Inscrisurile utilizate cu ocazia campaniei electorale la alegerile locale din iunie 2012 ale organizatiei Fundeni PP – DD, la un miting, prin articolele continute vizau critici la adresa reclamantilor, alesi locali in doua mandate, pentru modul in care au gospodarit resursele locale, inclusiv a sumelor de bani solicitate de la cetateni, in scopul dotarii cu utilitati esentiale pentru localitate – canalizare, apa, introducere gaze etc. – obiective si promisiuni ce nu s-ar fi realizat, invederandu-se si alte aspecte negative pe seama activitatii celor doi reclamanti investiti de electoratul local in functiile publice respective – articolele continuand apoi cu promisiunile noii formatiuni politice adresate electoratului.
Editarea respectivelor articole de campanie invocate si distribuirea lor in conditiile perfect legale si democratice nu pot fi apreciate astfel, potrivit cu calificarea data prin cererea de chemare in judecata, drept fapte ilicite, care sa atraga raspunderea civila delictuala reglementata in Noul Cod civil (articolele 1349 – 1395).
Domeniu – partide politice. Raspundere civila delictuala
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.1573/116/2012 – DECIZIA CIVILA NR.72 A/18.03.2013)
Prin sentinta civila nr. 1528 din 02 octombrie 2012, pronuntata de Tribunalul Calarasi in dosarul nr. 1573/116/2012, s-a respins actiunea formulata de reclamantii C.G. si I.L. in contradictoriu cu paratii A.A., H.G., D.F., N.D., N.L., M.A., U.M., A.L., M.A., P.S., T.M., P.S., P.G., T.V., V.C., N.C., B.M., P.P.– D.Di. (PP-DD) – Filiala Fundeni, avand ca obiect actiune in raspundere civila delictuala.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de judecata a retinut urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata la data de 05 iunie 2012, pe rolul Tribunalului Calarasi sub nr.1573/116/21012, C.G. si I.L. a chemat in judecata pe paratii A.A., H.G., D.F., N.D., N.L., M.A., U.M., A.L., M.A., P.S., T.M., P.S., P.G., T.V., V.C., N.C., B.M., P.P. – D.D. (PP-DD) – Filiala Fundeni, pentru ca prin hotarare judecatoreasca acestia sa fie obligati la plata in solidar a sumei de 2.000.000 lei reprezentand daune morale; cu plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii reclamantii au aratat ca paratii le-au adus prejudiciu onoarei si reputatiei lor prin faptele ilicite savarsite in timpul campaniei electorale pentru alegerile locale 2012. S-a aratat ca toti paratii persoane fizice sunt membrii partidului parat conform hotararii nr. 11 din 08 mai 2012 a Biroului Electoral de Circumscriptie nr. 23 din comuna Fundeni, judet Calarasi, anexata. Au mai aratat reclamantii ca au calitatea de primar, respectiv viceprimar in aceeasi localitate si au candidat si in 2012 pentru functia de primar/consilier local.
In dimineata zilei de duminica, 27 mai 2012 toti locuitorii comunei Fundeni, au gasit in cutiile postale sau aruncate in curte, un material de provocare electorala al P.P. D.D. intitulat „Actualitatea Comunei Fundeni”, care cuprindea afirmatii defaimatoare si neadevarate la adresa reclamantilor. In aceasta publicatie se afirma ca au „transformat institutia statului in asociatie familiala, condusa de sot si sotie, respectiv primar si viceprimar, intr-o forma dictatoriala la care salariatii nu au nici un drept la cuvant si trebuie sa execute ceea ce li se spune, desi uneori legalitatea sare gardul (…) aducandu-se chiar si jigniri mari, subalternilor, cu scopul de a imprastia frica si teama pentru ca ei sa isi poata vedea mai usor de afacerile personale”.
„De 8 ani se storc bani de la cetateni pentru linia de apa curenta care pe deasupra e veche, nepotabila, toxica si sunt zone in care nu ajunge coloana de apa, dar bani de la locuitori se cer, iar pretul pe m3 creste de la o zi la alta”.
