau aplicabile prevederile art. 1847, 1854 si 1860 Cod civil.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a numitilor S.I. (A.) si a lui S.V. – exceptie admisa de catre instanta de judecata: apreciaza ca in cauza au fost propuse si incuviintate de catre instanta de fond (Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti) o serie intreaga de probatorii (inscrisuri, interogatorii si martori, ca si expertize tehnice de specialitate) la nici unul dintre termenele de judecata nefiind invocate aceasta exceptie. Odata ridicata, chiar din oficiu, de catre instanta de judecata, devenea inutila administrarea tuturor celorlalte probatorii.
De asemenea, nu pot fi de acord cu faptul ca proprietarii imobilului compus din teren si constructie au fost si au ramas N.I. si S.A., deoarece este clar si dovedit prin toate mijloacele probatorii administrate in speta ca acestia au instrainat intr-¬o forma sau alta proprietatea lor, ca nu s-au mai preocupat o perioada foarte mare de timp de aceasta, ca au incasat succesiv un pret pentru ea chiar daca nu a fost perfectat vreun act de vanzare-cumparare in forma autentica.
Or, legea sanctioneaza tocmai aceasta pasivitate a proprietarului care isi neglijeaza proprietatea, iar art. 1837 Cod civil dispune ca prescriptia achizitiva este un mod de a dobandi proprietate. Cu alte cuvinte, cand posesiunea unui imobil se prelungeste pe o anumita durata, in anumite conditii impuse de lege, acest fapt nu ramane fara consecinte juridice, cea mai importanta fiind aceea ca la epuizarea termenului aceasta stare de fapt (pe care apelantii au dovedit-o in cauza) dobandeste conotatii juridice, in sensul ca duce la nasterea dreptului de proprietate asupra imobilului in patrimonial persoanei care a avut posesia utila a acestuia. Asadar, cand posesia unui imobil se prelungeste o anumita perioada de timp/legea o considera izvor al proprietatii, iar posesorul va fi considerat proprietar.
Este evident ca apelantii au interes sa uneasca posesia lor ce s-a intins de la data de 20 martie 1999 cu posesia autorilor lor, paratii S.V. si S.I. invocand in acest sens prevederi legate de aceste dispozitii legale (art. 1860 Cod civil „orice posesor are facultatea/spre a opune prescriptia, sa uneasca posesiunea sa cu posesiunea autorului sau”. Daca posesia este utila uzucapiunea se considera implinita dupa trecerea termenului de 30 de ani.
De asemenea apreciaza ca au probat in cauza ca in speta este vorba de o posesie propriu zisa, ei fiind succesorii in drepturi ai autorilor lor paratii (martorul C.M.a aratat ca „cunosc fam. D. din anul 1999 iar eu locuiesc pe acea strada din 1972. In imobil au locuit anterior fam. S., D. si apoi S.”).
Mai mult decat atat, instanta de judecata a emis o serie de adrese catre Primaria Municipiului Bucuresti – Serviciul Analiza Dosare conform Legii nr. 10/2001 si, respective Consiliul Local sector 4 – Comisia constituita potrivit Legii nr. 18/1991, adrese din care rezulta ca in cauza nu s-a revendicat imobilul de catre vreun proprietar, potrivit legilor proprietatii adoptate dupa 1989.
Pentru considerentele expuse au solicitat sa se admita apelul asa cum a fost formulat si sa se schimbe in tot sentinta pronuntata in sensul respingerii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive.
In probatiune, solicita probele cu inscrisuri, interogatoriu, martori, orice alte probe ce se vor dovedi necesare si utile in cauza.
In drept, si-au intemeiat motivarea pe baza dispozitiilor art. 296 Cod de procedura civila.
Nu s-a formulat intampinare.
In sedinta publica din 10.01.2013 apelantii, prin aparator, au invederat ca nu solicita administrarea altor probe in apel.
Examinand sentinta civila apelata si actele dosarului in raport de motivele de apel invocate si de prevederile legale incidente in cauza, Curtea constata ca apelul este nefondat.
In conformitate cu prevederile art. 645 din Codul civil, proprietatea se poate dobandi si prin prescriptia achizitiva. In acelasi sens, art. 1837 din Codul civil prevede ca prescriptia este un mijloc de a dobandi proprietatea.
In acelasi timp, potrivit art. 1846 din Codul civil, orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii, iar art. 1847 din Codul civil prevede: ,,ca sa se poata prescrie, se cere o posesiune continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar
Prin urmare, uzucapiunea este, conform prevederilor legale enuntate, un mod de dobandire a proprietatii prin exercitarea unei posesii utile in termenul prevazut de lege, constituind in acelasi timp o sanctiune aplicabila proprietarului nediligent care, prin pasivitatea sa, permite stapanirea indelungata a imobilului de o alta persoana, aceasta din urma opunandu-i astfel dobandirea dreptului in aceste conditii.
