In mod corect s-a aratat ca notarul a indicat modalitatea in care s-a constatat identitatea cumparatorului S C, acesta fiind identificat cu martorii de identificare P.A. si F.A., astfel ca motivul de nulitate absoluta mentionat la art.49 lit.f din Legea nr.36/1995 nu este incident in speta. Potrivit cu dispozitia art.50 alin.2 lit.b din Legea nr.36/1995, faptul invederat in motivarea actiunii, in sensul ca identitatea cumparatorului nu putea fi stabilita printr-un martor de identificare ce era, la randul sau, parte in conventie, nu atrage sanctiunea nulitatii absolute a actului notarial astfel emis intrucat, asa cum au aratat si instantele de fond, aceasta norma este de stricta interpretare si nu poate fi extinsa prin analogie altor ipoteze.
Domeniu – Legea nr.36/1995 – nulitate contracte
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.6927/299/2009 – DECIZIA CIVILA NR.387/04.03.2013)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti in data de 20.03.2009, reclamanta B.F.G. a chemat in judecata pe paratii P.A. si S.C., solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.366/18.02.2008 de B.N.P. C.T. avand ca obiect apartamentul nr.1 al imobilului situat in strada C. nr.25, corp A, sectorul 1, Bucuresti, instrainat paratului S.C. de catre parata P.A.
Prin sentinta civila nr.4635 din 17 martie 2010, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a respins cererea ca neintemeiata.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca potrivit art.49 lit.f din Legea nr.36/1995, indeplinirea actelor notariale (...) se constata prin incheiere, care va cuprinde numele sau denumirea partilor, domiciliul sau sediul acestora si mentiunea faptului prezentarii lor in persoana, reprezentate ori asistate, precum si modul in care li s-a constatat identitatea, cu exceptia incheierilor prin care se da data certa inscrisurilor sau se legalizeaza copii de pe inscrisuri.
A mai retinut instanta ca nerespectarea acestei dispozitii legale se sanctioneaza, in conformitate cu art.52 din acelasi act normativ, cu nulitatea, (...) in afara de cazul in care indeplinirea acestora rezulta din lucrarile actului.
Din analiza incheierii de autentificare nr.366/18.02.2008, instanta a constatat ca notarul public a mentionat atat numele, domiciliul partilor, imprejurarea ca acestea s-au prezentat personal, cat si modul in care i s-a constatat identitatea cumparatorului S.C., acesta fiind identificat cu martorii de identificare P.A. si F.A.
Instanta a apreciat faptul ca unul din martorii mentionati avea interdictia legala de a proceda la identificarea cumparatorului S.C., potrivit art.50 alin.2 lit.b din Legea nr.36/1995, nu constituie un motiv de nulitate absoluta (nefiind enumerat printre cauzele de nulitate absoluta prevazute de art.52, teza I), dar poate atrage nulitatea relativa, in masura in care reclamanta justifica o vatamare.
Avand in vedere ca prin chiar cererea de chemare in judecata, reclamanta nu a contestat ca persoana prezenta in fata notarului public, in calitate de cumparator al apartamentului nr.1 situat in Bucuresti, Str.C. nr.25, corp A, parter, sector 1, a fost paratul S.C., aceasta afirmand ca acesta a incheiat de coniventa cu cealalta parata, P.A., actul juridic atacat, instanta a constatat ca nu se impune anularea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.366/18.02.2008 de B.N.P. C.T., pentru motivul de nulitate invocat.
Prin decizia civila nr.1147A/30.11.2011, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a mentinut solutia de mai sus, consecinta a respingerii, ca nefondat, a apelului formulat de reclamanta.
La randul sau, instanta de apel a avut in vedere urmatoarele considerente privind situatia de fapt si de drept:
Retinand motivul de nulitate invocat de apelanta-reclamanta, respectiv frauda la lege ca urmare a incalcarii dispozitiilor art.49 lit. f raportat la art.52 din Legea nr.36/1995 privind notarii publici, tribunalul a constatat ca instanta de fond a interpretat in mod corect aceste dispozitii legale, atunci cand a apreciat ca sanctiunea prevazuta pentru incalcarea art.49 lit. f este nulitatea relativa, si nu absoluta.