Acelasi material afirma ca agentii de paza ai primariei ar pazi locatii de interes personal al reclamantilor, ca nu au realizat nimic in ce priveste introducerea canalizarii si modernizarii retelei de apa, amenajarea si modificarea trotuarelor, neracordarea comunei la reteaua de alimentare cu gaz, ca s-au supraevaluat lucrarile de pietruire, au fost lasate in paragina o serie de cladiri din comuna.
Reclamantii au precizat ca toate aceste afirmatii sunt calomnioase, neadevarate, aratand pentru fiecare in parte, eforturile depuse pentru realizarea lor.
In raport de aceasta situatie de fapt, s-a apreciat ca sunt intrunite elementele raspunderii delictuale prin fapta proprie si in solidar, conform art. 1357 si urmatoarele Cod civil, exista fapta ilicita, vinovatie, prejudiciu si legatura de cauzalitate dintre acestea.
S-a invocat si art. 10 alin. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind exercitarea dreptului la libera exprimare, incalcat in cauza.
Intrucat materialul calomnios nu face nicio referire la autorii articolelor, au considerat ca in mod cert emana de la organizatia locala a partidului parat, fiind incidente dispozitiile art. 1371 Noului Cod civil cu referire la imposibilitatea de individualizare a autorului.
S-a apreciat ca sunt aplicabile si dispozitiile art. 1369 Noul Cod civil neputandu-se stabili contributia fiecarui parat la editarea materialului.
In dovedirea actiunii au solicitat proba cu acte, martori si interogatoriu.
S-au depus la dosar materialele, raspunsurile la interogatoriu si declaratiile martorilor reclamantilor audiati de instanta, respectiv P.C.F. si B.N..
Prin intampinarea depusa, paratii, persoane fizice, au solicitat respingerea actiunii, intrucat ei nu sunt autorii publicatiei, nu au participat la efectuarea si distribuirea materialului (pagina 42) invocandu-se art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 1357 si urmatoarele Cod civil. Materialul nu a fost efectuat la comanda lor.
S-a mai aratat ca, nu pot fi trasi la raspundere chiar daca materialul ar fi fost distribuit de partidul parat. Pe fondul articolelor criticate de reclamanti s-a aratat ca acestea nu au facut decat sa informeze opinia publica cu privire la problemele comunei, drept conferit de lege, in sprijinul acestei idei venindu-se cu hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului de speta.
Paratul A.A. a solicitat proba cu inscrisurile depuse de reclamanti si interogatoriul acestora.
La dosar s-au depus raspunsurile la interogatoriu.
Martorul reclamantilor, P.C.F., a declarat ca nu stie cui apartine materialul, cine l-a scris. A aratat ca a auzit prin comuna de la cei care citeau ziarul, ca l-au primit de la paratul V.C.. Ziarul a determinat comentarii negative din partea cetatenilor la adresa primarului.
Al doilea martor B.N., in esenta si el a sustinut acelasi lucru, aratand insa ca materialul a fost distribuit cu ocazia unui miting al partidului parat in cauza. Si acest martor l-a identificat pe acelasi parat ca ar fi distribuit materialul.
Insa martorul a aratat ca la tara nu are relevanta continutul unui ziar, ci doar daca oamenii „fac treaba”, se voteaza „gospodarul si nu ce scrie intr-un ziar”.
Paratii, fiecare prin raspunsul la interogatoriu, nu au recunoscut savarsirea faptei.
Reclamantul la interogatoriul luat de catre paratul A.A., la intrebarea nr. 2, a raspuns ca banuieste „identitatea persoanelor care au stat in spatele publicatiei Actualitatea Comunei Fundeni”.