Intrucat dreptul de proprietate este un drept absolut, acestuia ii corespunde o obligatie generala si negativa de a nu i se aduce atingere, obligatia de a-l respecta revenind deci tuturor celorlalte subiecte de drept.
Chiar daca uzucapiunea opereaza retroactiv si face dovada dreptului de proprietate dobandit pe aceasta cale, in sens general, fata de orice persoana, dobandirea acestui drept real pe aceasta cale nu poate fi opusa, aleatoriu, oricarei persoane, ci in principiu numai aceleia care pretinde sau poate pretinde ca este deja proprietarul imobilului, devenind astfel subiect al unui raport juridic specific, dedus judecatii de cel interesat in a i se recunoaste calitatea de proprietar.
Rezulta deci, cum in mod corect s-a apreciat si de catre instanta de fond, in raport de obiectul cererii de chemare in judecata – constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune – ca aceasta cerere nu poate fi formulata decat in contradictoriu cu fostul proprietar al terenului detinut de reclamanti.
Or, din actele aflate la dosar coroborate cu relatiile comunicate de Directia Impozite si Taxe a Sectorului 4 Bucuresti, Curtea retine ca terenul in suprafata de 343 mp. situat in B., str. 7 N. fn. (astazi str. M.) a fost dobandit de I.N. si I.N. prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 15301 din 02 aprilie 147, transcris sub nr. 8799/1947, de Tribunalul Ilfov Sectia Notariat, iar ulterior, o suprafata de 172 mp a fost instrainat de S.I. (fosta N.I.), lui S.A., in indiviziune cu N.I., conform contractului de vanzare nr. 1253 din 25 februarie 1957, autentificat de Notariatul de Stat Bucuresti, transcris in registrul de transcriptiuni la 25 februarie 1957.
Tribunalul a retinut corect ca nu a mai fost depus la dosar si nu s-a inregistrat la organele fiscale niciun alt act translativ de proprietate asupra terenului respectiv, dupa anul 1957, numitul S.A. declarand ca ar fi cumparat in intregime terenul de la N.I., in anul 1960, iar celelalte inscrisuri privind imobilul au fost doar inscrisuri sub semnatura privata, inapte sa determine transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului unor succesori ai proprietarilor aratati anterior. Astfel, imobilul (compus din teren si constructie) a fost instrainat prin chitante sub semnatura privata, succesiv, de S.A. catre S.V., ulterior catre M. M. D., apoi catre S. D. I. si catre apelantul-reclamant D.P.C..
Curtea constata ca apelantii recunosc si prin cererea de apel ca nu s-a mai perfectat vreun act de vanzare-cumparare in forma autentica asupra terenului.
Referitor la constructia veche, ce a facut obiectul chitantelor sub semnatura privata, din declaratiile martorilor (filele 108-109 dosarul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti), se retine ca aceasta a fost daramata, fiind edificata o noua constructie de catre apelantii-reclamanti – aceste imprejurari de fapt nefiind puse in discutie prin cererea de apel.
Fara indoiala ca legitimarea procesuala a paratilor in speta trebuia probata de reclamanti si cercetata de catre instanta, conform art. 137 C.proc.civ., inainte de a se putea intra in fondul cauzei deduse judecatii si deci, exceptia absoluta si peremptorie avand acest obiect se impunea a fi pusa in discutie de instanta si solutionata in prealabil, dar faptul ca instanta de fond a administrat un probatoriu amplu, anterior invocarii exceptiei, nu are nicio relevanta, caracterul absolut al exceptiei amintit deja permitand instantei sa o ridice in orice stadiu al pricinii. In plus, probele administrate erau partial necesare si pentru lamurirea calitatii procesuale a celor chemati in judecata, sustinerile apelantilor vizand momentul invocarii exceptiei fiind deci neintemeiate.
De asemenea, sustinerile apelantilor reclamanti referitoare la faptul posesiei conjugate cu trecerea timpului si prezumtia absoluta de proprietate ce ar decurge din aceasta situatie de fapt sunt lipsite de relevanta in privinta aspectului examinat, acela al dovedirii legitimarii procesuale pasive in prezenta cauza.
In consecinta, retinand temeinicia si legalitatea sentintei atacate, in baza art. 296 C.proc.civ., Curtea va respinge apelul formulat de reclamanti ca fiind nefondat.