Potrivit dispozitiilor art.49 lit.f din Legea nr.36/1995, „indeplinirea actelor notariale, in afara de redactarea inscrisurilor si de consultatiile juridice notariale, se constata prin incheiere, care va cuprinde: (…)numele sau denumirea partilor, domiciliul sau sediul acestora si mentiunea faptului prezentarii lor in persoana, reprezentate ori asistate, precum si modul in care li s-a constatat identitatea, cu exceptia incheierilor prin care se da data certa inscrisurilor sau se legalizeaza copii de pe inscrisuri”.
In conformitate cu dispozitiile art.50 din acelasi act normativ, „partile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin mentiunea in incheiere ca ele sunt cunoscute personal de acesta. In cazul in care notarul public nu cunoaste partile, este obligat sa se convinga de identitatea acestora, stabilita, dupa caz, prin: a) acte de identitate sau legitimatii oficiale prevazute cu semnatura, stampila si fotografia posesorului; b) atestarea avocatului care asista partea; c) doi martori de identitate, cunoscuti personal de notarul public sau legitimati conform lit. a). Nu poate fi martor de identitate cel care: a) nu a implinit 18 ani; b) figureaza in act ca parte sau ca beneficiar; c) din cauza unei deficiente psihice sau fizice nu este apt pentru dovedirea identitatii”.
In sfarsit, potrivit dispozitiilor art.52 din Legea nr.36/1995, „incalcarea cerintelor prevazute la art.49 lit.c), f), j) si k) se sanctioneaza cu nulitatea, iar a celorlalte cerinte cu anularea, in afara de cazul in care indeplinirea acestora rezulta din lucrarile actului”.
Asa cum s-a retinut si de catre instanta de fond, incheierea de autentificare nr.366 din 18.02.2008 cuprinde mentiunile privind numele, domiciliul partilor, imprejurarea ca acestea s-au prezentat personal, modul in care s-a constatat identitatea cumparatorului S.C. (respectiv mentiunea ca acesta a fost identificat de martorii P.A. si F.A.).
Tribunalul a retinut ca mentiunile obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda incheierea de autentificare au fost inserate, fiind indeplinite obligatiile legale sub acest aspect, iar eventuala nerespectare a dispozitiilor art.50 (referitoare la persoanele care pot sau nu avea calitatea de martor de identitate) nu poate atrage decat sanctiunea nulitatii relative, conform art. 52 teza a doua din Legea nr.36/1995.
Cauzele de nulitate absoluta a actului notarial au fost clar delimitate de cauzele de nulitate relativa, iar cu privire la cauzele de nulitate relativa, legea prevede inclusiv posibilitatea salvarii actului de sanctiunea nulitatii, in ipoteza in care indeplinirea cerintelor legale rezulta din lucrarile actului. Intrucat cauzele de nulitate absoluta sunt expres si limitativ prevazute ca fiind incalcarea cerintelor prevazute de art.49 lit.c, f, j si k, aplicarea lor nu poate fi extinsa si la alte cazuri, respectiv la constatarea identitatii cu nerespectarea dispozitiilor art.50 din Legea nr.36/1995. Din moment ce incheierea de autentificare cuprinde mentiunea privind modul in care s-a constatat identitatea partilor, sanctiunea nulitatii absolute nu opereaza in speta.
Ceea ce se sanctioneaza cu nulitatea absoluta ar fi lipsa mentiunii privind modul in care s-a constatat identitatea partilor, deoarece lipsa acestei mentiuni nu ar permite verificarea respectarii dispozitiilor art.50 din Legea nr.36/1995. In sprijinul acestei constatari se poate observa si modalitatea de redactare a textului art.49 - incheierea ce constata indeplinirea actului notarial „(...)va cuprinde modul in care li s-a constatat identitatea (partilor)”. Incalcarea dispozitiilor art.49 lit. f o reprezinta intocmirea incheierii notariale fara mentiunile obligatorii prevazute de acest text. Dispozitiile art.50 din Legea nr.36/1995 vin sa detalieze modalitatea in care notarul public are posibilitatea legala de a constata identitatea partilor, aratand care sunt cerintele pe care trebuie sa le urmeze notarul in realizarea acestui scop (constatarea identitatii partilor).