Tribunalul, in raport de actele si lucrarile dosarului a retinut urmatoarea situatie de fapt:
In timpul campaniei electorale, pentru alegerile locale, pentru primar si consilieri, comuna Fundeni, in localitate a aparut si s-a raspandit printre cetateni publicatia „Actualitatea Comunei Fundeni”, publicatie din care nu a rezultat cine a editat-o si nici cine a semnat articolele ce contin aspecte legate de viata particulara a reclamantilor, dar si de modul in care acestia si-au indeplinit mandatul precedent de primar, respectiv viceprimar.
Inainte de a analiza, caracterul culpabil si denigrator al publicatiei la adresa reclamantilor, trebuie stabilit daca persoanele parate chemate in judecata se fac vinovate de faptele imputate.
Potrivit art. 1169 Cod civil vechi, cel caruia ii revine aceasta proba sunt reclamantii.
Astfel, paratii interogati nu au recunoscut ca au participat la editarea si raspandirea publicatiei. Mai mult, chiar si reclamantul a afirmat ca „banuieste” identitatea acestora.
Martorii audiati la cererea reclamantilor, nu au putut da vreun indiciu cu privire la aceleasi aspecte.
Singurii despre care s-a afirmat ca ar fi „distribuit” materialul, la diferite persoane, sunt paratii M.U. si V.C. „zis Magareata”, oameni cu o pregatire sub media populatiei, si care au negat participarea. V.C. a precizat ca publicatia i-a fost adusa de sotia sa, care la randul sau o avea de la un magazin.
Despre paratul M., afirmatia a fost facuta de catre martorul B. „a distribuit si U.M.”.
In raport de aceasta situatie de fapt, tribunalul a retinut ca reclamantii nu au dovedit savarsirea faptei de catre parati, respectiv vinovatia acestora.
Cat priveste pe paratii V. si M., tribunalul a apreciat ca simpla afirmatie „au distribuit si ei” fara o concretizare, a imprejurarilor savarsirii faptei si a consecintelor negative asupra reclamantilor, nu a putut retine ca indeplinita conditia savarsirii cu vinovatie a faptei. De altfel, cei doi parati sunt oameni simpli cu o pregatire sub media populatiei.
In raport de aceasta situatie, a apreciat ca reclamantii nu au dovedit savarsirea cu vinovatie a faptei si ca prin aceasta, li s-ar fi cauzat un prejudiciu al imaginii, avand in vedere si caracterul public al functiilor detinute.
Impotriva sentintei civile nr. 1528 din 03 octombrie 2012, pronuntata de Tribunalul Calarasi in dosarul nr. 1573/116/2012, au formulat apel reclamantii C.G. si I.L., pe care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, pe mai multe aspecte:
1. In mod gresit prima instanta a apreciat ca reclamantii nu au reusit sa dovedeasca potrivit cerintelor art. 1169 Cod civil, faptul ca paratii se fac vinovati de savarsirea faptelor ilicite imputate.
Or, faptele imputate s-au savarsit in perioada companiei electorale din iunie 2012, astfel ca dispozitiile vechiului Cod civil invocate de catre instanta in motivare erau abrogate, hotararea fiind nelegala.
In mod gresit a apreciat prima instanta ca paratii nu se fac vinovati de faptele de editare si raspandire a „publicatiei” continand afirmatii defaimatoare la adresa apelantilor – reclamanti, intrucat paratii nu au recunoscut la interogatorii aceste fapte si martorii audiati in cauza nu au putut da vreun indiciu cu privire la aceste aspecte, instanta omitand sa analizeze si sa se pronunte motivat in fapt si in drept cu privire la chestiunile pe care insisi reclamantii le-au invocat prin cererea introductiva si concluziile scrise, fiind incalcate prevederile art. 261 pct. 5 Cod de procedura civila ce determina sanctiunea nulitatii conform prevederilor art. 105 alin. 2 Cod de procedura civila, reclamantii fiind vatamati in drepturile lor procesuale in cauza (art. 6 Conventia Europeana a Drepturilor Omului).
Atat timp cat, inscrisurile defaimatoare ce creeaza aparenta unui ziar, nu contin vreo mentiune despre persoana juridica ce le-a editat, redactorul articolului etc., este clar ca nu ne aflam in prezenta presei scrise, astfel cum se apara paratii, iar exprimarea laudativa cu privire la activitatea PP – DD – Filiala Fundeni si promisiunile electorale ce rezulta din aceleasi inscrisuri, prezuma relativ, ca aceste materiale au fost editate de catre parati, iar instanta in mod gresit a rasturnat sarcina probei si nu a analizat aceste prezumtii in cauza si nu a facut nici aplicarea art. 1369 si 1370 din Noul Cod civil, potrivit carora cei ce-au indemnat ori ajutat la savarsirea faptei delictuale, raspund solidar cu autorii faptelor.
In plus, inscrisurile nu pot fi asimilate presei scrise, intrucat nu se incadreaza in domeniul Legii presei republicata nr. 3/1974 din Republica Socialista Romania (art. 17, 18 alin. 2, art. 20 si 34) – act normativ in vigoare la data editarii inscrisurilor, aceasta lege fiind abrogata abia la data de 09 iulie 2012 prin Legea nr. 95/2012.
Paratii recunosc chiar in intampinarea depusa in cauza ca materialul publicat a fost efectuat in cadrul „campaniei electorale” si ca este fireasca informarea in acest context a opiniei publice, cu privire la activitatea persoanelor publice care ocupa o functie de interes public din aparatul administrativ.
Paratii recunosc si faptul ca au vazut inscrisurile defaimatoare aruncate peste tot in localitate, la magazin, peste gard, in curtile cetatenilor, aspecte confirmate si de catre martori, care au mai aratat ca s-au aruncat astfel de inscrisuri si din masini cu ocazia mitingului PP – DD ce a avut loc, a campaniei electorale, iar materialul astfel distribuit a determinat comentarii defaimatoare la adresa primarului din partea cetatenilor comunei.
Sustinerea paratilor, in sensul ca Legea nr. 14/2003 a partidelor politice nu contine vreo prevedere care sa vizeze raspunderea membrilor partidelor politice pentru actele sau faptele intreprinse prin reprezentantii sai legali – s-a mai a aratat – constituie o recunoastere implicita a editarii si raspandirii inscrisurilor defaimatoare in cauza, o prezumtie relativa, pe care insa instanta a ignorat-o.
2. Instanta n-a analizat inscrisurile defaimatoare din perspectiva dispozitiilor Legii nr. 3/1974 ce definesc notiunea de editor de presa scrisa si conditiile pe care o persoana juridica trebuie sa le indeplineasca pentru a dobandi aceasta calitate si pe cale de consecinta, publicatia respectiva sa fie asimilata notiunii de publicatie apartinand presei scrise si sa se bucure de protectia specifica principiului consacrat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind libertatea de exprimare, invocand jurisprudenta in materie.
3. Hotararea apelata este lipsita de temei legal si a fost data cu interpretarea si aplicarea gresita a legii – art. 1357 , 1358, 1381 si 1382 Noul Cod civil privind raspunderea civila delictuala si repararea prejudiciului creat prin fapta ilicita de defaimare a imaginii reclamantilor, respectiv a art. 252 Noul Cod civil privind dreptul oricarei persoane fizice la ocrotirea valorilor umane, inclusiv demnitatea, intimitatea vietii private, ale caror incalcari conduce potrivit art. 253 Noul Cod civil, la reparatiile corespunzatoare: publicarea hotararii de condamnare, ordonarea incetarii faptei ilicite si reparatia materiala pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce a fost cauzat.
S-au invocat prevederile din art. 8 si 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dreptul la viata privata si dreptul la libertatea de exprimare, mentionandu-se ca in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului se distinge intre afirmatii factuale si judecati de valoare, primele tinand de acuzatii de comitere a unor fapte determinate, ca in speta de fata, care sunt insa false, susceptibile de proba veritatii pe care paratii nu au facut-o.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in jurisprudenta sa ca pentru judecatile de valoare, acestea pot fi sanctionate, doar atunci cand ele sunt pur injurioase – astfel cum se intampla si in cauza de fata.