A admite contrariul ar insemna sa se extinda nepermis aplicarea unui text de lege restrictiv la situatii care nu au fost reglementate expres de acesta, si ar conduce totodata la consecinte absurde. Ipotetic, ar putea fi imaginata astfel o situatie in care un act notarial sa fie sanctionat cu nulitatea absoluta deoarece una dintre persoanele care au atestat identitatea partii a fost legitimata pe baza unei legitimatii a carei valabilitate expirase, sau avea o deficienta psihica (necunoscuta de notar sau de parti) care ar fi facut-o inapta sa ateste identitatea partii.
Prin urmare, interpretarea data de instanta de fond dispozitiilor legale mentionate mai sus a fost corecta, iar aplicarea acestora de asemenea.
Odata stabilita sanctiunea nulitatii relative pentru incalcarea cerintelor privind modul de constatare a identitatii partii, aceasta trebuie raportata la situatia de fapt concreta incidenta in speta.
Apelanta nu contesta identitatea persoanelor care s-au prezentat la autentificarea contractului de vanzare-cumparare nr. 956 autentificat prin incheierea nr.366 din 18 februarie 2008. In cauza, vatamarea pretinsa de apelanta-reclamanta consta nu in prezentarea unei alte persoane la autentificare, ci in nerespectarea de catre promitenta-vanzatoare a obligatiilor derivate din antecontractul incheiat cu apelanta, insa aceasta nu justifica anularea contractului de vanzare-cumparare incheiat ulterior cu o alta persoana.
Impotriva acestei din urma hotarari, reclamanta a formulat recurs in temeiul dispozitiei art.304 pct.9 din Codul de procedura civila, aratand ca instantele de fond au interpretat gresit dispozitia art.50 din Legea nr.36/1995. In aceeasi maniera, a fost interpretata si dispozitia art.49 din acelasi act normativ in care se arata mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda un act notarial pentru a fi indeplinit; la lit.f al art.49 din Legea nr.36/1995 se arata ca el trebuie sa cuprinda numele sau denumirea partilor, domiciliul sau sediul acestora si mentiunea faptului prezentarii lor in persoana, reprezentate ori asistate, precum si modul in care li s-a constatat identitatea, cu exceptia incheierilor prin care se da data certa inscrisurilor sau se legalizeaza copii de pe inscrisuri.
Potrivit dispozitiilor art.52 al Legii nr.36/1995, incalcarea cerintelor prevazute la art.49 lit.c,f,j,k se sanctioneaza cu nulitatea, iar a celorlalte cerinte cu anularea in afara de cazul in care indeplinirea acestora rezulta din lucrarile actului.
Or, sustine recurenta – reclamanta, asa cum a aratat, paratul cumparator S.C. a fost identificat de catre persoana ce avea calitate de vanzator in contractul de vanzare - cumparare ori, potrivit dispozitiilor art.50 din Legea nr.36/1995, aceasta nu putea sa identifice pe cumparator deoarece figura in act ca parte. Este evident ca din enumerarea textelor mai sus aratate sanctiunea pentru nerespectarea dispozitiilor aratate este nulitatea absoluta si nu cea relativa deoarece legiuitorul a prevazut in cuprinsul aceluiasi act care nerespectari ale legii conduc la o sanctiune mai blanda, respectiv nulitatea relativa. In acest context, instanta pierde din vedere faptul ca una dintre partile contractului a fost identificata in mod incorect, iar daca acest al doilea martor ce nu putea avea calitatea de persoana care sa identifice cumparatorul, notarul nu ar fi avut cum sa incheie actul, legea impunandu-i ca cerinta imperativa, sa existe doi martori, martori care nu trebuie sa fie parte din contract; altfel spus, daca acest martor nu exista, in persoana vanzatoarei, actul nu se mai incheia deoarece era posibil ca o alta persoana sa nu-l poata identifica pe acesta ori prin hotararea instantei de fond si de apel nu se conduce decat la ideea ca o greseala, desi sanctionata imperativ de lege, poate fi indreptata daca din interpretarea incheierii de autentificare rezulta posibilitatea de a intelege actul.