Rezulta astfel, ca dreptul la libera exprimare nu este un drept absolut, ci este supus unor limitari impuse de lege ori de bunele moravuri, decurgand din dreptul la viata privata ce are in componenta sa si dreptul la respectarea activitatii profesionale, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului – aspecte aplicabile spetei.
Instanta a incalcat prevederile art. 261 alin. 5 Cod de procedura civila, intrucat nu s-a preocupat de a analiza materialul electoral, in sensul de a-l incadra in sfera afirmatiilor factuale, respectiv a judecatilor de valoare si nici nu s-a pronuntat cu privire la necesitatea probei veritatii – motivarea instantei rezumandu-se, doar la a constata inexistenta faptelor ilicite imputate, a prejudiciului, si a vinovatiei a trei parati – A.A., V.C. si U.M. care ar fi „oameni simpli, cu o pregatire sub media populatiei”.
Hotararea este astfel si insuficient motivata, intrucat se refera doar la trei din cei saptesprezece parati chemati in judecata – insasi motivarea fiind lacunara si confuza, practic echivaland cu o nemotivare – fapt ce conduce la solutia casarii hotararii atacate si trimiterea in rejudecare la prima instanta.
4. In mod gresit instanta nu a primit cererea de suplimentare a probatoriului cu declaratii de martori ce a reiesit cu necesitatea din dezbateri, potrivit art. 138 Cod de procedura civila – martori care si erau prezenti in instanta, astfel ca audierea lor nu ar fi condus la amanarea judecatii, cu atat mai mult cu cat, prima instanta a concluzionat ca reclamantii nu ar fi reusit sa dovedeasca savarsirea faptelor ilicite de catre parati.
S-a solicitat admiterea apelului si probele cu inscrisuri si cu doi martori.
Nu s-a depus intampinare la dosar de catre intimati.
La termenul de judecata din data de 04 martie 2013, in sprijinul apelului s-a solicitat suplimentarea probatoriului administrat la fond, cu inca doi martori si cu o serie de plangeri penale pe care le-ar fi formulat in contra apelantilor – reclamanti, o parte dintre intimatii in cauza.
Curtea a respins proba cu inscrisurile solicitate, apreciata ca neavand relevanta in cauza, si a respins ca neintemeiata si proba suplimentara de audiere a inca doi martori in apel, constatand ca la fond s-au administrat probele, in mod legal, astfel, cum au fost solicitate de catre parti, la termenul de judecata stabilit pentru discutarea probatoriului.
Apelul nu este fondat.
Mai intai, Curtea constata ca intr-adevar, in cauza sunt aplicabile prevederile din Noul Cod civil, intrat in vigoare la data de 01 octombrie 2011, art. 1349 – 1395 privind „Raspunderea civila” din Capitolul IV, faptele reclamate vizand momentul campaniei electorale la alegerile locale din iunie 2012.
Curtea, observa ca noua reglementare nu este, in esenta, diferita fata de cea a vechiului Cod civil – art. 998 si urmatoarele -, cu privire la cerintele si principiile de reparatie materiala si morala in cazul raspunderii civile delictuale.
Se constata ca prima instanta a analizat probatoriul administrat in cauza, cu – inscrisuri, interogatorii si testimoniala – concluzionand ca paratii nu se fac vinovati de faptele ilicite imputate din perspectiva raspunderii civile delictuale, - lipsa caracterului ilicit al faptelor, privind vinovatia, prejudiciul si raportul de cauzalitate dintre fapte si prejudiciul reclamat privind deteriorarea imaginii publice si atingerea adusa vietii private a reclamantilor.
Faptul ca prima instanta nu a indicat si temeiurile din noul Cod civil pe care insisi reclamantii le-au invocat in actiunea formulata si precizata, nu conduce la nulitatea hotararii apelate, in conditiile in care, in considerentele sentintei apelate, instanta de fond combate toate sustinerile reclamantilor din actiune privind raspunderea civila delictuala – sustineri in fapt, intemeiate in drept pe textele corespunzatoare din Noul Cod civil.
Astfel, din probele cu interogatoriile, declaratiile de martori si inscrisurile imputate a fi defaimatoare, editate si distribuite in campania electorala pentru alegerile locale din iunie 2012 din comuna Fundeni, judetul Calarasi, prima instanta a retinut in mod legal si temeinic, situatia de fapt privind distribuirea a unui material electoral de campanie in localitate cu ocazia unui miting al organizatiei locale PP – DD, fiind distribuite, inclusiv din masini, pe strazi, peste gardul gospodariilor, in curtea cetatenilor comunei, la magazine etc., prin care se aduceau critici reclamantilor care au ocupat circa doua mandate, functiile publice de primar si respectiv de viceprimar, in comuna, in sensul ca desi le-au impus cetatenilor plati repetate de bani pentru imbunatatirea retelelor de utilitati in comuna – de apa, canalizare, gaze etc. – nu s-a facut nimic, aprecieri urmate apoi de promisiunile electorale ale PP – DD privind realizarile acestora si care ii asteapta pe electorii care trebuie sa decida la vot.
Din probe a reiesit ca s-ar fi distribuit materialele scrise cu aparenta de publicatie intitulata „Actualitatea Comunei Fundeni”, fara a purta semnele distinctive ale vreunui ziar, editura etc. si fara a mentiona pe semnatarii articolului – si de catre, trei persoane fizice, din cele 17 chemate in judecata, respectiv paratii A., V. si M. – fara aspecte relevante pentru conturarea faptelor ilicite imputate – cu ocazia campaniei electorale, cei trei fiind cetateni cu o pregatire medie si care nu au urmarit consecintele negative la adresa imaginii ori vietii private a reclamantilor, ci au indeplinit un act de distribuire a materialului electoral, strict legat de campania sus-mentionata.
Cu privire la ceilalti 14 parati persoane fizice, nu s-au probat fapte in sensul sus-aratat ori de altfel, din cele pretinse a fi fost savarsite, potrivit sustinerilor celor doi reclamanti din actiunea formulata, insisi reclamantii afirmand ca-i banuiesc si pe acestia de distribuirea materialului defaimator.
Or, constatarea savarsirii unor fapte ilicite de defaimare a imaginii reclamantilor, de natura a aduce atingere onoarei acestora si vietii lor publice si private, nu se poate retine – astfel cum sustin apelantii - reclamanti – prin simple prezumtii, ci pe baza de probe certe.
Suplimentarea probelor cu martori dupa administrarea legala a probelor incuviintate la termenul legal de judecata fixat in acest sens, in mod legal si temeinic nu a fost primit de catre prima instanta, intrucat necesitatea audierii altor martori decat cei incuviintati, nu a reiesit din dezbaterile in cauza, nefiind incidente prevederile art. 138 Cod de procedura civila, astfel cum sustin apelantii - reclamanti – pentru aceleasi considerente, suplimentarea probei testimoniale in apel, nefiind primita.
Invocarea apararilor paratilor, in sensul ca Legea partidelor politice nr. 14/2003 nu vizeaza raspunderea membrilor partidelor politice si ca aceste afirmatii constituie o recunoastere implicita a editarii materialului electoral si a raspunderii lui – nu poate fi primita, spre a antrena raspunderea civila delictuala – a paratilor chemati in judecata.