In mod gresit s-a retinut ca a admite contrariul, ar insemna sa se extinda nepermis aplicarea unui text de lege restrictiv la situatii care nu au fost expres reglementate si care ar conduce la consecinte absurde, deoarece greseala comisa de catre notar este in mod expres prevazuta de lege sub sanctiunea nulitatii absolute si este prevazuta in text, ea nu este presupusa, astfel ca anumite norme legale au fost folosite nu in scopul in care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative.
In recurs nu s-a formulat intampinare.
Examinand cauza prin prisma motivului de recurs mai sus mentionat, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat, pentru considerentele care succed.
Indeplinirea actelor notariale, in afara de redactarea inscrisurilor si de consultatiile juridice notariale se constata prin incheiere care cuprinde, printre altele, numele sau denumirea partilor, domiciliul sau sediul acestora si mentiunea faptului prezentarii lor in persoana, reprezentate ori asistate, precum si modul in care li s-a constatat identitatea, cu exceptia incheierilor prin care se da data certa inscrisurilor sau se legalizeaza copii de pe inscrisuri, in conditiile reglementate prin dispozitia art.49 lit.f din Legea nr.36/1995. Dispozitia art.50 din acelasi act normativ stipuleaza ca in cazul in care notarul public nu cunoaste partile, este obligat sa se convinga de identitatea acestora stabilita dupa caz, prin: a) acte de identitate sau legitimatii oficiale prevazute cu semnatura, stampila si fotografia posesorului; b) atestarea avocatului care asista parte; c) doi martori de identitate, cunoscuti personal de notarul public, sau legitimati conform literei (a). Nu poate fi martor de identitate cel care: a) nu a implinit 18 ani; b) figureaza in act ca parte sau ca beneficiar; c) din cauza unei deficiente psihice sau fizice nu este apt pentru dovedirea identitatii.
Dispozitia art.52 din Legea nr.36/1995 este cea care prevede sanctiunea care se aplica actului notarial indeplinit cu nerespectarea cerintelor prevazute la art.49, in sensul ca, pentru incalcarea cerintelor prevazute la lit.c), f), j), si k) intervine nulitatea, iar a celorlalte cerinte cu anularea in afara de cazul in care indeplinirea acestora rezulta din lucrarile actului.
Instantele de fond au statuat corect printr-o interpretare sistematica a textelor legale mai sus mentionate asupra motivului de nulitate incident in cauza dedusa judecatii si in mod corect au constatat ca actul notarial a carui anulare se solicita cuprinde toate mentiunile la care se refera normele precitate.
In mod corect s-a aratat ca notarul a indicat modalitatea in care s-a constatat identitatea cumparatorului S.C., acesta fiind identificat cu martorii de identificare P.A. si F.A., astfel ca motivul de nulitate absoluta mentionat la art.49 lit.f din Legea nr.36/1995 nu este incident in speta. Potrivit cu dispozitia art.50 alin.2 lit.b din Legea nr.36/1995, faptul invederat in motivarea actiunii in sensul ca identitatea cumparatorului nu putea fi stabilita printr-un martor de identificare ce era la randul sau parte in conventie, nu atrage sanctiunea nulitatii absolute a actului notarial astfel emis, intrucat asa cum au aratat si instantele de fond, aceasta norma este de stricta interpretare si nu poate fi extinsa prin analogie altor ipoteze.
Pe cale de consecinta, acordandu-se prevalenta principiului securitatii raporturilor juridice, in mod corect instantele, prin raportare la natura sanctiunii aplicabile actului procedural contestat au apreciat netemeinicia cererii de chemare in judecata, vatamarea afirmata nefiind in masura sa conduca la anularea actului de vanzare - cumparare autentificat sub nr.366/2008 la BNP C.T.
In conditiile prevazute de dispozitia art.312 din Codul de procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat, recursul formulat.