Iar sustinerea ca inscrisurile defaimatoare creeaza aparenta unui ziar fara a ne afla insa in prezenta presei scrise, pentru ca paratii sa se puna la adapostul principiului ocrotit de art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind dreptul la libera exprimare, intrucat nu ar indeplini cerintele Legii presei nr. 3/1974 din Republica Socialista Romania, de editare, lege care s-a abrogat abia la data de 09 iulie 2012 prin Legea nr. 95/2012, nu este pertinenta in speta, astfel incat sa conduca la schimbarea solutiei primei instante, pentru urmatoarele considerente:
Mai intai, ca cerintele impuse de Legea presei nr. 3/1974 invocata, care in preambulul ei mentiona scopul politic careia legea trebuia sa-i raspunda in litera si spiritul ei, respectiv slujirea vechiului regim politic comunist, nu sunt aplicabile, legea fiind cazuta in desuetudine, fata de noile realitati politice democratice instituite la 22 decembrie 1989, abrogarea explicita din 09 iulie 2012 prin Legea nr. 95/2012 confirmand doar, necorespunderea vechii legi a presei, in prezent, potrivit celor retinute mai sus, cu noile realitati.
In al doilea rand, se constata ca principiul libertatii de exprimare consacrat de art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu ocroteste in mod exclusiv pe ziaristi si articolele editate in publicatiile de informare a opiniei publice.
Dimpotriva, protectia opiniilor si a libertatii de a le exprima potrivit art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului constituie unul dintre obiectivele libertatii de reuniune si de asociere consacrata in alt articol din Conventia Europeana a Drepturilor Omului – 11, astfel cum s-a aratat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Partidului Comunistilor (nepeceristi) si Ungureanu contra Romaniei din 03 februarie 2005), cu atat mai mult in cazul partidelor politice, avand in vedere rolul lor esential in mentinerea pluralismului si a bunei functionari a democratiei (paragraful 44).
In cauza Curtii Europene a Drepturilor Omului sus-mentionata (paragraful 45) s-a subliniat faptul ca nu exista democratie fara pluralism, iar libertatea de exprimare consacrata de art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului este valabila, nu doar pentru „informatii” sau „idei” primite favorabile sau considerate inofensive sau indiferente, dar si pentru cele care frapeaza, socheaza sau ingrijoreaza (a se vedea cauza Handyside impotriva Regatului Unit din 07 decembrie 1976, cauza Jersild impotriva Danemarcei din 23 septembrie 1994) si avand in vedere ca partidele politice participa la un exercitiu colectiv al libertatii de exprimare, partidele politice pot invoca drepturile prevazute de articolele 10 si 11 din Conventie (vezi cauza Partidului comunist unit din Turcia din 30 ianuarie 1998).
In cauza contra Romaniei sus-citata (paragraful 46), Curtea a stabilit deja ca un partid politic poate face campanie in favoarea schimbarii legislatiei sau a structurilor legale sau constitutionale ale statului, cu doua conditii:
1) mijloacele folosite in acest scop trebuie sa fie total legale si democratice;
2) schimbarea propusa trebuie sa fie ea insasi compatibila cu principiile democratice fundamentale.
Altfel spus, este necesar sa nu se incite la violenta, proiectele propuse pentru schimbare sa nu vizeze distrugerea regulilor democratiei si ignorarea drepturilor si libertatilor pe care aceasta le recunoaste etc. – situatii in care nu se poate prevala de protectia Conventiei.
Inscrisurile utilizate cu ocazia campaniei electorale la alegerile locale din iunie 2012 ale organizatiei Fundeni PP – DD, la un miting, prin articolele continute vizau critici la adresa reclamantilor, alesi locali in doua mandate, pentru modul in care au gospodarit resursele locale, inclusiv a sumelor de bani solicitate de la cetateni, in scopul dotarii cu utilitati esentiale pentru localitate – canalizare, apa, introducere gaze etc. – obiective si promisiuni ce nu s-ar fi realizat, invederandu-se si alte aspecte negative pe seama activitatii celor doi reclamanti investiti de electoratul local in functiile publice respective – articolele continuand apoi cu promisiunile noii formatiuni politice adresate electoratului.
Curtea – reapreciind inscrisurile incriminate, constata ca in continutul lor, acestea contureaza pe deplin libertatea de exprimare a opiniilor din partea sustinatorilor unui nou partid politic aflat in campanie electorala, intr-un registru rezonabil, in deplin acord cu regulile democratice si a expresiei pluralismului politic, care prin opiniile chiar socante la adresa activitatii celor doi reclamanti in mandatele incredintate, au avut scopul de a aduce la cunostinta electoratului local, realizarile ori nerealizarile celor vechi alesi, lansandu-si apoi propriile promisiuni electorale in campania lansata, in acord cu prevederile legii si in spiritul regulilor democratice europene.
Editarea respectivelor articole de campanie invocate si distribuirea lor in conditiile perfect legale si democratice nu pot fi apreciate astfel, potrivit cu calificarea data prin cererea de chemare in judecata, drept fapte ilicite, care sa atraga raspunderea civila delictuala reglementata in Noul Cod civil (articolele 1349 – 1395).
O astfel de constatare, a lipsei caracterului ilicit al faptelor reclamate in sarcina paratilor prin actiunea dedusa judecatii, face inutila analizarea si a celorlalte cerinte ce trebuie intrunite cumulativ – vinovatie, prejudiciu vizand imaginea publica, onoarea, viata publica vazuta ca o componenta esentiala a vietii private, pe care le invoca reclamantii si raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita savarsita cu vinovatie si prejudiciul pretins, ca si a aspectelor vizand necercetarea in concret a fiecarei participari si complicitati si a raspunderilor antrenate potrivit legii.
Pe cale de consecinta, ignorarea prezumtiilor invocate si nerespectarea principiului probei veritatii de catre prima instanta, sunt sustineri nefondate.
Nu este fondata nici critica privind referirea primei instante la articole din vechiul Cod civil ce nu ar fi aplicabile pentru faptele ce s-ar fi savarsit in iunie 2012, asadar cand era in vigoare Noul Cod civil – vizand invocarea – in aprecierea instantei – a art. 1169 din vechiul Cod civil.
Or, textul din art. 1169 din vechiul Cod civil privitor la admisibilitatea probelor, este aplicabil si in conditiile intrarii in vigoare a Noului Cod civil, articolele 1169 – 1206 din vechiul Cod civil nefiind abrogate, astfel cum rezulta din art. 230 lit. a din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil si care prevede ca textele sus-mentionate „ se abroga la data intrarii in vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila”.
Constatarile sus-mentionate efectuate mai sus, au drept consecinta, calificarea drept lipsite de relevanta in cauza, recunoasterile, fie si doar partiale, ale paratilor, cu privire la faptele pretins defaimatoare, de editare, respectiv de distribuire in comuna a inscrisurilor utilizate in campania respectiva.
Tot astfel, faptul determinat al comentariilor negative din partea cetatenilor comunei la adresa primarului, este apreciat de catre Curte ca fiind unul firesc, in acord cu manifestarea democratica de participare a electoratului la viata comunitatii ce s-a castigat la 22 decembrie 1989 in Romania – si de a-si forma si exprima opiniile in legatura cu problemele politice si ale vietii locale din care fac parte – drept de asemenea ocrotit prin art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind libertatea de exprimare.
Astfel cum a statuat Curtea Europeana in cauza Castells contra Spaniei din 23 aprilie 1992, limitele libertatii discutiei politice, a criticii admisibile, sunt mai largi fata de omul politic, raportat un particular, exigentele de protejare a reputatiei alesilor in temeiul alin. 2 din art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, trebuind a fi puse in balanta cu interesele discutarii libere a problemelor politice (a se vedea si cauza Curtii Europene a Drepturilor Omului Lingens contra Austriei din 08 iulie 1996).
Avand in vedere considerentele retinute, potrivit art. 296 Cod de procedura civila, apelul ca fi respins ca nefondat.
Vazand si art. 274 Cod de procedura civila;